ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3290/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 406/ D din 17 august 2007, Tribunalul Bacău, secția

penală, în baza art. 139 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13, art. 41

alin. (2), art. 74 lit. a), și a art. 76 alin. (l) lit. f), teza

I

C. pen., a condamnat pe inculpatul I.R.M., la pedeapsa de 1500 lei

amendă penală.

În baza art. 139 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, modificată cu

aplicarea cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), și a art.

76 alin. (l) lit. f), teza

I

C. pen., a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 100 lei amendă.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit

pedepsele aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1500 lei amendă

penală.

I

s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 și 999

C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile: 1913 euro

către E.A. și 553 euro către V.U.G., cu titlu de daune materiale.

Instanța a reținut, în esență, că în urma unui control efectuat de

organele de poliție, la data de 19 octombrie 2004, la sala de distribuție rețea

internet a SC G.S. SRL Bacău, administrată de inculpatul I.R.M. s-au

găsit un

nr. de

12

calculatoare din care 2 erau folosite de supraveghetorul de sală

(unul folosit ca server central), pe care erau instalate 31 de jocuri

închiriate contra cost diverșilor clienți, pentru care nu s-au prezentat

facturi de achiziționare legală.

Prin Decizia penală nr. 61 din 8 aprilie 2008, Curtea de Apel Bacău,

secția penală, a admis apelul declarat de

inculpat, a desființat în totalitate

sentința penală nr. 406/ D din l7

august 07 a Tribunalului Bacău și rejudecând în fond, a dispus achitarea

inculpatului I.R.M. pentru

infracțiunile

prevăzute de art. 139

9

și art. 139

6

alin. (6) din Legea

nr. 8/1996 cu

aplicarea art. 13 și 41 alin. (2) C. pen., în baza art. ll

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., reținând că faptelor

le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspect obiectiv și

subiectiv.

S-a motivat că în absența unei expertize

în domeniu nu este posibilă

constatarea existenței unui

program pirat, program care rulează în baza unui cod de acces fals, sau corect,

dar neachiziționat legal.

Simpla vizualizare a shortcut-urilor de pe desktop făcută de organele

de poliție nu poate dovedi piratarea și instalarea

frauduloasă a programelor

informatice, nefăcându-se nici dovada

instalării complete a jocurilor pe calculator în forma finală și originală, ori

dacă sunt doar experimentale, dacă au fost instalate de clienții sălii sau au

fost preluate gratuit de pe diverse site-uri. S-a mai constatat că nu s-a

dovedit nici intenția directă

infracțională

a inculpatului în comiterea faptelor de instalare fără licență a

programelor

de calculator și a închirierii unor jocuri pirat, fapte care să impună

condamnarea inculpatului pentru aceste fapte.

Împotriva acestei decizii, a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct. 18 C.

proc. pen., respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este nefondat,

pentru următoarele argumente:

Instanța de apel a stabilit corect pe baza raportului de expertiză

tehnică efectuată la cererea inculpatului că

shortcut-urile nu pot oferi nici o

informație asupra fișierului sau

asupra drepturilor de rulare a acestora și

că

nu este în mod obligatoriu similar cu programul original sau cu fișierul.

Numai

o verificare de specialitate în condițiile de analiză a mediului informatic, a

hardisk-urilor poate concluziona instalarea frauduloasă a jocurilor aflate

într-un sistem de rețea și existența unui program pirat.

Or, o asemenea verificare nu a fost făcută în faza urmăririi penale de

experți de specialitate, pentru a se stabili în mod clar săvârșirea de către

inculpat a infracțiunilor prevăzute de art. 139

9

și art. 139 alin. (6) din Legea

nr. 8/1996, modificată. Acest dubiu

profită inculpatului. Totodată, nu s-a stabilit nici intenția inculpatului de a

frauda legea, motive pentru care, în mod legal, Curtea de apel a dispus

achitarea inculpatului, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor,

atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

În consecință, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (l) pct. 18 C. proc. pen.,

reținând că decizia atacată este temeinică și legală,

iar

recursul declarat de Parchet este nefondat, urmând a fi respins.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

efectuate de stat, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 61 din 8 aprilie 2008 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe intimatul inculpat l.R.M.

Cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia,

conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2008.