ÎCCJ, decizie (scj.ro #82507)

Contract de vânzare-cumpărare prin care chiriașul a dobândit proprietatea imobilului preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 223/1974. Nulitatea contractului, la cererea persoanei îndreptățite a obține restituirea în natură a imobilului Cuprins pe materii : Drept civil. Obligații. Contracte. Partea specială. Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 112/1995. Nulitate Index alfabetic : Drept civil - Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 112/1995 - Nulitate Legea nr. 112/1995 : art. 9 alin. (6) și art. 10 La cererea persoanei îndreptățită a obține restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv de stat, se sancționează cu nulitatea absolută contractul prin care, în temeiul Legii nr. 112/1995, s-a vândut locuința cu încălcarea art. 9 alin. (6), din această lege, potrivit căruia nu pot cumpăra chiriașii care au dobândit o locuință proprietate personală în localitatea de domiciliu.

În lipsa unor distincții în lege, acțiunea nulității contractului operează, în baza art. 10 din legea menționată, chiar dacă, la data încheierii actului, construcția, proprietate personală, edificată de chiriaș, nu era perfect funcțională, ca urmare a lipsei unor utilități și finisaje. I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5449 din 6 octombrie 2004 Prin acțiune, P.I. și alții, au solicitat instanței, să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 12102 din 25 februarie 1997 și nr. 12651 din 4 aprilie 1997 prin care Regia Autonomă „Urbis” Timișoara a vândut chiriașilor M.A. și M.M.D. locuințele pe care le dețineau într-un imobil situat în Timișoara.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt foștii proprietari tabulari ai imobilului, care a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, iar contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. 6 și art. 11 din Legea nr. 112/1995. Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 6632 din 25 aprilie 2001, a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes, reținând că reclamanții (cărora printr-o hotărâre anterioară, definitivă și irevocabilă, li s-a respins cererea prin care au solicitat să se constate că imobilul în litigiu a trecut fără titlu în proprietatea statului) nu au justificat, la data exercitării dreptului la acțiune, un interes legitim, personal, direct și actual, în condițiile în care imobilul nu mai poate intra în patrimoniul acestora.

Apelul declarat de reclamanți a fost admis de Tribunalul Timiș, secția civilă prin decizia nr. 2506/A din 19 octombrie 2001 care a anulat sentința și, rejudecând cauza în fond, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare. Tribunalul a reținut că reclamanții și-au justificat interesul, urmare notificării adresate Consiliului local al Municipiului Timișoara prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu iar pârâții, la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, se aflau în situația prevăzută de art. 9 alin. (6) din Legea 112/1995, fiind exceptați de la posibilitatea cumpărării locuinței pe care o ocupau cu contract de închiriere.

Hotărârea instanței de apel a fost confirmată prin decizia nr. 383 din 14 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă care, cu aceeași motivare, a respins recursurile declarate de pârâți. Împotriva ultimelor două hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. (în vigoare la data pronunțării hotărârilor atacate), susținându-se că, instanțele au reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art. 9 alin. (6) din Legea 112/1995, întrucât existența unei construcții neterminate, edificată pe un teren proprietate personală a pârâților nu putea reprezenta, în sensul legii, un impediment la cumpărarea locuinței deținută în calitate de chiriaș.

Recursul în anulare este nefondat. Reclamanții sunt foștii proprietari tabulari ai imobilului, în litigiu, trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 923 din 1 februarie 1977 a fostului Consiliul popular al județului Timiș, emisă în baza Decretului nr. 223/1974. Prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată anterior nașterii prezentului litigiu (sentința civilă nr. 15803 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei Timișoara) a fost respinsă cererea reclamanților de a se constata că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului și a se restabili situația anterioară de carte funciară. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanții au dobândit însă calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul art. 3 alin. (1) lit. a) din acest act normativ și respectiv vocația de a întreprinde noi demersuri în vederea restituirii imobilului preluat în mod abuziv.

Or, acțiunea în constatarea nulității celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de R.A. „Urbis” Timișoara cu pârâții M.A. și M.M.D. a fost introdusă după intrarea în vigoare a legii, interesul reclamanților fiind justificat de vocația la retrocedarea proprietății, în virtutea căreia au și notificat Consiliul local al Municipiului Timișoara, cerând restituirea în natură a imobilului. De altfel, urmare a notificării, primarul Municipiului Timișoara, prin dispoziția nr. 12 din 6 ianuarie 2003, emisă înainte de exercitarea recursului în anulare, a restituit imobilul reclamanților, care și-au reîntabulat dreptul de proprietate. În mod corect au reținut instanțele, prin hotărârile atacate, incidența în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, potrivit cărora sunt exceptați de la cumpărarea locuințelor chiriașii care au dobândit sau au înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.

Astfel, din actele cauzei rezultă că, în baza autorizației nr. 55 din 22 martie 1993 emisă de Primăria Municipiului Timișoara, pârâții au edificat un imobil compus din parter și două etaje, cu o suprafață utilă de 170 mp., prin adresa nr. T.H. 396 – 991 din 22 aprilie 1996, Consiliul local al Municipiului Timișoara atestând existența construcției cu destinație de locuință și cabinet medical. Ulterior edificării și respectiv intabulării acestui imobil pârâții au încheiat cu R.A. „Urbis” Timișoara, contractele de vânzare-cumpărare nr. 12102/25.02.1997 și nr. 12651/4.04.1997, având ca obiect spațiile pe care le dețineau în calitate de chiriași.

Împrejurarea că la data încheierii celor două contracte, construcția edificată de pârâți nu era perfect funcțională, ca urmare a lipsei unor utilități și finisaje, nu este de natură să facă inoperabile dispozițiile art. 9 alin. (6) din Legea 112/1995, textul sancționând – fără a face nici un fel de distincție, - chiriașii titulari de contract, care au dobândit sau înstrăinat o locuință proprietate personală în localitatea de domiciliu. Cu această motivare, a fost respins recursul în anulare.