ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2643/2008

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 364 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Arad, secția penală, a

condamnat pe inculpatul B.I.R., la:

Pedeapsa de 2

ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139

6

alin. (2), (3), (6) cu aplicarea art. 143

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din

rechizitoriu.

Același

inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare în baza art. 139

6

alin. (5) cu aplicarea art. 143

1

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din

rechizitoriu.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare,

cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) (exceptând dreptul de a

alege).

S-au aplicat prevederile art. 86

1

- 86

3

C. pen.,

dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui

termen

de încercare de 4 ani și

6 luni, stabilindu-se măsurile de supraveghere cărora inculpatul trebuie să se

supună.

Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile către părțile

civile, astfel:

-

29.928 lei către partea civilă M.C.;

- 122.891 lei

către A.I.;

-

222.187,56 lei către U.P.F.R.; și

-  38.962 lei către R.A. București.

S-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a produselor pirat depuse

la camera de corpuri delicte.

Î

n esență, tribunalul a reținut că inculpatul a deținut

mărfuri pirat ce

fac obiectul

Legii nr. 8/1996, distribuindu-le în scop comercial, mărfuri pe care le-a

promovat prin utilizarea anunțurilor publice.

Prin decizia penală nr.

34/A din 18 februarie 2008, Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Î

mpotriva

acestei decizii, a declarat recurs inculpatul B.I.R.

, invocând, în principal, prin motivele expuse oral de apărătorul

desemnat

din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., iar în subsidiar, pct. 14 al aceluiași articol

C. proc. pen.

Î

n

motivele scrise de recurs inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

, iar, în subsidiar, încetarea procesului penal

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen., raportat la art. 10 lit. i

1

)

C. proc. pen. și art. 34 din O.U.G. nr. 123/2005, fiind o cauză de nepedepsire

prevăzută de lege (reproducerea

unei opere fiind făcută în scop

personal).

Î

nalta

Curte constată că recursul declarate de inculpat este nefondat, sub toate

aspectele, pentru următoarele argumente:

Inculpatul a susținut că anunțul din ziarul

„Vând și Cumpăr" nu ar fi fost dat de el ci de o persoană care îi cunoștea

numărul de telefon, numai pentru a-i face rău.

Această susținere nu a fost dovedită cu nici

un mijloc de probă. S-a dovedit însă că titularul posturilor telefonice

indicate în anunț (nr. 0724892929 și nr. 0742816264) este B.I.R. conform

adreselor nr. 13729 din 30 decembrie 2005 a Orange România și nr. 7666 din 28

noiembrie 2005 emisă de Connex România.

A mai susținut că, în mod întâmplător și fără a urmări interese

materiale, ar fi dat unei persoane trimise de un prieten câteva filme postate

pe suport DVD, din colecția sa personală.

Și această susținere a fost infirmată de martorul C.I.D. care a declarat

că a cumpărat mai multe DVD-uri cu filme de la inculpatul B.I.R., recunoscând

persoana inculpatului după planșele foto.

De asemenea, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpat,

precum și a expertizării lor ulterioare de către O.R.D.A. s-au descoperit

numeroase programe și videograme pirat, fonograme pirat, soft pirat ce conțin

filme, jocuri muzică și soft pentru calculator toate inscripționate, compact

discuri pirat.

Susținerea inculpatului referitoare la existența doar a unei colecții

personale și a absenței dovezilor referitoare la valorificarea mărfurilor

electronice pirat nu a fost probată, dimpotrivă anunțurile date publicității,

procesul verbal de percheziție domiciliară, expertiza efectuată în cauză, martorii

audiați au confirmat acuzațiile cuprinse în Rechizitor și vinovăția

inculpatului.

Nu se poate avea în vedere nici apărarea inculpatului referitoare la

existența unei cauze de nepedepsire, deoarece probele efectuate au confirmat

activitatea de valorificare de către inculpat a unor mărfuri pirat, caz în care

cauza de nepedepsire nu poate determina încetarea procesului penal, nefiind

vorba doar de o colecție personală ci de o activitate ilegală de valorificare a

acestor produse pirat în sensul Legii nr. 8/1996.

Î

nalta Curte constată că nu este incident în cauză

nici cazul de casare

vizând

greșita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., deoarece instanțele (de fond și de apel) au

individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea celor

două infracțiuni, precum și pedeapsa rezultantă, în raport cu prevederile art. 72

alin. (1) C. pen.

Astfel, s-a ținut seama de dispozițiile Legii nr. 8/1996, limitele de

pedeapsă fixate pentru infracțiunile săvârșite,

de gradul de pericol social al

faptelor săvârșite, precum și de persoana

inculpatului, infractor primar,

căruia i

s-au aplicat prevederile art. 86

1

-86

3

C. pen.,

dispunându-se

suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6

luni

închisoare.

In consecință, Înalta Curte reține că decizia atacată este temeinică și

legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300

lei, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 lei se va

avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul recurentul inculpat

B.I.R.

împotriva deciziei penale nr. 34/A din 18 februarie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

septembrie 2008.