ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2643/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 364 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Arad, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.I.R., la: Pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 6 alin. (2), (3), (6) cu aplicarea art. 143 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din rechizitoriu. Același inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare în baza art. 139 6 alin. (5) cu aplicarea art. 143 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării din rechizitoriu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) (exceptând dreptul de a alege). S-au aplicat prevederile art. 86 1 - 86 3 C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilindu-se măsurile de supraveghere cărora inculpatul trebuie să se supună. Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile către părțile civile, astfel: - 29.928 lei către partea civilă M.C.; - 122.891 lei către A.I.; - 222.187,56 lei către U.P.F.R.; și - 38.962 lei către R.A.

București. S-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a produselor pirat depuse la camera de corpuri delicte. Î n esență, tribunalul a reținut că inculpatul a deținut mărfuri pirat ce fac obiectul Legii nr. 8/1996, distribuindu-le în scop comercial, mărfuri pe care le-a promovat prin utilizarea anunțurilor publice. Prin decizia penală nr. 34/A din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Î mpotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul B.I.R. , invocând, în principal, prin motivele expuse oral de apărătorul desemnat din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., iar în subsidiar, pct. 14 al aceluiași articol C. proc.

pen. Î n motivele scrise de recurs inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. , iar, în subsidiar, încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen., raportat la art. 10 lit. i 1 ) C. proc. pen. și art. 34 din O.U.G. nr. 123/2005, fiind o cauză de nepedepsire prevăzută de lege (reproducerea unei opere fiind făcută în scop personal). Î nalta Curte constată că recursul declarate de inculpat este nefondat, sub toate aspectele, pentru următoarele argumente: Inculpatul a susținut că anunțul din ziarul „Vând și Cumpăr" nu ar fi fost dat de el ci de o persoană care îi cunoștea numărul de telefon, numai pentru a-i face rău.

Această susținere nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă. S-a dovedit însă că titularul posturilor telefonice indicate în anunț (nr. 0724892929 și nr. 0742816264) este B.I.R. conform adreselor nr. 13729 din 30 decembrie 2005 a Orange România și nr. 7666 din 28 noiembrie 2005 emisă de Connex România. A mai susținut că, în mod întâmplător și fără a urmări interese materiale, ar fi dat unei persoane trimise de un prieten câteva filme postate pe suport DVD, din colecția sa personală. Și această susținere a fost infirmată de martorul C.I.D. care a declarat că a cumpărat mai multe DVD-uri cu filme de la inculpatul B.I.R., recunoscând persoana inculpatului după planșele foto. De asemenea, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpat, precum și a expertizării lor ulterioare de către O.R.D.A.

s-au descoperit numeroase programe și videograme pirat, fonograme pirat, soft pirat ce conțin filme, jocuri muzică și soft pentru calculator toate inscripționate, compact discuri pirat. Susținerea inculpatului referitoare la existența doar a unei colecții personale și a absenței dovezilor referitoare la valorificarea mărfurilor electronice pirat nu a fost probată, dimpotrivă anunțurile date publicității, procesul verbal de percheziție domiciliară, expertiza efectuată în cauză, martorii audiați au confirmat acuzațiile cuprinse în Rechizitor și vinovăția inculpatului.

Nu se poate avea în vedere nici apărarea inculpatului referitoare la existența unei cauze de nepedepsire, deoarece probele efectuate au confirmat activitatea de valorificare de către inculpat a unor mărfuri pirat, caz în care cauza de nepedepsire nu poate determina încetarea procesului penal, nefiind vorba doar de o colecție personală ci de o activitate ilegală de valorificare a acestor produse pirat în sensul Legii nr. 8/1996. Î nalta Curte constată că nu este incident în cauză nici cazul de casare vizând greșita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., deoarece instanțele (de fond și de apel) au individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni, precum și pedeapsa rezultantă, în raport cu prevederile art. 72 alin. (1) C. pen.

Astfel, s-a ținut seama de dispozițiile Legii nr. 8/1996, limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunile săvârșite, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de persoana inculpatului, infractor primar, căruia i s-au aplicat prevederile art. 86 1 -86 3 C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare. In consecință, Înalta Curte reține că decizia atacată este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul recurentul inculpat B.I.R. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2008.