ÎCCJ, decizie (scj.ro #83865)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83865) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Punerea în circulație de

medicamente fără respectarea prevederilor titlului XVII din Legea nr. 95/2006.

Punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau

similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare

Cuprins

pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni

prevăzute în Legea nr. 95/2006. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 84/1998

Indice alfabetic:

Drept penal

-

punerea în

circulație de medicamente fără respectarea prevederilor titlului XVII din Legea

nr. 95/2006

-

punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau

similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare

Legea

nr. 95/2006,

art.

834 alin. (1)

Fapta

de a pune în circulație, în străinătate, medicamente

purtând

o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru un anumit

medicament nu se încadrează în dispozițiile art. 834 alin. (1) teza a II-a din

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora

punerea în circulație de medicamente fără respectarea titlului XVII constituie

infracțiune, întrucât titlul XVII din Legea nr. 95/2006 se aplică, așa cum

prevede art. 696 alin. (1) din aceeași lege, medicamentelor de uz uman,

destinate punerii pe piață în România. În acest caz, fapta întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație a unui produs

purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse

identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate,

reglementată în Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 4062 din 18 noiembrie 2011

Prin sentința

nr. 569 din 5 mai 2008 a Tribunalului București, Secția I penală, î

n baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul G.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art.

834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

În baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, a fost

condamnat inculpatul

G.G.

la o

pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

cu referire la art. 86

2

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 7 ani,

reprezentând termen de încercare și s-a făcut aplicarea art. 86

3

C. pen.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 85 din Legea nr. 84/1998, a fost obligat inculpatul la

despăgubiri către partea civilă E.L., în cuantum de 20.000 euro, reprezentând

daune morale.

S-a

reținut că, la data de 23 mai

2006, numitul K.M., manager în cadrul companiei E.L. cu

sediul în Statele Unite ale Americii, a formulat plângere penală înregistrată la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității

Organizate împotriva inculpatului G.G., având ca obiect distribuirea și

livrarea ilegală a medicamentului C.

Compania L. este titulară a mărcii verbale C., conform

certificatului de înregistrare a mărcii din 23 noiembrie 2001 emis de Oficiul

de Stat pentru Invenții și Mărci.

La data de 6 iunie 2005, Departamentul de investigație al

companiei L. din Anglia a postat pe un site o reclamă prin care se căutau

furnizori de medicamente A. și Z., în scopul identificării producătorilor și

furnizorilor de produse contrafăcute sau distribuite ilegal.

În urma anunțului postat pe Internet, inculpatul G.G. a răspuns

solicitărilor exprimate on-line și, în datele de 22 februarie 2006, 18 aprilie

2006, 19 aprilie 2006 și 5 iunie 2006, a expediat în Anglia colete conținând în total 53 cutii de medicament C., alături de alte trei medicamente,

respectiv V., F. și N.

Discuțiile între client și furnizor cu privire la modalitatea de

livrare, plată și medicamentele ce urmează a fi expediate s-au purtat prin

intermediul unei adrese de e-mail, iar inculpatul G.G. a solicitat ca sumele de

bani reprezentând contravaloarea produselor livrate să fie trimise pe numele

S.L.

Compania L. a depus la dosar traducerea în limba română a

corespondenței electronice purtată cu inculpatul, din care rezultă că toate

comenzile făcute de client având ca obiect expedierea medicamentelor

contrafăcute C. din România s-au primit prin intermediul adresei de e-mail,

despre care inculpatul a recunoscut că îi aparține.

Din corespondența sus-menționată rezultă că, la data de 19

ianuarie 2006, inculpatul i-a comunicat clientului lista de prețuri, cuprinzând

un număr de 25 medicamente pe care le putea furniza, printre care și două

tipuri de medicament C. De asemenea, aceeași corespondență electronică

demonstrează faptul că la datele de 22 februarie 2006 și 18 aprilie 2006,

inculpatul a expediat în Anglia un număr total de 53 cutii de medicament C.

provenite din Republica Moldova. Expedierea medicamentului C. de către inculpat

pe această filieră și însușirea sumelor de bani reprezentând contravaloarea

produselor livrate sunt dovedite de documentele bancare existente la dosar, din

care rezultă că acestea au fost trimise pe numele și adresa indicate de

inculpat, respectiv S.L.

În

sprijinul ideii că inculpatul este persoana care a pus în circulație

medicamentul C. fără autorizarea titularului mărcii, acesta ocupându-se efectiv

și de expedierea altor medicamente, sunt și celelalte înscrisuri care atestă

corespondența între inculpat și numitul A.R.

Audiat în fața instanței în 29 februarie 2008, martorul A.R. cu

care inculpatul a corespondat în vederea achiziționării mai multor medicamente,

printre care și medicamentul C., a afirmat că

a corespondat prin e-mail, telefonic și prin

colete poștale cu inculpatul și prin modalități de plată W.U.

Este vorba de 90 de e-mail-uri trimise între

A.R. și G.G., precum și aproximativ patru plăți fie către acesta, fie către

persoana ale cărei date de contact le-a primit de la G.G., respectiv numita S.L.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că inculpatul G.G. a

corespondat cu martorul A.R., oferindu-i acestuia și livrându-i direct sau prin

intermediari mai multe tipuri de medicamente, printre care se afla și produsul

având inscripționat, fără drept, însemnul C.

Declarația de inculpat relevă situația de fapt prezentată,

inculpatul recunoscând că a lucrat ca intermediar, contra unui onorariu.

Referitor la plata pentru serviciile sale, inculpatul a recunoscut că onorariul

său era stabilit în funcție de comenzile aduse, așa cum rezultă din declarația

dată în fața instanței.

Inculpatul a pus în circulație în mod direct produse purtând,

fără drept, însemnul C. Oferta acestuia - lista de medicamente disponibile

pentru livrare la comandă, transmisă în data de 19 ianuarie 2006, precum și

fotografii ale unor produse medicamentoase, printre care se afla și produsul

C., transmise în data de 15 februarie 2006 - a fost urmată de actele de

livrare, efectuate în lunile februarie 2006 și aprilie 2006, a unor colete cu medicamente, incluzând și produsele contrafăcute purtând fără drept însemnul

C., către martorul A.R.

Referitor la fapta incriminată în art. 83 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 84/1998, în speță, tribunalul a constatat:

a) existența elementului material, constând

în fapta de folosire a unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată,

prin comercializarea acestuia;

b) existența elementului intențional,

concretizat în împrejurările din care rezultă că inculpatul cunoștea cine este

titularul mărcii și exigențele legii, cu atât mai mult cu cât, conform

propriilor afirmații, a deținut un depozit de medicamente;

c) urmarea socialmente periculoasă, constând

în încălcarea drepturilor titularului asupra mărcii C., înregistrate și

protejate pe teritoriul României.

Cât privește infracțiunea prevăzută în art. 834 alin. (1) din Legea nr.

95/2006, tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

Art. 834 alin. (1) - Contrafacerea sau punerea

în circulație de medicamente fără respectarea prevederilor prezentului titlu

constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 696 alin. (1) - Prevederile prezentului

titlu se aplică medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în

România, fabricate industrial sau produse printr-o metodă implicând un proces

industrial.

Art. 700 alin. (1) - Niciun medicament nu

poate fi pus pe piață în România fără o autorizație de punere pe piață emisă de

către Agenția Națională a Medicamentului, în conformitate cu prevederile

prezentului titlu, sau fără o autorizație eliberată conform procedurii

centralizate.

(2)

Niciun medicament nu poate fi pus pe piață în

România fără o autorizație de punere pe piață emisă de către Agenția Națională

a Medicamentului, în conformitate cu prevederile prezentului titlu.

Tribunalul a reținut, față de exigențele textelor de lege

invocate, că în speță acțiunea ilicită a inculpatului nu se circumscrie

dispozițiilor art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, câtă vreme el nu a „pus

în circulație pe piața din România” medicamentul C.

Prin

decizia nr. 320 din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel București, Secția I

penală, a admis apelul declarat de inculpatul G.G., a desființat parțial

sentința și, în fond, a redus despăgubirile morale acordate părții civile

E.L.

de la 20.000 euro la 2.000 euro.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a

respins, ca nefondat,

apelul declarat de procuror.

Prin

decizia nr. 2270 din 16 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

penală, a admis recursurile declarate de procuror, partea civilă

E.L. și

inculpatul

G.G., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București.

La Curtea

de

Apel București, Secția I penală, s-au administrat probatoriile indicate de

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, astfel:

În data de 8 decembrie 2009, compania E.L. a comunicat că se află

în posesia unui număr de 48 cutii de produse contrafăcute purtând semnul C.,

conținând 2 blistere fiecare a câte 2 tablete, cantitatea totală de tablete

contrafăcute C. fiind de 196 tablete.

La data de 29 octombrie 2010, Agenția Națională a Medicamentului

a expertizat 8 pungi de plastic sigilate și confiscate puse la dispoziție de

firma E.L., stabilindu-se următoarele: d

in cele

8 pungi, în 3 s-au identificat 4 probe cu numele de C. - 20 mg, ambalate în

blistere - ambalaj primar, introduse în cutii de carton - ambalaj secundar.

Cele 4 probe cu numele de C. - 20 mg au fost analizate atât din

punct de vedere calitativ, prin investigații de laborator, cât și din punct de

vedere al încadrării, în legislația actuală, a ambalajelor (blister și cutie de

carton), în ceea ce privește originea, elementele de identificare și modul de

inscripționare a datelor destinate utilizatorului:

a) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 155184 a fost găsit corespunzător;

b) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 152338 a fost găsit corespunzător;

c) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 051410 a fost găsit necorespunzător;

d) produsul

C. -

20 mg, serie de ambalaj - lot A

051410

a

fost găsit necorespunzător.

S-a făcut

precizarea

că, pentru produsele înscrise la lit. „c”

și lit. „d”, rezultatele analitice, înscrise în

certificatele

de

analiza și în anexele acestora, conduc la concluzia ca produsele sunt

falsificate și nu îndeplinesc condițiile de calitate și de siguranță impuse

pentru

medicamentele

cu drept de circulație în România.

Prin decizia nr. 46 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile procurorului

și al inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal s-au exercitat

recursuri de către procuror, privitor la dispunerea greșită

a

soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în

art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006,

și de către inculpat.

Inculpatul

solicită pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea prevăzută în

art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea 84/1998, cu respingerea în totalitate a

acțiunii civile. În subsidiar, solicită, între altele, reducerea despăgubirilor

acordate.

Instanța de

recurs va reda că

nu este întemeiată critica procurorului, care

vizează greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Interpretarea

instanței de fond cu privire la inexistența faptei este legală în raport cu

prevederile art. 696 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care infracțiunile

descrise, inclusiv cea în discuție, poartă asupra medicamentelor de uz uman,

destinate punerii pe piață în România.

Totodată,

art. 700 din aceeași lege, localizează comiterea infracțiunilor avute în vedere

de reglementarea legală în discuție numai la piața internă.

Cu

corectitudine, instanța a mai adus și argumente legate de litera și spiritul

legii în discuție, lege care protejează populația națională de acțiuni ilicite

constând în „punerea pe piață în țară” de medicamente fără respectarea

prevederilor legale.

Infracțiunea

prevăzută în art. 834 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 95/2006 vizează o

stare de pericol prin punerea în circulație a unor medicamente cu privire la

care Ministerul Sănătății nu-și poate exercita controlul impus de scopul

protejării sănătății populației naționale.

Interpretarea

instanței de recurs, în lumina inexistenței faptei, așa cum este ea

reglementată în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, nu trebuie

îndepărtată de cadrul formal ce se raportează la prevederile art. 696 din Legea

nr. 95/2006, potrivit cu care infracțiunile descrise, inclusiv cea în discuție,

poartă asupra medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în România.

Așa fiind, în sine, fapta imputată nu se pliază pe cadrul normativ incident.

Totodată,

corect prima instanță a reținut că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută în

art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, deoarece a comercializat un

medicament având un semn identic sau similar cu marca înregistrată, deși știa

cine este titularul mărcii și exigențele legii, urmarea socialmente periculoasă

constând în încălcarea drepturilor titularului asupra mărcii C., înregistrate

și protejate pe teritoriul României.

În situația de față, partea civilă E.L. este titulara dreptului

de proprietate asupra mărcii C., înregistrată conform certificatului de

înregistrare din 23 noiembrie 2001, emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și

Mărci, de către fostul titular L. Ca urmare a reorganizării companiei, prin

cesiune, marca este deținută în prezent de compania E.L., schimbarea

titularului fiind notificată Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci și

fiind publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială din februarie

2008.

Situația de fapt, astfel cum a fost conturată în faza urmăririi

penale, precum și în urma administrării probelor în faza cercetării

judecătorești, relevă actele de folosire, fără drept, de către inculpatul G.G.,

a însemnului C. identic cu marca C.

Produsele pentru care este folosit însemnul C., produse

medicamentoase, sunt identice cu cele pentru care marca C. este protejată pe

teritoriul României. În plus, este evidentă identitatea însemnului folosit,

fără drept, de persoana neautorizată, inculpatul G.G., cu marca înregistrată

C.

De altfel, și expertiza efectuată în apel concluzionează că

produsele sunt falsificate și nu îndeplinesc condițiile de calitate și

siguranță impuse pentru medicamente cu drept de circulație în România.

În schimb, daunele morale stabilite de prima instanță nu sunt

judicios cuantificate, suma stabilită la 20.000 euro constituind o compensație

dezechilibrată la lezarea imaginii firmei titulare, putându-se vorbi, în măsura

acceptării acesteia, de o îmbogățire fără justă cauză a părții prejudiciate.

Instanța de recurs apreciază că în cauză trebuie acordată o sumă

simbolică, care să dea doar satisfacție formală părții civile a cărei imagine a

fost folosită în acțiunea ilicită a inculpatului, în cadrul contextului faptic

ce nu reclamă anvergură, vehiculare de profituri substanțiale sau livrare de

cantități deosebite. Așa fiind, suma de 2.000 de euro apare ca fiind un cuantum

mai echilibrat în cadrul acestui raport.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul

declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 46 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat, în parte, decizia penală atacată și

sentința nr. 569 din 5 mai 2008 a Tribunalului București, Secția I penală și,

rejudecând în fond, a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile

E.L. de la 20.000 euro la 2.000 euro, menținând celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

A

respins, ca nefondat, recursul declarat de procuror împotriva aceleiași decizii

penale.

Notă: În urma republicării

Legii nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice

în M. Of. nr. 350 din 27 mai 2010, dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. b) se

regăsesc în art. 90 alin. (1) lit. b), iar dispozițiile art. 85 se regăsesc în

art. 92.