ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4179/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68 din 27 martie 2007, Tribunalul Buzău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., a achitat pe inculpatul N.G. pentru infracțiunile prevăzută în art. 139 9 și art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 18 1 C. pen., cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului o amendă de 1000 lei. A constatat că prejudiciile cauzate părților civile M.C. și E.A.I. au fost acoperite prin plată. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut, în esență, ca inculpatul în calitate de administrator al SC Z.C.

SRL Buzău, autorizată să desfășoare și activități comerciale de telecomunicații a cumpărat în anul 1995 de la 2 societăți comerciale un număr de 14 calculatoare Pentium III, fără să cumpere și licențele de funcționare. Cele 14 sisteme de calcul au fost instalate într-o sală de internet, la sediul firmei unde numitul S.D.G., l-a solicitarea inculpatului, le-a instalat sisteme de operare și programe de jocuri electronice pe calculator fără existența licențelor de la firmele care dețineau drepturile de autor, respectiv de la M.C. și E.A.I. La controlul efectuat de organele de poliție s-a stabilit că 12 dintre acestea se aflau în stare de funcționare și aveau instalate 12 sisteme de operare Windows 98 și 13 jocuri electronice fără licență.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele – verbale de sesizare din oficiu, de cercetare, documentele de achiziționare a calculatoarelor și ale societății, adresele de constituire de părți civile, precum și declarațiile inculpatului. Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, iar în faza cercetării judecătorești a plătit părților civile despăgubirile solicitate de acestea. Prin decizia penală nr. 103 din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău împotriva sentinței penale nr. 68/2006 pronunțată de Tribunalul Buzău și a admis apelul declarat de inculpatul N.G.

împotriva aceleiași sentințe, pe care a desființat-o și, în consecință: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 9 și art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru cazul de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., susținând că a fost comisă o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

S-a mai susținut că soluția instanței de apel este nelegală, întrucât în mod greșit au fost interpretate probele administrate, iar sentința instanței de fond este netemeinică, greșit reținându-se că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, în concluzie solicitându-se casarea celor două hotărâri pronunțate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. art. 139 9 și art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că soluția instanței de apel este nelegală întrucât s-a dat o interpretare greșită probelor administrate, reținând numai aspectele care au condus la o soluție favorabilă inculpatului.

Astfel, la dosarul de urmărire penală se afla un proces verbal încheiat de lucrătorii de poliție din data de 11 aprilie 2006, în prezența martorului N.F. act din care reiese că în sala de internet se aflau 14 calculatoare, din care 12 erau în stare de exploatare cu sisteme de operare instalate, deci în funcțiune. Acest proces – verbal a fost semnat fără obiecțiuni atât de administratorii societății, cât și de martorul asistent, care nu a invocat nici un moment că este proprietarul calculatoarelor. Această situație de fapt prezentată în procesul verbal este confirmată și de inculpat, care în declarațiile date în faza de urmărire penală recunoaște că a pus în funcțiune sisteme de operare și jocuri pe cele 12 calculatoare, fără a avea licență de funcționare.

În același sens este și declarația martorului N.F. aflată la dosarul de urmărire penală din care rezultă că instalarea jocurilor și a sistemelor de calcul Windows 98 s-a realizat în perioada 2005 – aprilie 2006 și că el îndeplinea funcția de administrator de rețea la SC Z.C. SRL. Apărările inculpatului, în sensul că ulterior achiziționării calculatoarelor le-a vândut fiului său (și el autorizat în desfășurarea unor activități comerciale) sunt nerelevante în cauză, având în vedere că din facturile fiscale aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul a achiziționat calculatoarele în numele societății pe care o administra, le-a instalat într-o încăpere din cadrul societății sale și le-a pus în exploatare, loc în care au și fost găsite la data controlului.

Motivarea instanței de apel în sensul că cele 14 calculatoare găsite la sediul societății sunt proprietatea fiului inculpatului, persoană fizică autorizată să desfășoare activități comerciale, că acesta a contactat un specialist pentru a le pune în funcțiune vine în contradicție cu actele dosarului. Astfel, din autorizația emisă de Primăria Buzău rezultă că N.F. este autorizat să efectueze doar acte de comerț cu amănuntul prin standuri și piețe cu articole de îmbrăcăminte și încălțăminte și în nici un caz nu avea o autorizație de a furniza servicii de internet, astfel încât să se justifice achiziționarea calculatoarelor. Mai mult, din declarațiile lui S.D. rezultă că a fost contactat de B.N., fiul inculpatului, altul decât cel ce susține că este proprietarul calculatoarelor, în numele firmei SC Z.C.

SRL, pentru a remedia unele defecțiuni. La momentul deplasării a constatat că cele 12 calculatoare aveau instalate sistemele Windows 98 și că nu aveau licență pentru că, dacă se cumpăra dreptul de proprietate, pe unitățile centrale urma să fie lipit un timbru. Față de cele arătate, Curtea constată că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că există un dubiu puternic cu privire la vinovăția inculpatului și a dispus achitarea acestuia, întrucât prin coroborarea tuturor probelor administrate, s-a făcut dovada că el este autorul faptelor deduse judecății. Astfel, activitatea inculpatului de a reproduce pe calculatoare programul de operare Windows 98 și programele de jocuri electronice, fără să-i fie cesionate, în condițiile legii drepturile de autor asupra acestor programe, întrunește elementele constitutive ale faptei incriminate în art. 139 9 din Legea nr. 8/1996.

Închirierea jocurilor electronice instalate și transmise prin rețeaua de calculatoare, fără autorizarea proprietarilor ce dețin drepturi de autor asupra acestor jocuri întrunește elementele constitutive ale faptei incriminate prin art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996. Însă, în mod corect instanța de fond a apreciat că faptele reținute anterior, comise cu vinovăție de inculpat, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât instalarea fără obținerea licenței s-a făcut pe un număr mic de calculatoare, nu sunt probe certe că închirierea jocurilor pe calculator s-ar fi făcut unui număr mare de persoane și că inculpatul ar fi obținut astfel de venituri ilicite consistente sub aspectul laturii subiective a faptelor, demonstrat fiind faptul că inculpatul prin gradul redus de cunoștințe în domeniul calculatoarelor nu a realizat pe deplin consecințele faptelor sale.

Nu în ultimul rând, se reține că acesta în timpul cercetării judecătorești a plătit părților civile despăgubirile solicitate, fiind astfel acoperite prejudiciile cauzate. Ca atare, recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a casa decizia pronunțată și a menține sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 103 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul N.G. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 68 din 27 martie 2007 a Tribunalului Buzău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2007.