ÎCCJ, decizie (scj.ro #81784)

Contestație la titlu. Imposibilitatea invocării pe calea acestui mijloc procedural a unor apărări de fond. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Executare silită. Contestație la executare. Index alfabetic : contestație la titlu - hotărâre judecătorească C.proc.civ., art. 399, art. 371 2 Prin intermediul mijlocului procedural prevăzut de dispozițiile art. 399 alin. (1) C.proc.civ. nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuție, în fața instanței de executare, legalitatea și temeinicia titlului executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat. Deci câtă vreme s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, considerentele avute în vedere de instanță la pronunțarea ei nu mai pot fi cenzurate pe calea contestației la executare, prin antamarea, din nou, a problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decât cu ocazia constituirii titlului sau, eventual, în căile de atac.

În consecință, invocarea dispozițiilor art. 371 2 C.pr.civ. nu se justifică dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a instituit o obligație de plată a unor despăgubiri, reprezentând contravaloarea unei cote părți dintr-un imobil. Chiar dacă valoarea despăgubirilor nu a fost cuantificată prin titlul executor, nu se poate susține că hotărârea , nu este susceptibilă de executare cât timp creanța creditorului este certă (existența acesteia rezultând din actul de creanță-titlul executor), lichidă (câtimea acesteia fiind determinabilă cu ajutorul actului de creanță-titlul executor) și exigibilă (la data rămânerii definitive a hotărârii), în sensul art.379 C.pr.civ. Secția I civilă, decizia nr.6063 din 5 octombrie 2012 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 06.08.2010, contestatorul Municipiul București prin Primarul General a formulat în contradictoriu cu intimata F.A.

contestație la executarea silită începută de Biroul Executorului Judecătoresc S.D. la cererea intimatei creditoare, respectiv contestație împotriva somației și procesului verbal din 22.07.2010. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal și somația menționate i s-a adus la cunoștința să se conformeze titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 61 din 27.01.2005 pronunțată de Tribunalul București, în sensul de a plăti suma de 1.395.700 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 38% din imobilul situat în București și 23.087 lei și cheltuieli de executare silită. S-a învederat că, prin sentința menționată contestatorul a fost obligat să acorde despăgubiri creditoarei pentru cota de 38% din imobilul situat în București, fără a se indica cuantumul acestora, astfel că procedura de urmat este cea prevăzută de Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.

Contestatorul a susținut că instanța a avut în vedere dispozițiile legii speciale, astfel că urmează să emită o dispoziție din care să rezulte că intimata creditoare este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, dispoziția urmând să fie înaintată Prefecturii Municipiului București, iar după avizul de legalitate înaintată Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, aceasta este competentă de a stabili în concret cuantumul despăgubirilor. A învederat contestatorul că solicită în acest sens lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu conform art.399 alin.(l) C.proc.civ. În cazul în care instanța consideră că Municipiul București a fost obligat la plata unei despăgubiri pentru cota de 38% din imobil, contestatorul a arătat că înțelege să invoce prescripția dreptului de a cere executarea silită având în vedere dispozițiile art.405 C.proc.civ.

și data la care a rămas definitivă și irevocabilă sentința. Contestatorul a mai învederat că suma stabilită prin raportul de expertiză pentru cota de 38% din imobil este prea mare, nejustificându-se nici cheltuielile de executare în cuantum de 23.087 lei. În drept, au fost invocate dispozițiile art.399 și urm. C. proc.civ. Intimata-creditoare a invocat excepția de necompetență a instanței și a susținut că, în raport de prevederile art.400 alin.(2) C.proc.civ., contestația la executare prin care se solicită lămurirea înțelesului, întinderii și aplicarea titlului executoriu este de competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, în speță, Tribunalul București.

În ceea ce privește contestația privind nelegalitatea actelor de executare, aceasta este de competența instanței de executare, instanță care, potrivit art.373 alin.(2) C.proc.civ., este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în speță Judecătoria Sector 4 București, întrucât executarea silită se face prin poprire asupra conturilor debitorului existente la Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică București, care își are sediul în sectorul 4. La solicitarea instanței, au fost comunicate actele din dosarul de executare înregistrat la BEJ S.D.

Prin sentința civilă nr. 7926 din 3.03.2010, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București și a disjuns contestația la titlu, formând dosarul nr.2xxx/303/2010, în care a fost invocată excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea contestației la titlu. Prin sentința civilă nr. 7939 din 01.11.2010, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit art.400 alin.(2) C.proc.civ., contestația la executare prin care se solicită lămurirea înțelesului, întinderii și aplicarea titlului executoriu este de competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Din actele dosarului de executare rezultă că titlul executoriu care se execută este reprezentat de sentința civilă nr.61/2005 pronunțată de Tribunalul București, iar contestatoarea solicită lămurirea înțelesului acestuia. Prin sentința civilă nr. 521 din 11.03.2011, Tribunalul București, Secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația, reținând că prin sentința civilă nr. 61 din 27.01.2005 pronunțată de Tribunalul București , a fost admisă acțiunea reclamantei F.A.

împotriva pârâtei Primăria Municipiului București prin Primarul General, a fost anulată dispoziția nr.2264 din 19.01.2004 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în București . Reclamanta a pus în executare această hotărâre, definitivă și irevocabilă pe calea executării silite, iar în cadrul executării, pârâta Primăria Municipiului București a formulat prezenta cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile menționate mai sus, în cadrul contestației la executare. Referitor la susținerea contestatoarei în sensul că prin sentința civilă nr. 61/2005 a fost obligată să acorde despăgubiri reclamantei F.A.

pentru cota de 38% din imobilul în litigiu, fără a se indica cuantumul acestor despăgubiri, precum și faptul că prin sentința menționată a fost încălcată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, tribunalul a reținut următoarele: Deși pârâta contestatoare invocă temeiul unei contestații la titlu, în realitate se urmărește corectarea dispozitivului titlului executoriu cu indicarea valorii imobilului, care nu s-ar putea face decât analizând anumite aspecte care vizează fondul cauzei. Hotărârea în cauza ce face obiectul contestației la titlu, are putere de lucru judecat, atât considerentele cât și dispozitivul intrând în puterea de lucru judecat.

De asemenea, tribunalul a reținut că modificarea dispozitivului în sensul arătat de contestatoare (cu stabilirea cuantumului valorii imobilului) și cu aplicarea Legii nr.247/2005, presupune modificarea argumentelor expuse de instanță în considerentele hotărârii, iar acest lucru implică o reanalizare a fondului cauzei, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației la titlu, prin această procedură neputându-se face o analiză asupra temeiniciei și legalității titlului executoriu. În raport de considerentele menționate, tribunalul a constatat că în cadrul procedurii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri, nu se poate proceda la o rejudecare a cererii, așa cum solicită contestatoarea în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea Primăria Municipiului București prin Primarul General. Prin decizia nr.614 A din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat, reținând următoarele: Dispozițiile art.399 alin.(l) C.proc.civ., raportat la art. 400 alin. (2) C. proc.civ. reglementează contestația privind lămurirea, înțelesul, întinderii sau aplicării titlului executoriu. Aceasta înseamnă că ori de câte ori dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, contestația la titlu poate fi promovată, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără însă a se modifica situația reținută definitiv, cu putere de lucru judecat.

Contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, fără ca să poată fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, aceasta finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac. Prin urmare, în acest cadru nu poate fi repus în discuție fondul cauzei și nu se pot examina împrejurări de natură a combate situații de fapt și de drept care și-au primit o soluție în procesul de fond prin hotărârea judecătoreasca irevocabilă ce constituie titlu executoriu, soluție ce ar afecta grav principiul autorității de lucru judecat.

În speță, titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 61/2005 pronunțată de Tribunalul București , a cărui înțeles și întindere s-a cerut a fi lămurite, nu conține în dispozitiv nicio neclaritate care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se realizeze executarea, din moment ce instanța a admis acțiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului București prin Primarul General, a anulat dispoziția nr.2264/2004 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în București.

În acest context, instanța de apel a apreciat că apelanta-contestatoare, prin cererea sa, încearcă să repună în discuție situații de fapt și de drept ce au fost soluționate de instanța fondului dar care o nemulțumesc, aspectele legate de încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, constituind veritabile critici pe fond a hotărârii în discuție, pe care le putea formula exclusiv prin exercitarea căilor de atac, iar nu prin contestația întemeiată pe dispozițiile art. 400 alin. (2) C.proc.civ. Prin urmare, contestația formulată de apelanta-contestatoare nu se încadrează în prevederile art. 400 alin. (2) C.proc.civ. și, apreciind că nu există motive care să atragă schimbarea sentinței, în baza art.296 C.proc.civ., a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței de apel, Municipiul București, Primăria municipiului București prin primarul general a declarat recurs. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe art.304 pct.9 C.pr.civ., recurenta-contestatoare a susținut următoarele: În mod greșit, Curtea de Apel București, a respins, ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței tribunalului prin care s-a respins contestația la titlu. Astfel, prin sentința civila nr. 61/2005, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisa acțiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului București prin Primarul General, a fost anulată dispoziția nr. 2264/2004, emisa de pârâtă și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în București . Hotărârea menționată nu este însă susceptibila de a fi pusă în executare pe calea executării silite, întrucât potrivit art. 371 2 C.pr.civ.

„pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia..." Așadar, sentința civila nr. 61/2005, invocată ca titlu executoriu, nu cuprinde niciuna dintre situațiile arătate la articolul de mai sus ci doar obligă Primăria municipiului București sa acorde reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul în litigiu, fără a se indica cuantumul acestor despăgubiri. Mai mult, pentru aceste imobile preluate abuziv este prevăzuta o procedură specială instituită de Legea nr. 247/2005 prin art. l6 capitolul 5 din Titlul VII. Recursul este nefondat pentru considerentele care succed. Potrivit art. 399 alin.(l) C.proc.civ., „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 , se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (...)" . Din interpretarea acestor dispoziții reiese că părților sau terților interesați li se dă posibilitatea de a cere să se lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută ori să atace actele de executare nelegale. Prin acest mijloc procedural însă nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuție, în fața instanței de executare, legalitatea și temeinicia titlului executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.

Deci câtă vreme s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, considerentele avute în vedere de instanță la pronunțarea ei nu mai pot fi cenzurate pe calea contestației la executare, prin antamarea, din nou, a problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decât cu ocazia constituirii titlului sau, eventual, în căile de atac. Contestația la executare reprezintă deci o acțiune prin care părțile și cei interesați pot cere lămurirea titlului sau pot invoca incidente în legătura cu urmărirea însăși, fără ca prin intermediul acestei cereri instanța să poată reanaliza fondul pricinii, rezolvat pe calea titlului a cărui executare este în derulare sau să procedeze, eventual, la constituirea unui alt titlu, prin soluționarea raporturilor litigioase, chiar între părțile implicate în executare.

Astfel, contestația la executare poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, rară a se modifica situația lămurită definitiv, cu putere de lucru judecat. În speță, recurenta-contestatoare a susținut că prin sentința civila nr. 61/2005 pronunțata de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului București prin Primarul General, a fost anulată dispoziția nr. 2264/2004, emisă de pârâtă în temeiul Legii nr.10/2001 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în București, compus din teren și construcție și că hotărârea menționată nu este susceptibilă de a fi pusă în executare pe calea executării silite întrucât potrivit art. 371 2 C.pr.civ.

„pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia...". Invocarea dispozițiilor art. 371 2 C.pr.civ. de către recurenta- contestatoare nu se justifică însă în speță, atâta timp cât prin hotărârea pusă în executare pârâta (recurenta-contestatoare) a fost obligată să plătească reclamantei (intimata-creditoare) despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în București.

Chiar dacă valoarea despăgubirilor nu a fost cuantificată prin titlul executor, nu poate fi primită susținerea recurentei-contestatoare conform căreia sentința civila nr. 61 din 27.01.2005 pronunțată de Tribunalul București, nu este susceptibilă de executare cât timp creanța intimatei- creditoare este certă (existența acesteia rezultând din actul de creanță-titlul executor), lichidă (câtimea acesteia fiind determinabilă cu ajutorul actului de creanță-titlul executor) și exigibilă (la data rămânerii definitive a sentinței menționate, prin respingerea apelului), în sensul art.379 C.pr.civ.

Susținerile recurentei-contestatoare în sensul că pentru imobilul în legătură cu care s-a stabilit obligarea sa de plată a despăgubirilor există procedura specială prevăzută de art. 16 din Titlul VII al Legii nr.245/2005, constituie apărări ce vizează fondul cauzei, pe care recurenta-contestatoare avea posibilitatea de a le formula în faza procesuală a apelului declarat împotriva sentinței ce constituie titlu executor și, respectiv, a recursului și care, pentru acest motiv, nu pot fi invocate pe calea contestației la titlu.

În mod corect instanța de apel a constatat că titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 61/2005 pronunțată de Tribunalul București, nu conține în dispozitiv nici o neclaritate care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se realizeze executarea și că, prin cererea sa, contestatoarea încearcă să repună în discuție situații de fapt și de drept ce au fost soluționate de instanța fondului, aspectele legate de încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, constituind veritabile critici pe fond ale hotărârii în discuție, pe care le putea formula exclusiv prin exercitarea căilor de atac, iar nu printr-o contestație la titlu.

Astfel fiind, având în vedere temeiurile care preced, Înalta Curte, în temeiul art.312 C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat.