ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 335 din data de 24 iunie 2008 a Tribunalului Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului V.A.I., în temeiul art. 142 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu aplic. art. 13 C. pen., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare. Cu consecințele prev. de art. 71, art. 64 lit. a) - b) C. pen. În temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii și a pedepselor accesorii pe o durată de 3 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen. În temeiul art. 139 alin. (4) lit. b) și c) din Legea nr. 8/1996 s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri ridicate de Poliția Municipiului Cluj-Napoca, de la inculpatul V.A.I.: - două unități centrale de calculator; - două monitoare de calculator; - două tastaturi pentru calculatoare; - două mouse-uri; - patru boxe pt.

calculatoare (2+2); - una imprimantă laser HP 4;8 - una carcasă unitate centrală, toate folosite (f.26-27); - 4.441 suporturi CD, din care 3.234 sunt produse pirat (videograme, fonograme și 380 CD-uri cu produse soft ce conțin programe pentru calculator tip operare, jocuri, enciclopedii), (f.24-25). În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 139 din Legea nr. 8/1996, art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile astfel: 42.269 lei către R.A. București; 269.459 lei către U.P.F.R. București; 3.500 lei către C.R.E.D.I.D.A.M. București; 46.156 lei către M.C., 91.092 lei către A.S.I., 50.088 lei către C.M., 160.348 lei către A.I., toate reprezentate de Societatea Civilă de Avocați "B. & A." cu sediul în București, sector 5. În temeiul art. 191 C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 103/P din 01 august 2005, a fost trimis în judecată inculpatul V.A.I., pentru săvârșirea în perioada 2000 - iunie 2003 a infracțiunii de reproducere de opere muzicale, audiovizuale și produse soft, fără consimțământul titularilor de drept, prev. și ped. de art. 142 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu aplic, art. 13 C. pen.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii atât în faza de urmărire penală (f 132-136), cât și în instanță ( f.74-75 vol. VI), cu mențiunea, în ambele faze ale procesului penal, că prejudiciul ar fi prea mare și că nu ar fi comercializat programe de calculator, că unele din programele deținute erau pentru verificarea calculatorului, iar altele erau oferite gratuit A mai arătat inculpatul că inițial a vrut să comercializeze CD-uri neînregistrate și pentru că nu mergea afacerea s-a gândit să ofere bonus, CD-uri înregistrate cu muzică și filme la un anumit număr de CD-uri neînregistrate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul V.A.I. și E.A.I. prin reprezentant N.B.

În apelul său inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei și să i se aplice o pedeapsă spre minimul special cu suspendarea condiționată, ținându-se cont de circumstanțele personale iar sub aspectul laturii civile, respingerea pretențiilor cu caracter civil formulate de părțile vătămate. S-a apreciat că majoritatea programelor de calculator au fost preluate de pe internet, fiind sub incidența regimului de testare gratuită. Apelanta E.A. a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra laturii civile și că s-a constituit parte civilă cu suma de 1209,4 Euro. Prin decizia penală nr. 128/A/2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost respinse apelurile declarate de inculpatul V.A.I.

și E.A.I., hotărâre ce a fost recurată în termen legal de inculpat. Inculpatul V.A.I. a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și respingerea pretențiilor de natură civilă formulate de părțile civile. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată este temeinică și legală. Astfel se constată că, cu ocazia percheziției la adresa unde inculpatul și-a amenajat un mini-studio de înregistrări, folosind 2 calculatoare au fost ridicate pe lângă 4441 compact discuri, 759 fonograme ce conțineau 104.362 piese muzicale, 308 CD-uri, programe de calculator și liste de comenzi cu numele clienților.

S-a stabilit că în perioada 2000-2003 inculpatul a înregistrat nelegal muzică, filme artistice și programe de calculator pe compact discuri în vederea difuzării, sens în care a realizat un site web intitulat "www.cd studio.go.ro, dând totodată și anunțuri în diverse ziare de publicitate, publicând și 2 numere de telefon în vederea contactării de către doritori. Instanțele au stabilit o corectă stare de fapt, bazată pe interpretarea judicioasă a probelor administrate, respectiv procesul verbal de percheziție, rapoartele de expertiză tehnică coroborate cu declarațiile inculpatului prin care acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii, cu mențiunea că prejudiciul constatat este prea mare. De altfel, inculpatul nu a contestat starea de fapt reținută de instanțe, ci a solicitat să se reaprecieze gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Instanța de recurs constată că și acest aspect a fost analizat de instanța de apel. Astfel, în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului de a reproduce în perioada 2000 - 26 iunie 2003 diferite opere muzicale, audiovizuale și produse soft cu ajutorul calculatorului și a stoca programe, fără consimțământul titularilor de drept al acestora, realizând în același timp venituri pentru el, și că prezintă gradul de pericol social necesar pentru existența infracțiunii prev. de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 modificată. Examinând în concret fapta inculpatului, aceasta este agravată de caracterul continuat, numărul mare de produse reproduse sau stocate, fără efectuarea unor cheltuieli necesare obținerii licențelor.

Apărarea inculpatului în sensul contestării numărului de CD-uri copiate și că nu a știut că trebuia să aibă licență pentru operarea și exploatarea programelor aflate pe calculatoarele sale, urmează a fi înlăturată. Inculpatul nu poate să invoce în apărarea sa necunoașterea legii, iar pe de altă parte, chiar împrejurarea că pentru programele instalate de pe internet trebuia să aibă licență de exploatare, după o vizionare scurtă de timp, dovedește faptul că inculpatul avea cunoștință de condițiile în care puteau fi exploatate programele. Nu se confirmă susținerile inculpatului referitoare la folosirea legală a unor programe, atâta timp cât inculpatul nu are documente care să justifice folosirea acestora.

Cu privire la evaluarea despăgubirilor civile, expertizele efectuate în cauză au stabilit că în mod corect acestea se calculează la prețurile producătorului și nu cele de vânzare, fiind specifice fiecărei firme producătoare. În concluzie, instanța de recurs reține că față de gravitatea faptei comise, de atingerea adusă valorilor apărare de lege, nu se impune reducerea pedepselor aplicate cât și a modalității de executare a acesteia. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este temeinică și legală și întrucât nu există nici un motiv de casare a acesteia, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul inculpatului V.A.I., ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.I. împotriva deciziei penale nr. 128 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2009.