ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 391 din 20 octombrie 2009, Tribunalul Constanța, în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 pentru infracțiunea de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată pentru produse identice și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate a condamnat pe inculpatul I.F.G. la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare.

A descontopit pedeapsa de 4000 RON amendă penală aplicată inculpatului I.F.G. prin Sentința penală nr. 631/D din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Bacău în componentele sale, după cum urmează:

- 4000 RON amendă penală, aplicată în baza art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991;

- 1500 RON amendă penală, aplicată în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 (patru) luni închisoare, aplicată inculpatului I.F.G. prin Sentința penală nr. 216/P din 04 decembrie 2008 a Tribunalului Neamț

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 lit. e) C. pen. a contopit pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului I.F.G. prin prezenta sentință penală cu pedepsele de 4000 RON amendă penală și 1500 RON amendă penală aplicate prin Sentința penală nr. 631/D din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Bacău, 1500 RON amendă penală aplicată prin Sentința penală nr. 45 din 13 martie 2008 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 110 din 25 august 2008 a Curții de Apel Ploiești și 4 (patru) luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 216/P din 04 decembrie 2008 a Tribunalului Neamț în pedeapsa cea mai grea; în final, inculpatul I.F.G. executând pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului I.F.G.

În baza art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi) ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului I.F.G. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului I.F.G. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Prin aceeași sentință s-au respins, ca nefondate, pretențiile civile formulate de părțile civile GA M. SA, L.P.B&C., L. SA, J.C. SA, C. SA, K. SA, P.G., P.C.D. SA, H.B.T. GmbH & Co. KG, L. SA.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor produse contrafăcute: 181 parfumuri de 20 ml, 48 bucăți rujuri, 19 bucăți rimeluri, 5 bucăți tușuri și 52 bucăți luciu de buze, depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Constanța, conform dovezii din 04 decembrie 2006.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență că, la data de 17 noiembrie 2006, în urma unui control efectuat de către lucrătorii de poliție, inculpatul I.F.G. a fost depistat oferind spre vânzare produse cosmetice contrafăcute, purtând inscripția unor mărci protejate.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare, declarațiile martorilor B.A. și D.M., precum și declarațiile inculpatului.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii, arătând că a achiziționat produsele din Complexul Europa din București.

Audiat și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că în momentul în care a achiziționat produsele cosmetice acestea erau la vedere și i s-a spus că sunt testere. Ulterior, deși a aflat că produsele nu erau originale, a precizat că a continuat să le comercializeze pentru a-și recupera banii.

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 44/P din 2 aprilie 2010, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de părțile civile G.M. SA Elveția, L.P.B.&C.P., L.P., J.C.P., C. Franța, K. SA Paris, P.G. Franța, P.C.D. Paris, H.B.T.M. GMBH & CO KG Germania, L. SA Paris, toate cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați T.&T. București, prin avocat G.N.T., împotriva Sentinței penale nr. 391 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs părțile civile G.A. S.P.A., L.P.B.&C.P., L. SA Paris, J.C. SA Paris, C. SA Franța, K. SA Paris, P.G. Franța, P.C.D. SA Paris, H.B.T.M. GMBH & CO KG Germania, L. SA Paris, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., apreciind hotărârea atacată nelegală și netemeinică și, solicitând ca în rejudecare să se admită pretențiile civile, menținându-se dispoziția cu privire la distrugerea produselor contrafăcute.

S-a mai arătat că hotărârile pronunțate de Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța sunt nelegale sub aspectul laturii civile, mai exact a respingerii daunelor morale și materiale solicitate, instanța de control judiciar reținând în motivare că „părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză, fără a preciza cuantumul daunelor morale și materiale solicitate și modul de calcul al respectivelor daune”.

Din acest punct de vedere se apreciază hotărârea menționată ca fiind contradictorie și fără a cuprinde motivele clare pe care se întemeiază soluția, arătând că instanța nu a analizat argumentele și probele depuse la dosar, întrucât la dosar fond s-a menționat cuantumul prejudiciului, acesta fiind calculat prin raportare la valoarea unui produs original în funcție de care s-a stabilit un cost minim al acestuia.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arata în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 republicată în M.Of. nr. 350/27.05.2010, „constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 50.000 lei la 150.000 lei punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.”

Totodată, în raport de disp. art. 92 din legea sus-menționată, “pentru prejudicii cauzate prin săvârșirea faptelor prevăzute la art. 90, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun”.

În raport de vechea formă a legii, aflată în vigoare la data condamnării inculpatului, dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, nemodificată, precizau că, “Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de 15 milioane lei punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate”.

În aceeași ordine de idei, Înalta Curte constată că potrivit disp. art. 14 alin. (1) și 2 lit. a) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005, “la cererea părții vătămate, instanța judecătorească competentă va ordona persoanei care cu intenție a desfășurat o activitate de contrafacere să plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite.

La stabilirea daunelor-interese instanța judecătorească va lua în considerare: toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat”.

Analizând motivele de recurs privind acordarea despăgubirilor civile reprezentând daune morale prin prisma textelor de lege anterior menționate, Curtea constată că părțile civile și-au precizat prejudiciile suferite de titularii mărcilor, ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat, după cum urmează:

- 900 euro - prejudiciu provizoriu

- 540 euro - prejudiciu final

- 900 euro - prejudiciu provizoriu

- 540 euro - prejudiciu final

- 1.500 euro - prejudiciu provizoriu

- 7.440 euro - prejudiciu final

- 1.300 euro - prejudiciu provizoriu

- 780 euro - prejudiciu final

- 1.000 euro - prejudiciu provizoriu

- 360 euro - prejudiciu final

- 850 euro - prejudiciu provizoriu

- 420 euro - prejudiciu final

- 1.250 euro - prejudiciu provizoriu

- 1.200 euro - prejudiciu final

- 1.000 euro - prejudiciu provizoriu

- 660 euro - prejudiciu final

- 300 euro - prejudiciu provizoriu

- 360 euro - prejudiciu final

- 300 euro - prejudiciu provizoriu

- 300 euro - prejudiciu final

Verificând actele aflate la dosar, Curtea constată că la dosar instanță fond se află Sentința penală nr. 216/P din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în care inculpatul a fost condamnat pentru fapte similare, la fila din hotărâre, instanța admițând cererile pentru plata daunelor morale formulate de părțile civile și obligând inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata anumitor sume de bani, stabilite de instanță pe baza documentelor din cauză.

Având în vedere faptul că produsele comercializate de către inculpat erau contrafăcute, având alte caracteristici ca cele originale, împrejurare ce a afectat în mod evident negativ percepția clienților asupra produselor, ceea ce a prejudiciat din punct de vedere moral firmele titulare ale mărcilor înregistrate și cum stabilirea sumelor cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, este lăsată la aprecierea instanței, pentru considerentele anterior expuse, Curtea, după verificarea cauzei și în rap. de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. poc. pen. recursul părților civile fiind fondat, urmează în raport de disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a-l admite și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de părțile civile G.A. SPA, L.P.B&C. Paris, L. SA Paris, J.C. SA Paris, C. SA Franța, K. SA Paris, P.G. Franța, P.C.D. SA Paris, H.B.T.M. GMBH & CO KG Germania, L. SA Paris împotriva Deciziei penale nr. 44/P din 2 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul I.F.G.

Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 391 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Constanța numai cu privire la soluționarea laturii civile.

Obligă inculpatul I.F.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.R.T. SRL la plata despăgubirilor civile, reprezentând daune morale, la cursul BNR din ziua plății, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, după cum urmează:

- G.A. SPA - 450 euro;

- L.P.B.&C. Paris - 450 euro;

- L. SA Paris - 550 euro;

- J.C. SA Paris - 650 euro;

- C. SA Franța - 300 euro;

- K. SA Paris - 350 euro;

- P.G. Franța - 1000 euro;

- P.C.D. SA Paris - 550 euro;

- H.B.T.M. GMBH & CO KG Germania - 300 euro;

- L. SA Paris - 100 euro.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN