ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6063/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6063/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 6 august 2010, sub nr.

15989/303/2010 contestatorul Municipiul București prin Primarul General a

formulat în contradictoriu cu intimata F.A. contestație la executarea silită

începută de Biroul Executorului Judecătoresc S.D. la cererea

intimatei-creditoare, respectiv contestație împotriva Somației și

Procesului-verbal din 22 iulie 2010.

În motivarea cererii,

contestatorul a arătat că prin procesul-verbal și somația menționate i s-a adus

la cunoștință să se conformeze titlului executoriu reprezentat de Sentința

civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în

sensul de a plăti suma de 1.395.700 RON, reprezentând contravaloarea cotei de

38% din imobilul situat în București, Bulevardul R.M. nr. X, sector 4 și 23.087

RON și cheltuieli de executare silită.

S-a învederat că prin

sentința menționată contestatorul a fost obligat să acorde despăgubiri

creditoarei pentru cota de 38% din imobilul situat în București, Bulevardul

R.M. nr. X, sector 4, fără a se indica cuantumul acestora, astfel că procedura

de urmat este cea prevăzută de Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată

prin Legea nr. 247/2005.

Contestatorul a

susținut că instanța a avut în vedere dispozițiile legii speciale, astfel că

urmează să emită o dispoziție din care să rezulte că intimata-creditoare este

persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, dispoziția urmând să fie înaintată

Prefecturii Municipiului București, iar după avizul de legalitate înaintată

Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, aceasta este competență de a

stabili în concret cuantumul despăgubirilor.

A învederat

contestatorul că solicită în acest sens lămurirea înțelesului, întinderii sau

aplicării titlului executoriu conform art. 399 alin. (1) C. proc. civ.

În cazul în care

instanța consideră că Municipiul București a fost obligat la plata unei

despăgubiri pentru cota de 38% din imobil, contestatorul a arătat că înțelege

să invoce prescripția dreptului de a cere executarea silită având în vedere

dispozițiile art. 405 C. proc. civ. și data la care a rămas definitivă și

irevocabilă sentința.

Dacă se trece și

peste această excepție, contestatorul a învederat că suma stabilită prin

raportul de expertiză pentru cota de 38% din imobil este prea mare,

nejustificându-se nici cheltuielile de executare în cuantum de 23.087 RON.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 399 și următoarele C. proc. civ.

La 28 octombrie 2010,

intimata-creditoare a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de

necompetență a instanței.

Intimata-creditoare a

susținut că în raport de prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.,

contestația la executare prin care se solicită lămurirea înțelesului,

întinderii și aplicarea titlului executoriu este de competența instanței care a

pronunțat hotărârea ce se execută, în speță, Tribunalul București.

În ceea ce privește

contestația privind nelegalitatea actelor de executare, aceasta este de

competența instanței de executare, instanță care, potrivit art. 373 alin. (2)

C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,

în speță Judecătoria Sector 4 București, întrucât executarea silită se face

prin poprire asupra conturilor debitorului existente la Direcția de Trezorerie

și Contabilitate Publică București, care își are sediul în sectorul 4.

La solicitarea

instanței, au fost comunicate actele din Dosarul de executare nr. 42/2010

înregistrat la BEJ S.D.

Prin Sentința civilă

nr. 7926/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția

necompetenței teritoriale exclusive, a declinat competența de soluționare a

contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București și a

disjuns contestația la titlu, formând Dosarul nr. 22454/303/2010.

În Dosarul nr.

22454/303/2010 a fost invocată excepția de necompetență materială a

judecătoriei în soluționarea contestației la titlu.

Prin Sentința civilă

nr. 7939 din 1 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 22454/303/2010,

Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul

Municipiul București prin primarul general în contradictoriu cu intimata F.A.

în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că, potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

contestația la executare prin care se solicită lămurirea înțelesului,

întinderii și aplicarea titlului executoriu este de competența instanței care a

pronunțat hotărârea ce se execută.

Din actele dosarului

de executare rezultă că titlul executoriu care se execută este reprezentat de

Sentința civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul București,

secția a V-a civilă, iar contestatoarea solicită lămurirea înțelesului

acestuia.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 29

noiembrie 2010, sub nr. 3818/3/2004.

A fost atașat Dosarul

nr. 653/2004 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005

a cărei lămurire se solicită.

Prin Sentința civilă

nr. 521 din 11 martie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins

ca neîntemeiată contestația, reținând că prin Sentința civilă nr. 61 din 27

ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în

Dosarul nr. 653/2004, a fost admisă acțiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei

Primăria Municipiului București prin Primarul General, a fost anulată

Dispoziția nr. 2264 din 19 ianuarie 2004 emisă de pârâtă și a fost obligată

pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul

situat în B-dul R.M. nr. X sector 4 compus din teren și construcție.

Reclamanta a pus în

executare această hotărâre, definitivă și irevocabilă pe calea executării

silite, iar în cadrul executării, pârâta Primăria Municipiului București a

formulat prezenta cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile

menționate mai sus, în cadrul contestației la executare.

Referitor la

susținerea contestatoarei în sensul că prin Sentința civilă nr. 61/2005 a fost

obligată să acorde despăgubiri reclamantei F.A. pentru cota de 38% din imobilul

în litigiu, fără a se indica cuantumul acestor despăgubiri, precum și faptul că

prin sentința menționată a fost încălcată procedura prevăzută de Legea nr.

247/2005, tribunalul a reținut următoarele:

Deși pârâta

contestatoare invocă temeiul unei contestații la titlu, în realitate se

urmărește corectarea dispozitivului titlului executoriu cu indicarea valorii

imobilului, care nu s-ar putea face decât analizând anumite aspecte care

vizează fondul cauzei.

Hotărârea în cauză ce

face obiectul contestației la titlu, are putere de lucru judecat, atât

considerentele cât și dispozitivul intrând în puterea de lucru judecat.

De asemenea,

tribunalul a reținut că modificarea dispozitivului în sensul arătat de

contestatoare (cu stabilirea cuantumului valorii imobilului) și cu aplicarea

Legii nr. 247/2005, presupune modificarea argumentelor expuse de instanță în

considerentele hotărârii, iar acest lucru implică o reanalizare a fondului

cauzei, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației la titlu, prin această procedură

neputându-se face o analiză asupra temeiniciei și legalității titlului

executoriu.

În raport de

considerentele menționate, tribunalul a constatat că în cadrul procedurii de

lămurire a dispozitivului unei hotărâri, nu se poate proceda la o rejudecare a

cererii, așa cum solicită contestatoarea în cauză.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel contestatoarea Primăria Municipiului București prin

Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 614A

din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins

apelul contestatoarei, ca nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele.

Dispozițiile art. 399

alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (2) C. proc. civ. reglementează

contestația privind lămurirea, înțelesul, întinderii sau aplicării titlului

executoriu.

Aceasta înseamnă că

ori de câte ori dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc,

contestația la titlu poate fi promovată, dar în limitele motivelor cuprinse în

hotărâre, fără însă a se modifica situația reținută definitiv, cu putere de

lucru judecat.

Contestația la titlu

este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi

valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, fără ca să poată

fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul

executoriu, aceasta finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor

de atac.

Prin urmare, în acest

cadru nu poate fi repus în discuție fondul cauzei și nu se pot examina

împrejurări de natură a combate situații de fapt și de drept care și-au primit

o soluție în procesul de fond prin hotărârea judecătoreasca irevocabilă ce

constituie titlu executoriu, soluție ce ar afecta grav principiul autorității de

lucru judecat.

În speță, titlul

executoriu constând în Sentința civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunțată

de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. 653/2004, a cărui

înțeles și întindere s-a cerut a fi lămurite, nu conține în dispozitiv nici o

neclaritate care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în

funcție de care să se realizeze executarea, din moment ce instanța a admis

acțiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului București

prin Primarul General, a anulat Dispoziția nr. 2264 din 19 ianuarie 2004 emisă

de pârâtă și a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota

de 38% din imobilul situat în B-dul R.M. nr. X sector 4 compus din teren și

construcție.

În acest context,

instanța de apel a apreciat că apelanta-contestatoare, prin cererea sa,

încearcă să repună în discuție situații de fapt și de drept ce au fost

soluționate de instanța fondului dar care o nemulțumesc, aspectele legate de

încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 constituind veritabile critici

pe fond a hotărârii în discuție, pe care le putea formula exclusiv prin

exercitarea căilor de atac, iar nu prin contestația întemeiată pe dispozițiile

art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare,

contestația formulată de apelanta-contestatoare nu se încadrează în prevederile

art. 400 alin. (2) C. proc. civ. și, apreciind că nu există motive care să

atragă schimbarea sentinței, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins apelul,

ca nefondat.

În baza art. 274 C.

proc. civ., a obligat pe apelanta-contestatoare, ca parte căzută în pretenții,

la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând

onorariu apărător conform chitanței aflată la dosar.

Împotriva deciziei

instanței de apel Municipiul București, Primăria municipiului București prin

primarul general a declarat recurs.

În dezvoltarea

motivelor de recurs întemeiate în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta-contestatoare a susținut următoarele:

În mod greșit, Curtea

de Apel București, a respins, ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței

tribunalului prin care s-a respins contestația la titlu.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005, pronunțata de Tribunalul București, în

Dosarul nr. 653/2004, a fost admisă acțiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei

Primăria Municipiului București prin Primarul General, a fost anulată

Dispoziția nr. 2264 din 10 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta

să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în

B-dul R.M. nr. X, sector 4, compus din teren și construcție.

Hotărârea menționată

nu este însă susceptibilă de a fi pusă în executare pe calea executării silite

întrucât potrivit art. 371

2

C. proc. civ.„pot fi executate silit

obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui

bun ori a folosinței acestuia ..."

Așadar, Sentința

civilă nr. 61/2005, invocată ca titlu executoriu, nu cuprinde niciuna dintre

situațiile arătate la articolul de mai sus ci doar obligă Primăria municipiului

București să acorde reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul în

litigiu, fără a se indica cuantumul acestor despăgubiri.

Mai mult, pentru

aceste imobile preluate abuziv este prevăzută o procedură specială instituită

de Legea nr. 247/2005 prin art. 16 capitolul 5 din Titlul VII.

Recurenta-contestatoare

a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea

deciziei recurate în sensul admiterii contestației la executare.

Recursul este

nefondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 399

alin. (1) C. proc. civ., „Împotriva executării silite, precum și împotriva

oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau

vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută

de art. 281

1

, se poate face contestație și în cazul în care sunt

necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului

executoriu (…)” .

Din interpretarea

acestor dispoziții reiese că părților sau terților interesați li se dă

posibilitatea de a cere să se lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea

dispozitivului hotărârii ce se execută ori să atace actele de executare

nelegale.

Prin acest mijloc

procedural însă nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond,

care să pună în discuție, în fața instanței de executare, legalitatea și

temeinicia titlului executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar aduce atingere

puterii de lucru judecat. Deci câtă vreme s-a pronunțat o hotărâre definitivă

și irevocabilă, considerentele avute în vedere de instanță la pronunțarea ei nu

mai pot fi cenzurate pe calea contestației la executare, prin antamarea, din

nou, a problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decât cu ocazia

constituirii titlului sau, eventual, în căile de atac. Contestația la executare

reprezintă deci o acțiune prin care părțile și cei interesați pot cere

lămurirea titlului sau pot invoca incidente în legătură cu urmărirea însăși,

fără ca prin intermediul acestei cereri instanța să poată reanaliza fondul

pricinii, rezolvat pe calea titlului a cărui executare este în derulare sau să

procedeze, eventual, la constituirea unui alt titlu, prin soluționarea

raporturilor litigioase, chiar între părțile implicate în executare.

Astfel, contestația

la executare poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este

clar sau este echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a

se modifica situația lămurită definitiv, cu putere de lucru judecat.

În speță,

recurenta-contestatoare a susținut că prin Sentința civilă nr. 61 din 27

ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. 653/2004, a

fost admisă acțiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului

București prin Primarul General, a fost anulată Dispoziția nr. 2264 din 10

ianuarie 2004, emisă de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001 și a fost obligată

pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul

situat în B-dul R.M. nr. X, sector 4, compus din teren și construcție și că

hotărârea menționată nu este susceptibilă de a fi pusă în executare pe calea

executării silite întrucât potrivit art. 371

2

C. proc. civ. „pot fi

executate silite obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani,

predarea unui bun ori a folosinței acestuia ...".

Invocarea

dispozițiilor art. 371

2

C. proc. civ. de către

recurenta-contestatoare nu se justifică însă în speță atâta timp cât prin

hotărârea pusă în executare pârâta (recurenta-contestatoare) a fost obligată să

plătească reclamantei (intimata-creditoare) despăgubiri pentru cota de 38% din

imobilul situat în B-dul R.M. nr. X, sector 4.

Chiar dacă valoarea

despăgubirilor nu a fost cuantificată prin titlul executor, nu poate fi primită

susținerea recurentei-contestatoare conform căreia Sentința civilă nr. 61 din

27 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul București nu este susceptibilă de

executare cât timp creanța intimatei-creditoare este certă (existența acesteia

rezultând din actul de creanță-titlul executor), lichidă (câtimea acesteia

fiind determinabilă cu ajutorul actului de creanță-titlul executor) și

exigibilă (la data rămânerii definitive a sentinței menționate, prin

respingerea apelului), în sensul art. 379 C. proc. civ.

Susținerile recurentei-contestatoare

în sensul că pentru imobilul în legătură cu care s-a stabilit obligarea sa de

plată a despăgubirilor există procedura specială prevăzută de art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 245/2005, constituie apărări ce vizează fondul cauzei,

pe care recurenta-contestatoare avea posibilitatea de a le formula în faza

procesuală a apelului declarat împotriva sentinței ce constituie titlu executor

și, respectiv, a recursului și care, pentru acest motiv, nu pot fi invocate pe

calea contestației la titlu.

În mod corect

instanța de apel a constatat că titlul executoriu constând în Sentința civilă

nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă în Dosarul nr. 653/2004 nu conține în dispozitiv nici o neclaritate care

să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se

realizeze executarea și că, prin cererea sa, contestatoarea încearcă să repună

în discuție situații de fapt și de drept ce au fost soluționate de instanța

fondului, aspectele legate de încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr.

10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005,

constituind veritabile critici pe fond ale hotărârii în discuție, pe care le

putea formula exclusiv prin exercitarea căilor de atac, iar nu printr-o

contestație la titlu.

Astfel fiind, având

în vedere temeiurile care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat iar recurenta-contestatoare, ca parte

căzută în pretenții, în raport de art. 274 C. proc. civ., va fi obligată la

plata către intimata F.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 RON,

reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 167 din 10 august 2012

depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de contestatoarea Primăria Municipiului București prin primarul

general, împotriva Deciziei nr. 614A din 14 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Obligă pe

recurenta-contestatoare Primăria Municipiului București prin primarul general

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 RON către intimata F.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 5 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM