ÎCCJ, decizie (scj.ro #81784)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81784) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contestație la titlu. Imposibilitatea

invocării pe calea acestui mijloc procedural a unor apărări de

fond.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Executare silită. Contestație

la executare.

Index alfabetic :

contestație la titlu

- hotărâre judecătorească

C.proc.civ., art. 399, art.

371

2

Prin

intermediul mijlocului procedural prevăzut de dispozițiile art. 399

alin. (1) C.proc.civ. nu pot fi invocate motive referitoare

la chestiuni de fond, care

să pună în discuție, în fața instanței de executare,

legalitatea și temeinicia titlului

executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar

aduce

atingere puterii de lucru judecat. Deci câtă vreme s-a pronunțat o

hotărâre definitivă și

irevocabilă, considerentele avute în vedere de instanță

la pronunțarea ei nu mai pot fi cenzurate pe

calea contestației la executare,

prin antamarea, din nou, a

problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decât cu ocazia constituirii

titlului sau, eventual, în căile de atac.

În consecință,

invocarea dispozițiilor art. 371

2

C.pr.civ.

nu se justifică

dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a instituit o

obligație de plată

a unor despăgubiri, reprezentând contravaloarea unei cote părți

dintr-un imobil.

Chiar dacă valoarea despăgubirilor nu a

fost cuantificată prin titlul

executor,

nu se poate susține că hotărârea

, nu este

susceptibilă de executare cât timp creanța creditorului

este certă (existența acesteia

rezultând din actul de creanță-titlul

executor), lichidă (câtimea acesteia fiind determinabilă cu

ajutorul actului

de creanță-titlul executor) și

exigibilă (la data rămânerii definitive a

hotărârii), în sensul art.379 C.pr.civ.

Secția I civilă, decizia nr.6063

din 5 octombrie 2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6

București

la data de

06.08.2010, contestatorul Municipiul

București

prin Primarul General a formulat în contradictoriu cu intimata

F.A.

contestație la executarea silită începută de Biroul Executorului

Judecătoresc S.D. la cererea intimatei

creditoare,

respectiv contestație împotriva somației și procesului verbal

din

22.07.2010.

În motivarea

cererii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal și

somația menționate i s-a adus la

cunoștința să se conformeze titlului

executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 61 din

27.01.2005 pronunțată de

Tribunalul București, în sensul

de a plăti suma de 1.395.700 lei,

reprezentând

contravaloarea cotei de 38% din imobilul situat în București

și

23.087 lei și cheltuieli de executare silită.

S-a învederat

că, prin sentința menționată contestatorul a fost obligat

să acorde

despăgubiri creditoarei pentru cota de 38% din imobilul situat în

București, fără a se indica

cuantumul acestora, astfel că procedura de urmat este cea

prevăzută de

Legea nr. 10/2001,

așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.

Contestatorul

a susținut că instanța a avut în vedere dispozițiile legii

speciale, astfel că urmează să

emită o dispoziție din care să rezulte că intimata

creditoare este persoana îndreptățită la măsuri

reparatorii, dispoziția urmând să fie înaintată Prefecturii

Municipiului București, iar după avizul de legalitate înaintată

Comisiei Centrale de Stabilire a

Despăgubirilor,

aceasta este competentă de a stabili în concret cuantumul

despăgubirilor.

A învederat contestatorul că

solicită în acest sens lămurirea

înțelesului,

întinderii sau aplicării titlului executoriu conform art.399 alin.(l)

C.proc.civ.

În cazul în

care instanța consideră că Municipiul București a fost

obligat la plata unei despăgubiri pentru

cota de 38% din imobil, contestatorul a arătat că înțelege

să invoce prescripția dreptului de a cere

executarea silită având în vedere dispozițiile art.405

C.proc.civ. și

data la care a rămas definitivă și

irevocabilă sentința.

Contestatorul a

mai învederat că suma stabilită prin raportul de expertiză

pentru cota de 38% din imobil este prea mare, nejustificându-se nici

cheltuielile de executare în cuantum de

23.087

lei.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art.399 și urm. C.

proc.civ.

Intimata-creditoare

a

invocat excepția de

necompetență a instanței și a susținut că, în

raport de prevederile art.400 alin.(2) C.proc.civ., contestația la

executare prin care se solicită

lămurirea

înțelesului, întinderii și aplicarea titlului executoriu este de

competența instanței care a

pronunțat hotărârea ce se execută, în speță,

Tribunalul

București.

În ceea ce privește

contestația privind nelegalitatea actelor de

executare, aceasta este de competența instanței de executare,

instanță care,

potrivit art.373 alin.(2) C.proc.civ., este

judecătoria în

circumscripția

căreia se va face executarea, în speță Judecătoria Sector 4

București, întrucât executarea

silită se face prin poprire asupra conturilor

debitorului existente

la Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică

București, care își are sediul în sectorul 4.

La solicitarea instanței, au

fost comunicate actele din dosarul de

executare

înregistrat la BEJ S.D.

Prin

sentința civilă nr. 7926 din 3.03.2010, Judecătoria Sectorului 6

București

a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, a declinat

competența de soluționare a

contestației la executare în favoarea

Judecătoriei

Sectorului 4 București și a disjuns contestația la titlu,

formând

dosarul nr.2xxx/303/2010, în care a fost invocată

excepția de

necompetență

materială a judecătoriei în soluționarea contestației la

titlu.

Prin

sentința civilă nr. 7939 din 01.11.2010, Judecătoria Sectorului

6 București

a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, potrivit art.400

alin.(2) C.proc.civ., contestația la executare prin care se

solicită lămurirea înțelesului,

întinderii și aplicarea titlului executoriu este

de competența instanței care a

pronunțat hotărârea ce se execută.

Din actele

dosarului de executare rezultă că titlul executoriu care se

execută este

reprezentat de sentința civilă nr.61/2005 pronunțată de

Tribunalul București, iar contestatoarea

solicită lămurirea înțelesului acestuia.

Prin

sentința civilă nr. 521 din 11.03.2011, Tribunalul București,

Secția a V-a

civilă

a respins ca neîntemeiată contestația,

reținând că prin

sentința civilă nr. 61 din 27.01.2005

pronunțată de Tribunalul București

, a fost admisă acțiunea

reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria

Municipiului

București prin Primarul General, a fost anulată

dispoziția

nr.2264 din 19.01.2004

emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să

plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din

imobilul situat în București

.

Reclamanta a pus în executare

această hotărâre, definitivă și irevocabilă pe calea

executării silite, iar în cadrul executării, pârâta Primăria

Municipiului București a formulat prezenta cerere de lămurire a

dispozitivului sentinței civile

menționate mai sus, în cadrul contestației la

executare.

Referitor la

susținerea contestatoarei în sensul că prin sentința civilă

nr. 61/2005 a fost obligată să acorde despăgubiri reclamantei

F.A.

pentru cota de 38% din imobilul

în litigiu, fără a se indica cuantumul

acestor despăgubiri, precum și faptul că prin

sentința menționată a fost

încălcată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005,

tribunalul a reținut

următoarele:

Deși

pârâta contestatoare invocă temeiul unei contestații la titlu, în

realitate se urmărește corectarea

dispozitivului titlului executoriu cu

indicarea

valorii imobilului, care nu s-ar putea face decât analizând anumite

aspecte

care vizează fondul cauzei.

Hotărârea

în cauza ce face obiectul contestației la titlu, are putere de

lucru judecat, atât

considerentele cât și dispozitivul intrând în puterea de

lucru judecat.

De asemenea,

tribunalul a reținut că modificarea dispozitivului în sensul arătat

de contestatoare (cu stabilirea cuantumului valorii imobilului)

și cu aplicarea Legii nr.247/2005,

presupune modificarea argumentelor

expuse de

instanță în considerentele hotărârii, iar acest lucru

implică o

reanalizare a

fondului cauzei, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației

la

titlu, prin această procedură neputându-se face o analiză asupra

temeiniciei și legalității titlului executoriu.

În raport de

considerentele menționate, tribunalul a constatat că în cadrul

procedurii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri, nu se poate

proceda la o rejudecare a

cererii, așa cum solicită contestatoarea în cauză.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel contestatoarea Primăria

Municipiului București prin Primarul

General.

Prin decizia

nr.614 A din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București,

Secția a IV-a

civilă, a respins apelul, ca nefondat, reținând

următoarele:

Dispozițiile

art.399 alin.(l) C.proc.civ., raportat la art. 400 alin. (2) C.

proc.civ.

reglementează contestația privind lămurirea, înțelesul, întinderii

sau aplicării titlului

executoriu.

Aceasta

înseamnă că ori de câte ori dispozitivul hotărârii nu este clar

sau este echivoc, contestația la titlu poate

fi promovată, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre,

fără însă a se modifica situația reținută

definitiv, cu putere de lucru judecat.

Contestația la titlu este

destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează

a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită,

fără ca să poată fi considerată drept un mijloc

procedural destinat a anula

sau modifica

titlul executoriu, aceasta finalitate putându-se realiza doar prin

intermediul

căilor de atac.

Prin urmare, în

acest cadru nu poate fi repus în discuție fondul cauzei

și nu se pot examina

împrejurări de natură a combate situații de fapt și de

drept care și-au primit o soluție în

procesul de fond prin hotărârea

judecătoreasca

irevocabilă ce constituie titlu executoriu, soluție ce ar afecta

grav

principiul autorității de lucru judecat.

În

speță, titlul executoriu constând în sentința civilă nr.

61/2005

pronunțată de

Tribunalul București

, a cărui

înțeles și întindere s-a cerut a fi lămurite, nu conține în

dispozitiv nicio neclaritate care

să impună necesitatea unor lămuriri sau

interpretări, în funcție de care

să se realizeze executarea, din moment ce

instanța a admis acțiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei

Primăria Municipiului București prin Primarul General, a anulat

dispoziția

nr.2264/2004  emisă de  pârâtă

și  a  obligat pârâta  să plătească reclamantei

despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în București.

În acest

context, instanța de apel a apreciat că apelanta-contestatoare,

prin cererea sa, încearcă să

repună în discuție situații de fapt și de drept ce

au fost soluționate de instanța fondului

dar care o nemulțumesc, aspectele

legate

de încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum a

fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005,

constituind veritabile

critici pe

fond a hotărârii în discuție, pe care le putea formula exclusiv prin

exercitarea

căilor de atac, iar nu prin contestația întemeiată pe

dispozițiile art. 400 alin. (2) C.proc.civ.

Prin urmare,

contestația formulată de apelanta-contestatoare nu se

încadrează în

prevederile art. 400 alin. (2) C.proc.civ. și, apreciind că nu

există motive care să atragă

schimbarea sentinței, în baza art.296 C.proc.civ., a respins apelul, ca

nefondat.

Împotriva

deciziei instanței de apel, Municipiul București, Primăria

municipiului București

prin primarul general a declarat recurs.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate în drept pe art.304 pct.9

C.pr.civ., recurenta-contestatoare

a susținut următoarele:

În mod

greșit, Curtea de Apel București, a respins, ca nefondat apelul

declarat împotriva

sentinței tribunalului prin care s-a respins contestația la

titlu.

Astfel, prin sentința civila

nr. 61/2005, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisa

acțiunea

reclamantei F.A. împotriva

pârâtei Primăria Municipiului

București prin Primarul General,

a fost anulată dispoziția nr. 2264/2004, emisa de pârâtă și

a fost obligată pârâta să plătească

reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în

București

.

Hotărârea menționată

nu este însă susceptibila de a fi pusă în executare pe calea

executării silite, întrucât potrivit art. 371

2

C.pr.civ. „pot fi executate silit obligațiile

al căror obiect constă în plata unei

sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia..."

Așadar,

sentința civila nr. 61/2005, invocată ca titlu executoriu, nu

cuprinde niciuna dintre situațiile

arătate la articolul de mai sus ci doar obligă Primăria

municipiului București sa acorde reclamantei despăgubiri pentru cota

de 38% din imobilul în litigiu, fără a se indica cuantumul acestor

despăgubiri.

Mai mult,

pentru aceste imobile preluate abuziv este prevăzuta o

procedură specială instituită de

Legea nr. 247/2005 prin art. l6 capitolul 5 din Titlul VII.

Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 399 alin.(l)

C.proc.civ., „împotriva executării silite, precum și împotriva

oricărui act de executare se poate face

contestație

de către cei interesați sau vătămați prin executare.

De asemenea,

dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de

art. 281

1

, se poate face

contestație

și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul,

întinderea sau aplicarea titlului executoriu (...)"

.

Din interpretarea acestor

dispoziții reiese că părților sau terților

interesați li se dă posibilitatea de a cere să se

lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea

dispozitivului hotărârii ce se execută ori să atace actele de

executare nelegale.

Prin acest

mijloc procedural însă nu pot fi invocate motive referitoare

la chestiuni de fond, care

să pună în discuție, în fața instanței de executare,

legalitatea și temeinicia titlului

executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar

aduce

atingere puterii de lucru judecat. Deci câtă vreme s-a pronunțat o

hotărâre definitivă și

irevocabilă, considerentele avute în vedere de instanță

la pronunțarea ei nu mai pot fi cenzurate pe

calea contestației la executare,

prin antamarea, din nou, a

problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decât cu ocazia constituirii

titlului sau, eventual, în căile de atac. Contestația la executare

reprezintă deci o acțiune prin care părțile și cei

interesați pot cere lămurirea titlului

sau pot invoca incidente în legătura cu urmărirea însăși,

fără ca prin intermediul acestei cereri instanța să

poată

reanaliza fondul

pricinii, rezolvat pe calea titlului a cărui executare este în derulare sau

să procedeze, eventual, la constituirea unui alt titlu, prin

soluționarea

raporturilor litigioase, chiar între părțile implicate în executare.

Astfel, contestația la

executare poate fi primită în cazul în care

dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, dar în

limitele motivelor cuprinse în hotărâre, rară a se modifica

situația lămurită definitiv, cu putere

de lucru judecat.

În

speță, recurenta-contestatoare a susținut că prin

sentința civila nr.

61/2005 pronunțata de Tribunalul București,

a fost admisă acțiunea reclamantei F.A.

împotriva pârâtei Primăria Municipiului București prin Primarul

General, a fost anulată

dispoziția

nr. 2264/2004, emisă de pârâtă în temeiul Legii nr.10/2001

și a fost obligată pârâta să

plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de

38% din imobilul situat în București, compus

din

teren și construcție

și că hotărârea menționată nu este susceptibilă

de a fi

pusă în executare pe

calea executării silite întrucât potrivit art. 371

2

C.pr.civ. „pot fi executate silit obligațiile

al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun

ori a folosinței acestuia...".

Invocarea

dispozițiilor art. 371

2

C.pr.civ. de către recurenta-

contestatoare nu se

justifică însă în speță, atâta timp cât prin hotărârea

pusă

în

executare pârâta (recurenta-contestatoare) a fost obligată să

plătească

reclamantei

(intimata-creditoare) despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat

în București.

Chiar dacă

valoarea despăgubirilor nu a fost cuantificată prin titlul

executor, nu poate fi

primită susținerea recurentei-contestatoare conform

căreia sentința civila nr. 61 din

27.01.2005 pronunțată de Tribunalul București, nu este

susceptibilă de executare cât timp creanța intimatei-

creditoare este certă (existența

acesteia rezultând din actul de creanță-titlul

executor), lichidă (câtimea acesteia fiind

determinabilă cu ajutorul actului

de creanță-titlul

executor) și exigibilă (la data rămânerii definitive a

sentinței menționate, prin respingerea

apelului), în sensul art.379 C.pr.civ.

Susținerile

recurentei-contestatoare în sensul că pentru imobilul în

legătură cu care s-a stabilit obligarea sa de plată a

despăgubirilor există

procedura specială prevăzută de art. 16

din Titlul VII al Legii nr.245/2005,

constituie apărări ce vizează fondul cauzei,

pe care recurenta-contestatoare

avea posibilitatea de a le formula în faza

procesuală a apelului declarat împotriva sentinței ce constituie

titlu executor și, respectiv, a recursului și

care, pentru acest motiv, nu pot fi

invocate pe calea contestației la titlu.

În mod corect instanța de apel

a constatat că titlul executoriu constând în sentința civilă nr.

61/2005 pronunțată de Tribunalul București, nu conține în

dispozitiv nici o neclaritate care să

impună necesitatea unor lămuriri sau

interpretări, în funcție de care să se realizeze

executarea și că, prin cererea

sa, contestatoarea

încearcă să repună în discuție situații de fapt

și de drept

ce au fost soluționate

de instanța fondului, aspectele legate de încălcarea

procedurii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 247/2005, constituind veritabile critici pe fond

ale hotărârii în discuție, pe care

le putea formula exclusiv prin exercitarea

căilor de atac, iar nu

printr-o contestație la titlu.

Astfel fiind,

având în vedere temeiurile care preced, Înalta Curte, în

temeiul art.312 C.proc.civ., a

respins recursul, ca nefondat.