ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1136/2022 din data de 08 septembrie 2022 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 102 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 102 alin. (3) din Legea 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a aplicat inculpatei A. , pedeapsa de 1.500 RON amendă penală (150 zile amendă x) calculată conform art. 61 alin. (1), (2), (3) și (4) lit. c) din C. pen., pentru comiterea infracțiunii de punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare.
În baza art. 63 din C. pen., s-a atras atenția inculpatei că în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii penale, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de închisoare.
În baza art. 102 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 102 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, cu aplicarea art. 48 alin. (1) din C. pen. și art. 44 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a aplicat inculpatului B. , pedeapsa de 1.500 RON, amendă penală (150 zile amendă x) calculată conform art. 61 alin. (1), (2), (3) și (4) lit. c) din C. pen., pentru comiterea complicității la infracțiunea de punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similar.
În baza art. 63 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii penale, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 81/2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin Decizia penală nr. 525/2017 a Curții de Apel Cluj.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 rap. la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 81/2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin Decizia penală nr. 525/2017 a Curții de Apel Cluj la pedeapsa de 1.500 RON, amendă penală aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în regim de detenție și 1.500 RON amendă penală.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) și art. 86 din C. proc. pen. cu reținerea art. 1357, 1.390, 1391 alin. (2) și 1392 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. și D. și în calitate de mandatar al E. și în calitate de mandatar al F. SPA.
Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către C. și D. a sumei de 135 euro la cursul BNR de la data plății, la plata către E. C. a sumei de 120 euro la cursul BNR de la data plății și la plata către F. SPA a sumei de 1020 euro la cursul BNR de la data plății.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de G., H., I. SPA, J., K. și L. și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 60 de euro către fiecare, reprezentând daune morale.
S-au respins în rest pretențiile civile, ca nefondate.
S-a luat act că persoanele vătămate M., N. Spa, O. SPA, P., Q., R., S., T. și U., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea bunurilor ridicate de la inculpați și depuse la Camera de Corpuri delicte a IPJ Bihor.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 1000 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B. și A..
Prin Decizia penală nr. 830/A din 22 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpații B. și A., ambii domiciliați în județul Cluj, împotriva Sentinței penale nr. 1136/2022 din data de 08 septembrie 2022 pronunțate de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în parte, exclusiv sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul că:
S-a înlăturat dispoziția instanței de fond de admitere a acțiunii civile a părților civile C., D., E. și F. SPA și s-a constatat că acestea au renunțat la pretențiile civile față de inculpați.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale a formulat cerere de recurs în casație inculpatul B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2021
Prin motivele formulate, recurentul B. a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile imperative, prevăzute de art. 440 din C. proc. pen., și anume, cererea îndeplinește cerințele art. 434 - 438 din C. proc. pen.
Pe fond, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b), cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea Deciziei penale nr. 830/A/2022 pronunțate de către Curtea de Apel Oradea și rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
S-a precizat că motivul invocat de recurent se referă în concret la individualizarea executării pedepsei în afara limitelor legale, respectiv la faptul că instanța în mod nelegal a dispus prin decizia atacată revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare și executarea acesteia în regim de detenție - făcând în mod nelegal aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. (1) C. pen. 1969 și a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.
În esență, s-a arătat că s-au adus critici nelegalei modalități de individualizare a executării pedepsei, prin aceea că s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, urmată de dispunerea executării ei în regim de detenție.
S-a apreciat că prin soluția pronunțată, instanța de apel a aplicat o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv modalitatea de executare a pedepsei rezultante este în afara limitelor legale. Acest lucru este consecința faptului că, în mod greșit și nelegal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare.
Astfel, cu privire la nelegala revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, s-au arătat următoarele:
Deși din coroborarea prevederilor art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969 cu cele ale art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 reiese obligația revocării suspendării condiționate (atunci când în termenul de încercare este săvârșită o nouă infracțiune intenționată, pentru care se dispune o soluție de condamnare), aceste dispoziții sunt vădit nelegale și contrare Constituției.
S-a precizat că instanța de apel avea obligația de a analiza situația juridică a recurentului-condamnat prin prisma dispozițiilor art. 5 din C. pen. privitoare la legea penală mai favorabilă și să aplice prin analogie în favoarea inculpatului dispozițiile art. 96 alin. (4) din C. pen., arătând că instanța supremă a admis în trecut un recurs în casație pe temeiul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., când a constatat că instanța de apel a procedat în mod nelegal la stabilirea legii penale mai favorabile, cu consecința condamnării la o pedeapsă în afara limitelor legale, raportat la legea nouă (Decizia nr. 32/RC/2022).
În concret, s-a apreciat asupra unei succesiuni de legi în timp care reglementează în mod distinct condițiile de revocare a suspendării (condiționate și sub supraveghere), iar printr-o analiză globală și comparativă a ambelor legislații reies următoarele două situații:
(i) raportat la legea veche: în baza art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969, dacă în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, se săvârșește o nouă infracțiune intenționată, descoperită în termenul de încercare, pentru care se pronunță o soluție de condamnare (închisoare sau amenda penală), se dispune în mod obligatoriu revocarea și executarea pedepsei;
(ii) raportat la legea nouă: în baza art. 96 alin. (4) din C. pen., dacă în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei sub supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la împlinirea termenului, pentru care se dispune o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Această reglementare nu impune executarea efectivă a pedepselor în măsura în care pentru infracțiunea care determină revocarea suspendării se stabilește o pedeapsă cu amenda. În această situație, dat fiind faptul că actuala legislație nu mai reglementează suspendarea condiționată a executării pedepsei, trebuie aplicate prin analogie dispozițiile art. 96 din C. pen., care fiind o analogie în favoare, este permisă de legislația penală.
Prin urmare, cât timp judecătorul avea la dispoziție C. pen. actual potrivit căruia nu se dispune revocarea dacă pedeapsa pentru noua infracțiune este amenda, acesta era obligat să se orienteze spre noul C. pen. ca lege penală mai favorabilă și nicidecum să facă aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969. S-a apreciat că într-o atare situație, stabilirea legii penale mai favorabile nu ține de opțiunea personală a instanței (deci nu este o critică de netemeinicie a deciziei atacate), "alegerea" legii penale mai favorabile devenind subordonată imperativului legii - art. 5 din C. pen.. Astfel, în cazul în care se modifică, de exemplu, condițiile de incriminare, cele de tragere la răspundere penală, regimul executării sancțiunilor, instanța va fi ținută de legea care prevede condițiile mai favorabile inculpatului. Ca atare, atunci când, potrivit uneia din legi, există un regim de executare a sancțiunilor mai favorabil (care să nu impună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei), instanța va alege obligatoriu această lege, fără a avea putere decizională/de evaluare.
În concret, s-a arătat că este în afara limitelor legale modalitatea în care a fost individualizată executarea pedepsei de un an închisoare, respectiv în regim de detenție.
Prin încheierea din 12 aprilie 2023, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 830/A din 22 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte reținând că motivele de recurs în casație, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul B. referitoare la aplicarea de către instanța de apel a unei pedepse rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege, în raport de aplicarea în mod nelegal a dispozițiilor art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969 și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, se justifică a fi examinate sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care se verifică dacă pedepsele aplicate sunt în limitele prevăzute de lege.
Față de motivele dezvoltate de recurent, s-a mai impus precizarea că în jurisprudența sa, Înalta Curte a statuat că nu pot fi verificate prin prisma niciunui caz de casare, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile referitoare la individualizarea pedepsei.
Examinând recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 830/A din 22 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reindividualizarea pedepsei.
Recursul în casație formulat de recurent se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.
În cadrul acestui caz de casare, recurentul inculpat a invocat că instanța de apel a aplicat o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv modalitatea de executare a pedepsei rezultante este în afara limitelor legale. S-a precizat că prin decizia atacată s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare și executarea acesteia în regim de detenție, făcându-se în mod nelegal aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969 și a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.
În cauză, instanța de apel a reținut conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, că "revocarea suspendării condiționate și aplicarea regimului sancționator specific, sunt guvernate de dispozițiile art. 83 din C. pen. din 1969, care prevăd caracterul obligatoriu al revocării în toate situațiile în care pentru noua infracțiune se pronunță o condamnare definitivă, indiferent de natura pedepsei (închisoare sau amendă), pedeapsa rezultantă (prin cumul aritmetic) executându-se întotdeauna, aceasta nemaiputând fi suspendată, chiar dacă și pentru aceasta ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din C. pen. din 1969".
Verificând dacă pedeapsa aplicată inculpatului este în limitele prevăzute de lege sau în afara acestora, Înalta Curte constată, ca și instanța de apel, că, dispunând condamnarea inculpatului B. pentru infracțiunea intenționată prevăzută de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, la pedeapsa amenzii penale, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, revocând suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată anterior și dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în regim de detenție și 1.500 RON amendă penală, pedeapsa rezultantă este legală.
Prin urmare, se constată că, potrivit art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice: "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă săvârșirea, fără drept, a următoarelor fapte: b) punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare".
Conform art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969, privind revocarea în cazul săvârșirii unei infracțiuni: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune".
În ceea ce privește dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.: "Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969".
Potrivit art. 96 alin. (4) din C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere: "Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei".
Ca atare, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în regim de detenție și 1.500 RON amendă penală este legală, în raport de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Înalta Curte subliniază că în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 83 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 și s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 81/2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin Decizia penală nr. 525 din 31.03.2017 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 - 82 din C. pen. din 1969, întrucât fapta privind mărcile și indicațiile geografice pentru care Judecătoria Oradea a aplicat pedeapsa de 1.500 RON amendă penală, a fost săvârșită la data de 05.02.2020, în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin Sentința penală nr. 81/2016 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin Decizia penală nr. 525 din 31.03.2017 a Curții de Apel Cluj.
Astfel, se constată că nu poate fi însușită critica recurentului privind aplicarea legii penale mai favorabile în sensul de a se face abstracție de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și de aplicarea, prin analogie, în favoarea persoanei condamnate a dispozițiilor art. 96 alin. (4) din C. pen.
Prin urmare, pedeapsa aplicată recurentului este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 830/A din 22 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 830/A din 22 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2023.