ÎCCJ, decizie (scj.ro #82352)

Executare silită. Contestație la executare. Legalitatea titlului executoriu. Existența unor vicii de fond ale hotărârii judecătorești. Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Contestație la executare. Legalitatea titlului executoriu. Index alfabetic . Drept procesual civil - Executare silită; - Contestație la executare; - Legalitatea titlului executoriu. C.pr.civ. art 372; art. 399 alin. 1, art. 400 alin. 2 Existența unor vicii de fond ale hotărârii judecătorești nu constituie temei pentru a o califica drept inaptă de a constitui titlu executoriu și ca fiind nesusceptibilă de executare silită (deci lipsită de forță executorie), dat fiind că titlul executoriu are doar rolul de a confirma existența creanței și faptul că aceasta îndeplinește condițiile necesare punerii în mișcare a procedurii de executare silită.

El nu poate influența conținutul actului ce urmează a se executa, în faza executării silite nemaiputându-se pune în discuție, ca regulă generală, legalitatea sau temeinicia hotărârii ce se execută. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6009 din7 iulie 2005. La 3 aprilie 2003 C.M. a solicitat să se constate că sentința civilă nr.2104 din 13 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Câmpina nu constituie titlu executoriu în sensul art.372 cod procedură civilă. Motivând cererea, contestatoarea a susținut că, prin hotărârea judecătorească de mai sus s-a dispus evacuarea ei din imobilul compus din locuința C1 (formată din 2 camere, bucătărie, hol, baie, alte două bucătării și W.C.) din anexa C2 formată din 2 încăperi și din anexa C3 formată dintr-o încăpere, construcții situate pe terenul indiviz de 49,81 mp parte a terenului de 476,90 m.p.

aflat în orașul Băicoi, proprietatea reclamanților G.T.D. și G.A.M., însă cu prilejul punerii în executare s-a constatat de către executorul judecătoresc că în clădirea C1 nu există spațiile denumite „două bucătării și W.C.” Ca urmare, dispozitivul hotărârii conține vicii de fond ce fac imposibilă punerea în executare, astfel că hotărârea nu constituie titlu executoriu. Contestația astfel definită și motivată a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr.1911 din 19 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina. Apelul declarat de contestatoare a fost respins ca nefondat prin decizia nr.1308 din 26 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă.

Instanțele au statuat că, pe calea contestației la executare, fie în contra executării propriu-zise, fie privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, nu se pot repune în discuție legalitatea și temeinicia titlului executoriu, adică tocmai ceea ce urmărește contestatoarea în cazul dedus judecății, pentru că s-ar aduce atingere autorității lucrului judecat. Contestatoarea a declarat recurs susținând că hotărârile pronunțate sunt casabile prin aceea că instanțele au judecat pricina prin prisma dispozițiilor art.399 și 400 din Codul de procedură civilă, deși nu au fost investite cu soluționarea uneia sau unor contestații reglementate prin aceste dispoziții legale, ci cu o contestație la titlu prin care a pus în discuție însăși legalitatea titlului executoriu, ceea ce are ca temei de drept dispozițiile art.372 lit.a din Codul de procedură civilă, instituție care a fost ignorată în totalitate de către instanțe.

De asemenea, contestatoarea impută instanței de apel greșita aplicare a prevederilor art.1201 din Codul civil, întrucât autoritatea lucrului judecat nu a fost invocată în cauză și, deci, nici nu putea fi discutată. Pentru considerentele expuse, contestatoarea a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, iar pe fond admiterea cererii sale așa cum a fost formulată. Recursul nu este întemeiat. Potrivit art.372 Cod procedură civilă în forma anterioară modificării sale prin OUG nr.138/2000, executarea silită se va urmări: a) în virtutea unei hotărâri judecătorești, b) în virtutea unui titlu executoriu. După modificare art.372 Cod procedură civilă a primit următorul conținut: „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.” Textul modificat este aplicabil în speța de față prin raportare la data hotărârii judecătorești pusă în executare.

În pricinile civile, hotărârile judecătorești pot constitui în principiu titluri executorii, cu excepția celor date în cererile în constatare, celor privind anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic fără a conține și obligații de restituire, hotărârilor pronunțate în materie de stare civilă, hotărârilor prin care s-a respins cererea de chemare în judecată etc. În cazul concret, hotărârea judecătorească pusă în executare este definitivă și investită cu formulă executorie, conținând o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel încât constituie titlu executoriu în sensul legii, executarea fiind pornită în condițiile cerute de art.372 Cod procedură civilă.

Existența unor vicii de fond ale hotărârii judecătorești nu constituie temei pentru a o califica drept inaptă de a constitui titlu executoriu și ca fiind nesusceptibilă de executare silită (deci lipsită de forță executorie), dat fiind că, pentru cele mai sus arătate, titlul executoriu are doar rolul de a confirma existența creanței și faptul că aceasta îndeplinește condițiile necesare punerii în mișcare a procedurii de executare silită, el neputând influența conținutul actului ce urmează a se executa, în faza executării silite nemaiputându-se pune în discuție, ca regulă generală, legalitatea sau temeinicia hotărârii ce se execută.

Orice susținere în contra executării silite înseși și oricărui act de executare sau privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu (inclusiv deci pentru lipsa titlului executoriu în înțelesul art.372 cod procedură civilă), se poate face numai pe calea contestației în una din formele reglementate prin art.399 alin.1 și art.400 alin.2 Cod procedură civilă. Ca urmare, pe deplin legal instanțele au soluționat cererea dedusă judecății lor prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate și au statuat că hotărârea judecătorească în cauză constituie titlu executoriu, iar contestatoarea neagă înseși legalitatea și temeinicia hotărârii, ceea ce nu este posibil. În acest sens instanța de apel a reținut că se opune autoritatea lucrului judecat, nicidecum în sensul invocat prin recurs.

Ca atare, recursul a fost respins.