ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 335 din
data de 24 iunie 2008 a Tribunalului Cluj s-a dispus condamnarea inculpatului V.A.I.,
în temeiul art. 142 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu aplic. art. 13 C.
pen., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Cu consecințele prev. de art. 71,
art. 64 lit. a) - b) C. pen.
În temeiul art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C.
pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii și a pedepselor
accesorii pe o durată de 3 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatului
asupra prev. art. 83 C. pen.
În temeiul art. 139 alin. (4) lit. b)
și c) din Legea nr. 8/1996 s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri ridicate
de Poliția Municipiului Cluj-Napoca, de la inculpatul V.A.I.: - două unități
centrale de calculator; - două monitoare de calculator; - două tastaturi pentru
calculatoare; - două mouse-uri; - patru boxe pt. calculatoare (2+2); - una
imprimantă laser HP 4;8 - una carcasă unitate centrală, toate folosite
(f.26-27); - 4.441 suporturi CD, din care 3.234 sunt produse pirat (videograme,
fonograme și 380 CD-uri cu produse soft ce conțin programe pentru calculator
tip operare, jocuri, enciclopedii), (f.24-25).
În temeiul art. 14 C. proc. pen.,
art. 139 din Legea nr. 8/1996, art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la
despăgubiri civile astfel: 42.269 lei către R.A. București; 269.459 lei către U.P.F.R.
București; 3.500 lei către C.R.E.D.I.D.A.M. București; 46.156 lei către M.C.,
91.092 lei către A.S.I., 50.088 lei către C.M., 160.348 lei către A.I., toate
reprezentate de Societatea Civilă de Avocați "B. & A." cu sediul
în București, sector 5.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. a
fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a
reținut în esență că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj
nr. 103/P din 01 august 2005, a fost trimis în judecată inculpatul V.A.I.,
pentru săvârșirea în perioada 2000 - iunie 2003 a infracțiunii de reproducere
de opere muzicale, audiovizuale și produse soft, fără consimțământul
titularilor de drept, prev. și ped. de art. 142 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
8/1996, cu aplic, art. 13 C. pen.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea
infracțiunii atât în faza de urmărire penală (f 132-136), cât și în instanță (
f.74-75 vol. VI), cu mențiunea, în ambele faze ale procesului penal, că
prejudiciul ar fi prea mare și că nu ar fi comercializat programe de
calculator, că unele din programele deținute erau pentru verificarea
calculatorului, iar altele erau oferite gratuit
A mai arătat inculpatul că inițial a
vrut să comercializeze CD-uri neînregistrate și pentru că nu mergea afacerea
s-a gândit să ofere bonus, CD-uri înregistrate cu muzică și filme la un anumit
număr de CD-uri neînregistrate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel
inculpatul V.A.I. și E.A.I. prin reprezentant N.B.
În
apelul său inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei și să i se aplice
o pedeapsă spre minimul special cu suspendarea condiționată, ținându-se cont de
circumstanțele personale iar sub aspectul laturii civile, respingerea
pretențiilor cu caracter civil formulate de părțile vătămate. S-a apreciat că
majoritatea programelor de calculator au fost preluate de pe internet, fiind
sub incidența regimului de testare gratuită.
Apelanta E.A. a solicitat ca instanța să
se pronunțe asupra laturii civile și că s-a constituit parte civilă cu suma de
1209,4 Euro.
Prin decizia penală nr. 128/A/2008 a
Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost respinse apelurile
declarate de inculpatul V.A.I. și E.A.I., hotărâre ce a fost recurată în termen
legal de inculpat.
Inculpatul V.A.I. a criticat hotărârea ca
fiind nelegală și netemeinică, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea
dispozițiilor art. 81 C. pen. și respingerea pretențiilor de natură civilă
formulate de părțile civile.
Analizând hotărârea atacată prin prisma
motivelor de apel formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor
legale în materie, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată este temeinică și
legală.
Astfel se constată că, cu ocazia
percheziției la adresa unde inculpatul și-a amenajat un mini-studio de
înregistrări, folosind 2 calculatoare au fost ridicate pe lângă 4441 compact
discuri, 759 fonograme ce conțineau 104.362 piese muzicale, 308 CD-uri,
programe de calculator și liste de comenzi cu numele clienților.
S-a stabilit că în perioada 2000-2003
inculpatul a înregistrat nelegal muzică, filme artistice și programe de
calculator pe compact discuri în vederea difuzării, sens în care a realizat un
site web intitulat "www.cd studio.go.ro, dând totodată și anunțuri
în diverse ziare de publicitate, publicând și 2 numere de telefon în vederea
contactării de către doritori.
Instanțele au stabilit o corectă stare de
fapt, bazată pe interpretarea judicioasă a probelor administrate, respectiv
procesul verbal de percheziție, rapoartele de expertiză tehnică coroborate cu
declarațiile inculpatului prin care acesta recunoaște săvârșirea infracțiunii,
cu mențiunea că prejudiciul constatat este prea mare.
De altfel, inculpatul nu a contestat
starea de fapt reținută de instanțe, ci a solicitat să se reaprecieze gradul de
pericol social al faptei săvârșite.
Instanța de recurs constată că și acest
aspect a fost analizat de instanța de apel.
Astfel, în mod corect s-a reținut că
fapta inculpatului de a reproduce în perioada 2000 - 26 iunie 2003 diferite
opere muzicale, audiovizuale și produse soft cu ajutorul calculatorului și a
stoca programe, fără consimțământul titularilor de drept al acestora, realizând
în același timp venituri pentru el, și că prezintă gradul de pericol social
necesar pentru existența infracțiunii prev. de art. 142 alin. (1) din Legea nr.
8/1996 modificată.
Examinând în concret fapta inculpatului,
aceasta este agravată de caracterul continuat, numărul mare de produse
reproduse sau stocate, fără efectuarea unor cheltuieli necesare obținerii
licențelor.
Apărarea inculpatului în sensul
contestării numărului de CD-uri copiate și că nu a știut că trebuia să aibă
licență pentru operarea și exploatarea programelor aflate pe calculatoarele
sale, urmează a fi înlăturată.
Inculpatul nu poate să invoce în apărarea
sa necunoașterea legii, iar pe de altă parte, chiar împrejurarea că pentru
programele instalate de pe internet trebuia să aibă licență de exploatare, după
o vizionare scurtă de timp, dovedește faptul că inculpatul avea cunoștință de
condițiile în care puteau fi exploatate programele.
Nu se confirmă susținerile inculpatului
referitoare la folosirea legală a unor programe, atâta timp cât inculpatul nu
are documente care să justifice folosirea acestora.
Cu privire la evaluarea despăgubirilor
civile, expertizele efectuate în cauză au stabilit că în mod corect acestea se
calculează la prețurile producătorului și nu cele de vânzare, fiind specifice
fiecărei firme producătoare.
În concluzie, instanța de recurs reține
că față de gravitatea faptei comise, de atingerea adusă valorilor apărare de
lege, nu se impune reducerea pedepselor aplicate cât și a modalității de
executare a acesteia.
Față de aceste considerente, Înalta Curte
constată că decizia recurată este temeinică și legală și întrucât nu există
nici un motiv de casare a acesteia, în temeiul art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul inculpatului V.A.I., ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul V.A.I. împotriva deciziei penale nr. 128 din 12 decembrie 2008 a
Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 6 martie 2009.