ÎCCJ, decizie (scj.ro #82352)

Executare silită. Contestație la executare.

Legalitatea titlului executoriu. Existența unor vicii de fond ale hotărârii

judecătorești.

Cuprins

pe materii

. Drept procesual civil. Contestație la executare.

Legalitatea titlului executoriu.

Index

alfabetic

. Drept procesual civil

-

Executare silită;

-

Contestație la executare;

-

Legalitatea titlului executoriu.

C.pr.civ. art 372; art. 399 alin. 1,

art. 400 alin. 2

Existența unor vicii de fond ale hotărârii judecătorești nu

constituie temei pentru a o califica drept inaptă de a constitui titlu

executoriu și ca fiind nesusceptibilă de executare silită (deci lipsită de

forță executorie), dat fiind că titlul executoriu are doar rolul de a confirma

existența creanței și faptul că aceasta îndeplinește condițiile necesare

punerii în mișcare a procedurii de executare silită. El nu poate influența

conținutul actului ce urmează a se executa, în faza executării silite

nemaiputându-se pune în discuție, ca regulă generală, legalitatea sau

temeinicia hotărârii ce se execută.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6009 din7 iulie 2005.

La 3 aprilie 2003 C.M. a solicitat să se constate că sentința

civilă nr.2104 din 13 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Câmpina nu constituie

titlu executoriu în sensul art.372 cod procedură civilă.

Motivând cererea, contestatoarea a susținut că, prin hotărârea judecătorească

de mai sus s-a dispus evacuarea ei din imobilul compus din locuința C1 (formată

din 2 camere, bucătărie, hol, baie, alte două bucătării și W.C.) din anexa C2

formată din 2 încăperi și din anexa C3 formată dintr-o încăpere, construcții

situate pe terenul indiviz de 49,81 mp parte a terenului de 476,90 m.p. aflat

în orașul Băicoi,  proprietatea reclamanților G.T.D. și G.A.M., însă cu

prilejul punerii în executare s-a constatat de către executorul judecătoresc că

în clădirea C1 nu există spațiile denumite „două bucătării și W.C.”

Ca urmare, dispozitivul hotărârii conține vicii de fond ce fac imposibilă

punerea în executare, astfel că hotărârea nu constituie titlu executoriu.

Contestația astfel definită și motivată a fost respinsă ca nefondată prin

sentința civilă nr.1911 din 19 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria

Câmpina.

Apelul declarat de contestatoare a fost respins ca nefondat prin decizia

nr.1308 din 26 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești -

Secția civilă.

Instanțele au statuat că, pe calea contestației la executare, fie  în

contra executării propriu-zise, fie privind lămurirea înțelesului, întinderii

sau aplicării titlului executoriu, nu se pot repune în discuție legalitatea și

temeinicia titlului executoriu, adică tocmai ceea ce urmărește contestatoarea

în cazul dedus judecății, pentru că s-ar aduce atingere autorității lucrului

judecat.

Contestatoarea a declarat recurs susținând că  hotărârile pronunțate sunt

casabile prin aceea că instanțele au judecat pricina prin prisma dispozițiilor

art.399 și 400 din Codul de procedură civilă, deși nu au fost investite cu

soluționarea uneia sau unor contestații reglementate prin aceste dispoziții

legale, ci cu o contestație la titlu prin care a pus în discuție însăși

legalitatea titlului executoriu, ceea ce are ca temei de drept dispozițiile

art.372 lit.a din Codul de procedură civilă, instituție care a fost ignorată în

totalitate  de către instanțe.

De asemenea, contestatoarea impută instanței de apel greșita aplicare a

prevederilor art.1201 din Codul civil, întrucât autoritatea lucrului judecat nu

a fost invocată în cauză și, deci, nici nu putea fi discutată.

Pentru considerentele expuse, contestatoarea a cerut admiterea recursului,

casarea hotărârilor pronunțate, iar pe fond admiterea cererii sale așa cum a

fost formulată.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art.372 Cod procedură civilă în forma anterioară modificării sale prin

OUG nr.138/2000, executarea silită se va urmări:

a)

în

virtutea unei hotărâri judecătorești,

b)

în virtutea

unui titlu executoriu.

După modificare art.372 Cod procedură civilă a primit următorul

conținut: „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri

judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu

executoriu.”

Textul modificat este aplicabil în speța de față prin raportare la data

hotărârii judecătorești pusă în executare.

În pricinile civile, hotărârile judecătorești pot constitui în principiu

titluri executorii, cu excepția celor date în cererile în constatare, celor

privind anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic fără a conține

și obligații de restituire, hotărârilor pronunțate în materie de stare civilă,

hotărârilor prin  care s-a respins cererea de chemare în judecată etc.

În cazul concret, hotărârea judecătorească pusă în executare este definitivă și

investită cu formulă executorie, conținând o creanță certă, lichidă și

exigibilă, astfel încât constituie titlu executoriu în sensul legii, executarea

fiind pornită în condițiile cerute de art.372 Cod procedură civilă.

Existența unor vicii de fond ale hotărârii judecătorești nu constituie temei

pentru a o califica drept inaptă de a constitui titlu executoriu și ca fiind

nesusceptibilă de executare silită (deci lipsită de forță executorie), dat

fiind că, pentru cele mai sus arătate, titlul executoriu are doar rolul de a

confirma existența creanței și faptul că aceasta îndeplinește condițiile

necesare punerii în mișcare a procedurii de executare silită, el neputând

influența conținutul actului ce urmează a se executa, în faza executării silite

nemaiputându-se pune în discuție, ca regulă generală, legalitatea sau

temeinicia hotărârii ce se execută.

Orice susținere în contra executării silite  înseși și oricărui act de

executare sau privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului

executoriu (inclusiv deci pentru lipsa titlului executoriu în înțelesul art.372

cod procedură civilă), se poate face numai pe calea contestației în una din

formele reglementate prin  art.399 alin.1 și art.400 alin.2 Cod procedură

civilă.

Ca urmare, pe deplin legal instanțele au soluționat cererea dedusă judecății

lor prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate și au statuat că hotărârea

judecătorească în cauză constituie titlu executoriu, iar contestatoarea neagă

înseși legalitatea și temeinicia hotărârii, ceea ce nu este posibil.

În acest sens instanța de apel a reținut că se opune autoritatea lucrului

judecat, nicidecum în sensul invocat prin recurs.

Ca atare, recursul a fost respins.