ÎCCJ, decizie (scj.ro #82507)

Contract

de vânzare-cumpărare prin care chiriașul a dobândit proprietatea imobilului

preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 223/1974. Nulitatea

contractului, la cererea persoanei îndreptățite a obține restituirea în natură

a imobilului

Cuprins

pe materii

: Drept civil. Obligații. Contracte. Partea specială.

Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 112/1995. Nulitate

Index alfabetic

:

Drept civil

- Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin

Legea

nr. 112/1995

- Nulitate

Legea nr. 112/1995

: art. 9 alin. (6) și art. 10

La cererea persoanei îndreptățită a obține restituirea în natură a

imobilului preluat în mod abuziv de stat, se sancționează cu nulitatea absolută

contractul prin care, în temeiul Legii nr. 112/1995, s-a vândut locuința cu

încălcarea art. 9 alin. (6), din această lege, potrivit căruia nu pot cumpăra

chiriașii care au dobândit o locuință proprietate personală în localitatea de

domiciliu. În lipsa unor distincții în lege, acțiunea nulității contractului

operează, în baza art. 10 din legea menționată, chiar dacă, la data încheierii

actului, construcția, proprietate personală, edificată de chiriaș, nu era

perfect funcțională, ca urmare a lipsei unor utilități și finisaje.

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală,

decizia

nr. 5449 din 6 octombrie 2004

Prin acțiune, P.I. și alții, au solicitat

instanței, să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare

nr. 12102 din 25 februarie 1997 și nr. 12651 din 4 aprilie 1997  prin care

Regia Autonomă „Urbis” Timișoara a vândut chiriașilor M.A. și M.M.D. locuințele

pe care le dețineau într-un imobil situat în Timișoara.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt foștii

proprietari tabulari ai imobilului, care a fost preluat de stat în baza

Decretului nr. 223/1974, iar contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate

cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. 6 și art. 11 din Legea nr. 112/1995.

Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 6632

din 25 aprilie 2001, a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes, reținând

că reclamanții (cărora printr-o hotărâre anterioară, definitivă și irevocabilă,

li s-a respins cererea prin care au solicitat să se constate că imobilul în

litigiu a trecut fără titlu în proprietatea statului) nu au justificat, la data

exercitării dreptului la acțiune, un interes legitim, personal, direct și

actual, în condițiile în care imobilul nu mai poate intra în patrimoniul

acestora.

Apelul declarat de reclamanți a fost admis de Tribunalul Timiș,

secția civilă prin decizia nr. 2506/A din 19 octombrie 2001 care a anulat

sentința și, rejudecând cauza în fond, a admis acțiunea și a constatat

nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare.

Tribunalul a reținut că reclamanții și-au justificat interesul,

urmare notificării adresate Consiliului local al Municipiului Timișoara prin

care au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu iar pârâții, la

data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, se aflau în situația

prevăzută de art. 9 alin. (6) din Legea 112/1995, fiind exceptați de la

posibilitatea cumpărării locuinței pe care o ocupau cu contract de închiriere.

Hotărârea instanței de apel a fost confirmată prin decizia nr.

383 din 14 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă care, cu

aceeași motivare, a respins recursurile declarate de pârâți.

Împotriva ultimelor două hotărâri, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs

în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. (în vigoare

la data pronunțării hotărârilor atacate), susținându-se că, instanțele au

reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art. 9 alin. (6) din Legea

112/1995, întrucât existența unei construcții neterminate, edificată pe un

teren proprietate personală a pârâților nu putea reprezenta, în sensul legii,

un impediment la cumpărarea locuinței deținută în calitate de chiriaș.

Recursul în anulare este nefondat.

Reclamanții sunt foștii proprietari tabulari ai imobilului, în

litigiu, trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 923 din 1 februarie

1977 a fostului Consiliul popular al județului Timiș, emisă în baza Decretului

nr. 223/1974.

Prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,

pronunțată anterior nașterii prezentului litigiu (sentința civilă nr. 15803 din

23 noiembrie 1999 a Judecătoriei Timișoara) a fost respinsă cererea

reclamanților de a se constata că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea

statului și a se restabili situația anterioară de carte funciară.

Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanții au

dobândit însă calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul art. 3 alin. (1)

lit. a) din acest act normativ și respectiv vocația de a întreprinde noi

demersuri în vederea restituirii imobilului preluat în mod abuziv.

Or, acțiunea în constatarea nulității celor două contracte de

vânzare-cumpărare încheiate de R.A. „Urbis” Timișoara cu pârâții M.A. și M.M.D.

a fost introdusă după intrarea în vigoare a legii, interesul reclamanților fiind

justificat de vocația la retrocedarea proprietății, în virtutea căreia au și

notificat Consiliul local al Municipiului Timișoara, cerând restituirea în

natură a imobilului.

De altfel, urmare a notificării, primarul Municipiului

Timișoara, prin dispoziția nr. 12 din 6 ianuarie 2003, emisă înainte de

exercitarea recursului în anulare, a restituit imobilul reclamanților, care

și-au reîntabulat dreptul de proprietate.

În mod corect au reținut instanțele, prin hotărârile atacate,

incidența în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995,

potrivit cărora sunt exceptați de la cumpărarea locuințelor chiriașii care au

dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie

1990, în localitatea de domiciliu.

Astfel, din actele cauzei rezultă că, în baza autorizației nr.

55 din 22 martie 1993 emisă de Primăria Municipiului Timișoara, pârâții au

edificat un imobil compus din parter și două etaje, cu o suprafață utilă de 170

mp., prin adresa nr. T.H. 396 – 991 din 22 aprilie 1996, Consiliul local al

Municipiului Timișoara atestând existența construcției cu destinație de

locuință și cabinet medical. Ulterior edificării și respectiv intabulării

acestui imobil pârâții au încheiat cu R.A. „Urbis” Timișoara, contractele de

vânzare-cumpărare nr. 12102/25.02.1997 și nr. 12651/4.04.1997, având ca obiect

spațiile pe care le dețineau în calitate de chiriași.

Împrejurarea că la data încheierii celor două contracte,

construcția edificată de pârâți nu era perfect funcțională, ca urmare a lipsei unor

utilități și finisaje, nu este de natură să facă inoperabile dispozițiile art.

9 alin. (6) din Legea 112/1995, textul sancționând – fără a face nici un fel de

distincție, - chiriașii titulari de contract, care au dobândit sau înstrăinat o

locuință proprietate personală în localitatea de

domiciliu.

Cu această motivare, a fost respins recursul în anulare.