ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4179/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68

din 27 martie 2007, Tribunalul Buzău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10

lit. b

1

)

C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen., a achitat pe inculpatul N.G. pentru infracțiunile prevăzută  în art. 139

9

și art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 18

1

C.

pen., cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului o amendă

de 1000 lei.

A constatat că prejudiciile

cauzate părților civile M.C. și E.A.I. au fost acoperite prin plată.

Pentru a se pronunța astfel

prima instanță a reținut, în esență, ca inculpatul în calitate de administrator

al SC Z.C. SRL Buzău, autorizată să desfășoare și activități comerciale de

telecomunicații a cumpărat în anul 1995 de la 2 societăți comerciale un număr

de 14 calculatoare Pentium III, fără să cumpere și licențele de funcționare.

Cele 14 sisteme de calcul au fost instalate într-o sală de internet, la sediul

firmei unde numitul S.D.G., l-a solicitarea inculpatului, le-a instalat sisteme

de operare și programe de jocuri electronice pe calculator fără existența

licențelor de la firmele care dețineau drepturile de autor, respectiv de la M.C.

și E.A.I.

La controlul efectuat de

organele de poliție s-a stabilit că 12 dintre acestea se aflau în stare de

funcționare și aveau instalate 12 sisteme de operare Windows 98 și 13 jocuri

electronice fără licență.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză, respectiv: procesele – verbale de sesizare din oficiu, de

cercetare, documentele de achiziționare a calculatoarelor și ale societății,

adresele de constituire de părți civile, precum și declarațiile inculpatului.

Fiind audiat pe parcursul

urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, iar în faza

cercetării judecătorești a plătit părților civile despăgubirile solicitate de

acestea.

Prin decizia penală nr. 103

din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Buzău împotriva sentinței penale nr. 68/2006 pronunțată de

Tribunalul Buzău și a admis apelul declarat de inculpatul N.G. împotriva

aceleiași sentințe, pe care a desființat-o și, în consecință:

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.G.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 139

9

și art. 139

6

alin.

(4) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva sus-menționatei

decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru

cazul de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., susținând

că a fost comisă o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință pronunțarea

unei hotărâri greșite de achitare.

S-a mai susținut că soluția

instanței de apel este nelegală, întrucât în mod greșit au fost interpretate

probele administrate, iar sentința instanței de fond este netemeinică, greșit

reținându-se că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, în

concluzie solicitându-se casarea celor două hotărâri pronunțate și condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută  de art. art. 139

9

și art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că soluția instanței

de apel este nelegală întrucât s-a dat o interpretare greșită probelor

administrate, reținând numai aspectele care au condus la o soluție favorabilă

inculpatului.

Astfel, la dosarul de urmărire

penală se afla un proces verbal încheiat de lucrătorii de poliție din data de

11 aprilie 2006, în prezența martorului N.F. act din care reiese că în sala de

internet se aflau 14 calculatoare, din care 12 erau în stare de exploatare cu

sisteme de operare instalate, deci în funcțiune. Acest proces – verbal a fost

semnat fără obiecțiuni atât de administratorii societății, cât și de martorul

asistent, care nu a invocat nici un moment că este proprietarul calculatoarelor.

Această situație de fapt

prezentată în procesul verbal este confirmată și de inculpat, care în

declarațiile date în faza de urmărire penală recunoaște că a pus în funcțiune

sisteme de operare și jocuri pe cele 12 calculatoare, fără a avea licență de

funcționare.

În același sens este și

declarația martorului N.F. aflată la dosarul de urmărire penală din care

rezultă că instalarea jocurilor și a sistemelor de calcul Windows 98 s-a

realizat în perioada 2005 – aprilie 2006 și că el îndeplinea funcția de

administrator de rețea la SC Z.C. SRL.

Apărările inculpatului, în

sensul că ulterior achiziționării calculatoarelor le-a vândut fiului său (și el

autorizat în desfășurarea unor activități comerciale) sunt nerelevante în

cauză, având în vedere că din facturile fiscale aflate la dosarul de urmărire penală

rezultă că inculpatul a achiziționat calculatoarele în numele societății pe

care o administra, le-a instalat într-o încăpere din cadrul societății sale și

le-a pus în exploatare, loc în care au și fost găsite la data controlului.

Motivarea instanței de apel

în sensul că cele 14 calculatoare găsite la sediul societății sunt proprietatea

fiului inculpatului, persoană fizică autorizată să desfășoare activități

comerciale, că acesta a contactat un specialist pentru a le pune în funcțiune vine

în contradicție cu actele dosarului.

Astfel, din autorizația

emisă de Primăria Buzău rezultă că N.F. este autorizat să efectueze doar acte

de comerț cu amănuntul prin standuri și piețe cu articole de îmbrăcăminte și

încălțăminte și în nici un caz nu avea o autorizație de a furniza servicii de

internet, astfel încât să se justifice achiziționarea calculatoarelor.

Mai mult, din declarațiile lui

S.D. rezultă că a fost contactat de B.N., fiul inculpatului, altul decât cel ce

susține că este proprietarul calculatoarelor, în numele firmei SC Z.C. SRL, pentru

a remedia unele defecțiuni. La momentul deplasării a constatat că cele 12

calculatoare aveau instalate sistemele Windows 98 și că nu aveau licență pentru

că, dacă se cumpăra dreptul de proprietate, pe unitățile centrale urma să fie

lipit un timbru.

Față de cele arătate, Curtea

constată că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că există un dubiu

puternic cu privire la vinovăția inculpatului și a dispus achitarea acestuia,

întrucât prin coroborarea tuturor probelor administrate, s-a făcut dovada că el

este autorul faptelor deduse judecății.

Astfel, activitatea

inculpatului de a reproduce pe calculatoare programul de operare Windows 98 și

programele de jocuri electronice, fără să-i fie cesionate, în condițiile legii

drepturile de autor asupra acestor programe, întrunește elementele constitutive

ale faptei incriminate în art. 139

9

din Legea nr. 8/1996.

Închirierea jocurilor electronice

instalate și transmise prin rețeaua de calculatoare, fără autorizarea

proprietarilor ce dețin drepturi de autor asupra acestor jocuri întrunește

elementele constitutive ale faptei incriminate prin art. 139

6

alin.

(4) din Legea nr. 8/1996.

Însă, în mod corect instanța

de fond a apreciat că faptele reținute anterior, comise cu vinovăție de

inculpat, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât

instalarea fără obținerea licenței s-a făcut pe un număr mic de calculatoare,

nu sunt probe certe că închirierea jocurilor pe calculator s-ar fi făcut unui

număr mare de persoane și că inculpatul ar fi obținut astfel de venituri

ilicite consistente sub aspectul laturii subiective a faptelor, demonstrat

fiind faptul că inculpatul prin gradul redus de cunoștințe în domeniul

calculatoarelor nu a realizat pe deplin consecințele faptelor sale.

Nu în ultimul rând, se

reține că acesta în timpul cercetării judecătorești a plătit părților civile despăgubirile

solicitate, fiind astfel acoperite prejudiciile cauzate.

Ca atare, recursul fiind

fondat, Curtea urmează a-l admite în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a casa decizia pronunțată și a menține

sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 103

din 15 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, privind pe inculpatul N.G.

Casează decizia penală

atacată și menține sentința penală nr. 68 din 27 martie 2007 a Tribunalului

Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 septembrie 2007.