ÎCCJ, decizie (scj.ro #83865)

Punerea în circulație de medicamente fără respectarea prevederilor titlului XVII din Legea nr. 95/2006. Punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 95/2006.

Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 84/1998 Indice alfabetic: Drept penal - punerea în circulație de medicamente fără respectarea prevederilor titlului XVII din Legea nr. 95/2006 - punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare Legea nr. 95/2006, art. 834 alin. (1) Fapta de a pune în circulație, în străinătate, medicamente purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru un anumit medicament nu se încadrează în dispozițiile art. 834 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora punerea în circulație de medicamente fără respectarea titlului XVII constituie infracțiune, întrucât titlul XVII din Legea nr. 95/2006 se aplică, așa cum prevede art. 696 alin. (1) din aceeași lege, medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în România.

În acest caz, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, reglementată în Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 4062 din 18 noiembrie 2011 Prin sentința nr. 569 din 5 mai 2008 a Tribunalului București, Secția I penală, î n baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

În baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, a fost condamnat inculpatul G.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 cu referire la art. 86 2 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 7 ani, reprezentând termen de încercare și s-a făcut aplicarea art. 86 3 C. pen. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 85 din Legea nr. 84/1998, a fost obligat inculpatul la despăgubiri către partea civilă E.L., în cuantum de 20.000 euro, reprezentând daune morale. S-a reținut că, la data de 23 mai 2006, numitul K.M., manager în cadrul companiei E.L.

cu sediul în Statele Unite ale Americii, a formulat plângere penală înregistrată la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate împotriva inculpatului G.G., având ca obiect distribuirea și livrarea ilegală a medicamentului C. Compania L. este titulară a mărcii verbale C., conform certificatului de înregistrare a mărcii din 23 noiembrie 2001 emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. La data de 6 iunie 2005, Departamentul de investigație al companiei L. din Anglia a postat pe un site o reclamă prin care se căutau furnizori de medicamente A. și Z., în scopul identificării producătorilor și furnizorilor de produse contrafăcute sau distribuite ilegal.

În urma anunțului postat pe Internet, inculpatul G.G. a răspuns solicitărilor exprimate on-line și, în datele de 22 februarie 2006, 18 aprilie 2006, 19 aprilie 2006 și 5 iunie 2006, a expediat în Anglia colete conținând în total 53 cutii de medicament C., alături de alte trei medicamente, respectiv V., F. și N. Discuțiile între client și furnizor cu privire la modalitatea de livrare, plată și medicamentele ce urmează a fi expediate s-au purtat prin intermediul unei adrese de e-mail, iar inculpatul G.G. a solicitat ca sumele de bani reprezentând contravaloarea produselor livrate să fie trimise pe numele S.L. Compania L. a depus la dosar traducerea în limba română a corespondenței electronice purtată cu inculpatul, din care rezultă că toate comenzile făcute de client având ca obiect expedierea medicamentelor contrafăcute C. din România s-au primit prin intermediul adresei de e-mail, despre care inculpatul a recunoscut că îi aparține.

Din corespondența sus-menționată rezultă că, la data de 19 ianuarie 2006, inculpatul i-a comunicat clientului lista de prețuri, cuprinzând un număr de 25 medicamente pe care le putea furniza, printre care și două tipuri de medicament C. De asemenea, aceeași corespondență electronică demonstrează faptul că la datele de 22 februarie 2006 și 18 aprilie 2006, inculpatul a expediat în Anglia un număr total de 53 cutii de medicament C. provenite din Republica Moldova. Expedierea medicamentului C. de către inculpat pe această filieră și însușirea sumelor de bani reprezentând contravaloarea produselor livrate sunt dovedite de documentele bancare existente la dosar, din care rezultă că acestea au fost trimise pe numele și adresa indicate de inculpat, respectiv S.L.

În sprijinul ideii că inculpatul este persoana care a pus în circulație medicamentul C. fără autorizarea titularului mărcii, acesta ocupându-se efectiv și de expedierea altor medicamente, sunt și celelalte înscrisuri care atestă corespondența între inculpat și numitul A.R. Audiat în fața instanței în 29 februarie 2008, martorul A.R. cu care inculpatul a corespondat în vederea achiziționării mai multor medicamente, printre care și medicamentul C., a afirmat că a corespondat prin e-mail, telefonic și prin colete poștale cu inculpatul și prin modalități de plată W.U. Este vorba de 90 de e-mail-uri trimise între A.R. și G.G., precum și aproximativ patru plăți fie către acesta, fie către persoana ale cărei date de contact le-a primit de la G.G., respectiv numita S.L.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că inculpatul G.G. a corespondat cu martorul A.R., oferindu-i acestuia și livrându-i direct sau prin intermediari mai multe tipuri de medicamente, printre care se afla și produsul având inscripționat, fără drept, însemnul C. Declarația de inculpat relevă situația de fapt prezentată, inculpatul recunoscând că a lucrat ca intermediar, contra unui onorariu. Referitor la plata pentru serviciile sale, inculpatul a recunoscut că onorariul său era stabilit în funcție de comenzile aduse, așa cum rezultă din declarația dată în fața instanței.

Inculpatul a pus în circulație în mod direct produse purtând, fără drept, însemnul C. Oferta acestuia - lista de medicamente disponibile pentru livrare la comandă, transmisă în data de 19 ianuarie 2006, precum și fotografii ale unor produse medicamentoase, printre care se afla și produsul C., transmise în data de 15 februarie 2006 - a fost urmată de actele de livrare, efectuate în lunile februarie 2006 și aprilie 2006, a unor colete cu medicamente, incluzând și produsele contrafăcute purtând fără drept însemnul C., către martorul A.R.

Referitor la fapta incriminată în art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, în speță, tribunalul a constatat: a) existența elementului material, constând în fapta de folosire a unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată, prin comercializarea acestuia; b) existența elementului intențional, concretizat în împrejurările din care rezultă că inculpatul cunoștea cine este titularul mărcii și exigențele legii, cu atât mai mult cu cât, conform propriilor afirmații, a deținut un depozit de medicamente; c) urmarea socialmente periculoasă, constând în încălcarea drepturilor titularului asupra mărcii C., înregistrate și protejate pe teritoriul României.

Cât privește infracțiunea prevăzută în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte: Art. 834 alin. (1) - Contrafacerea sau punerea în circulație de medicamente fără respectarea prevederilor prezentului titlu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Art. 696 alin. (1) - Prevederile prezentului titlu se aplică medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în România, fabricate industrial sau produse printr-o metodă implicând un proces industrial. Art. 700 alin. (1) - Niciun medicament nu poate fi pus pe piață în România fără o autorizație de punere pe piață emisă de către Agenția Națională a Medicamentului, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sau fără o autorizație eliberată conform procedurii centralizate.

(2) Niciun medicament nu poate fi pus pe piață în România fără o autorizație de punere pe piață emisă de către Agenția Națională a Medicamentului, în conformitate cu prevederile prezentului titlu. Tribunalul a reținut, față de exigențele textelor de lege invocate, că în speță acțiunea ilicită a inculpatului nu se circumscrie dispozițiilor art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, câtă vreme el nu a „pus în circulație pe piața din România” medicamentul C. Prin decizia nr. 320 din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel București, Secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul G.G., a desființat parțial sentința și, în fond, a redus despăgubirile morale acordate părții civile E.L. de la 20.000 euro la 2.000 euro.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror. Prin decizia nr. 2270 din 16 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a admis recursurile declarate de procuror, partea civilă E.L. și inculpatul G.G., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București. La Curtea de Apel București, Secția I penală, s-au administrat probatoriile indicate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, astfel: În data de 8 decembrie 2009, compania E.L. a comunicat că se află în posesia unui număr de 48 cutii de produse contrafăcute purtând semnul C., conținând 2 blistere fiecare a câte 2 tablete, cantitatea totală de tablete contrafăcute C. fiind de 196 tablete.

La data de 29 octombrie 2010, Agenția Națională a Medicamentului a expertizat 8 pungi de plastic sigilate și confiscate puse la dispoziție de firma E.L., stabilindu-se următoarele: d in cele 8 pungi, în 3 s-au identificat 4 probe cu numele de C. - 20 mg, ambalate în blistere - ambalaj primar, introduse în cutii de carton - ambalaj secundar.

Cele 4 probe cu numele de C. - 20 mg au fost analizate atât din punct de vedere calitativ, prin investigații de laborator, cât și din punct de vedere al încadrării, în legislația actuală, a ambalajelor (blister și cutie de carton), în ceea ce privește originea, elementele de identificare și modul de inscripționare a datelor destinate utilizatorului: a) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 155184 a fost găsit corespunzător; b) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 152338 a fost găsit corespunzător; c) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 051410 a fost găsit necorespunzător; d) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A 051410 a fost găsit necorespunzător.

S-a făcut precizarea că, pentru produsele înscrise la lit. „c” și lit. „d”, rezultatele analitice, înscrise în certificatele de analiza și în anexele acestora, conduc la concluzia ca produsele sunt falsificate și nu îndeplinesc condițiile de calitate și de siguranță impuse pentru medicamentele cu drept de circulație în România. Prin decizia nr. 46 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile procurorului și al inculpatului. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal s-au exercitat recursuri de către procuror, privitor la dispunerea greșită a soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, și de către inculpat.

Inculpatul solicită pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea 84/1998, cu respingerea în totalitate a acțiunii civile. În subsidiar, solicită, între altele, reducerea despăgubirilor acordate. Instanța de recurs va reda că nu este întemeiată critica procurorului, care vizează greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. Interpretarea instanței de fond cu privire la inexistența faptei este legală în raport cu prevederile art. 696 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care infracțiunile descrise, inclusiv cea în discuție, poartă asupra medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în România.

Totodată, art. 700 din aceeași lege, localizează comiterea infracțiunilor avute în vedere de reglementarea legală în discuție numai la piața internă. Cu corectitudine, instanța a mai adus și argumente legate de litera și spiritul legii în discuție, lege care protejează populația națională de acțiuni ilicite constând în „punerea pe piață în țară” de medicamente fără respectarea prevederilor legale. Infracțiunea prevăzută în art. 834 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 95/2006 vizează o stare de pericol prin punerea în circulație a unor medicamente cu privire la care Ministerul Sănătății nu-și poate exercita controlul impus de scopul protejării sănătății populației naționale.

Interpretarea instanței de recurs, în lumina inexistenței faptei, așa cum este ea reglementată în art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, nu trebuie îndepărtată de cadrul formal ce se raportează la prevederile art. 696 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care infracțiunile descrise, inclusiv cea în discuție, poartă asupra medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în România. Așa fiind, în sine, fapta imputată nu se pliază pe cadrul normativ incident. Totodată, corect prima instanță a reținut că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută în art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, deoarece a comercializat un medicament având un semn identic sau similar cu marca înregistrată, deși știa cine este titularul mărcii și exigențele legii, urmarea socialmente periculoasă constând în încălcarea drepturilor titularului asupra mărcii C., înregistrate și protejate pe teritoriul României.

În situația de față, partea civilă E.L. este titulara dreptului de proprietate asupra mărcii C., înregistrată conform certificatului de înregistrare din 23 noiembrie 2001, emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, de către fostul titular L. Ca urmare a reorganizării companiei, prin cesiune, marca este deținută în prezent de compania E.L., schimbarea titularului fiind notificată Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci și fiind publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială din februarie 2008. Situația de fapt, astfel cum a fost conturată în faza urmăririi penale, precum și în urma administrării probelor în faza cercetării judecătorești, relevă actele de folosire, fără drept, de către inculpatul G.G., a însemnului C. identic cu marca C. Produsele pentru care este folosit însemnul C., produse medicamentoase, sunt identice cu cele pentru care marca C. este protejată pe teritoriul României.

În plus, este evidentă identitatea însemnului folosit, fără drept, de persoana neautorizată, inculpatul G.G., cu marca înregistrată C. De altfel, și expertiza efectuată în apel concluzionează că produsele sunt falsificate și nu îndeplinesc condițiile de calitate și siguranță impuse pentru medicamente cu drept de circulație în România. În schimb, daunele morale stabilite de prima instanță nu sunt judicios cuantificate, suma stabilită la 20.000 euro constituind o compensație dezechilibrată la lezarea imaginii firmei titulare, putându-se vorbi, în măsura acceptării acesteia, de o îmbogățire fără justă cauză a părții prejudiciate. Instanța de recurs apreciază că în cauză trebuie acordată o sumă simbolică, care să dea doar satisfacție formală părții civile a cărei imagine a fost folosită în acțiunea ilicită a inculpatului, în cadrul contextului faptic ce nu reclamă anvergură, vehiculare de profituri substanțiale sau livrare de cantități deosebite.

Așa fiind, suma de 2.000 de euro apare ca fiind un cuantum mai echilibrat în cadrul acestui raport. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 46 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat, în parte, decizia penală atacată și sentința nr. 569 din 5 mai 2008 a Tribunalului București, Secția I penală și, rejudecând în fond, a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile E.L. de la 20.000 euro la 2.000 euro, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor. A respins, ca nefondat, recursul declarat de procuror împotriva aceleiași decizii penale. Notă: În urma republicării Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice în M. Of.

nr. 350 din 27 mai 2010, dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. b) se regăsesc în art. 90 alin. (1) lit. b), iar dispozițiile art. 85 se regăsesc în art. 92.