ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3201/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3201/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrata la data de 31 ianuarie 2011, contestatorii C.C. și C.C.A.,

în contradictoriu cu pârâtul W.L.C., au solicitat instanței ca prin hotărârea

ce se va pronunța să constate, în principal: prescripția dreptului material al

intimatului de a mai cere executarea sentinței civile ȘÎ anularea încheierii de

încuviințare a executării, iar în subsidiar, stabilirea întinderii titlului

intimatului creditor în sensul explicitarii dispozitivului a cărui întindere nu

poate ti pusă în aplicare, față de situația reală de pe teren, anularea

parțială a procesul ui-verbal de punere în posesie întocmit în Dosarul de

executare nr. 11538/94/2010, întoarcerea executării silite și obligarea

intimatului să le respecte servitutea legală de trecere spre terenul proprietatea

lor.

În drept, contestatorii au invocat

dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ. și cele ale art. 616 și urm. C.

civ.

La data de 22 iunie 2011, instanța a

dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestația la titlu,

formându-se Dosarul cu nr. 6724/94/2011.

Intimatul a depus la dosar un înscris

prin care a invocat faptul că nu mai are calitate procesuală, întrucât a

înstrăinat terenul situa în Otopeni soților A.D. și N.

Contestatorii C.C. și C.C.A. au depus

cerere precizatoare a acțiunii introductive, solicitând sub aspectul cadrului

procesual pasiv, introducerea în cauză și citarea în calitate de intimat, a

orașului Otopeni, prin primar.

Prin sentința civilă nr. 166 din 1

februarie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamanților.

Instanța de fond a reținut că acțiunea

constituie o contestație la titlu, respectiv sentința civilă nr. 1070/2006 a

Tribunalului București, prin care Primăria Otopeni - Comisia Legii nr. 10/2001

a fost obligată să restituie în natură autoarei pârâtului W.L.C., imobilul

situat în com. Otopeni, jud. Ilfov compus din teren în suprafață de 7.310 mp și

construcție.

S-a reținut că titlul executoriu,

respectiv sentința civilă nr, 1070/2006 este neechivocă și nu comportă lămuriri

suplimentare. Dacă în cuprinsul suprafeței retrocedate autoarei pârâtului

există suprafețe revendicate de terțe persoane, aceste aspecte urmează a fi

soluționate pe alte căi, nu pe cea a contestației la titlu.

Prin Decizia nr. 30/A din 27 ianuarie

2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamanții C.C. și C.C.A. împotriva sentinței tribunalului.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că într-un ciclu procesual anterior litigiului de față s-a

pronunțat sentința civilă nr. 1070/2006 a Tribunalului București, devenită

irevocabilă. Prin această sentință, autoarea pârâtului a devenit beneficiară în

baza Legii nr. 10/2001 a unui imobil situat la adresa de mai sus, imobil pe care

autoritatea competentă potrivit Legii nr. 10/2001 a fost obligată să i-o

restituie beneficiarei în natură.

În acest context, toate criticile

formulate de apelanții reclamanți în legătură cu modul în care s-a derulat

litigiul anterior, cu capacitatea părților acelui litigiu, cu probatoriul

administrat acolo, vor fi respinse, generic, motivat de faptul că o hotărâre

judecătorească irevocabilă nu poate fî repusă în discuție decât eventual prin

căile extraordinare de atac, dar nicidecum printr-o contestație la titlu

întemeiată pe dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.,

În legătură cu criticile propriu-zise

bazate pe „întinderea, lămurirea și aplicarea" dispozitivului sentinței

civile nr. 1070/2006 s-a reținut că pârâtul este, necontestat, moștenitorul beneficiarei

hotărârii judecătorești amintite. La fel de necontestat este și faptul că

hotărârea a fost pronunțată în calea specială a Legii nr. 10/2001 și că pârâta,

din acea hotărâre a fost obligată la restituirea în natură a unei suprafețe de

teren indicată în metri pătrați și a unei construcții edificată pe teren,

identificată prin adresă poștală - str. F. Așa cum a reținut și judecătorul

fondului, din acest punct de vedere, dispozitivul hotărârii este foarte clar

atât în întinderea, cât și în aplicarea lui.

Faptul că reclamanții invocă Ia rândul

lor drepturi proprii asupra unei părți din suprafața Indicată în titlul

pârâtului, nu constituie temei al unei contestări bazate pe art. 400 alin. (2)

C. proc. civ., ci temei al comparării drepturilor legal dobândite de părți

asupra aceleiași suprafețe de teren.

Cum o atare comparare de titluri nu

poate constituit obiect al unei acțiuni bazate pe art. 400 alin, (2) C. proc.

civ., soluția de respingere a unei astfel de acțiuni de către judecătorul

fondului este legală și pe cale de consecință, apelul este nefondat.

Împotriva acestei decizii, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au declarat recurs reclamanții

C.C. și C.C. și au solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar,

modificarea hotărârii și, pe fond, admiterea contestației astfel cum a fost

formulată și motivată.

În motivarea recursului, reclamanții

au arătat că titlul executoriu nu este pe deplin lămurit, creând astfel

premizele unor acțiuni nelegale ale creditorului, intimatul W.L. Între

considerente și dispozitiv există contradicții în sensul că întinderea titlului

intimatului W. nu este de 7.300 mp, ci. este „cota care i se cuvine",

astfel cum arată considerentele, dintr-un teren situat la un număr poștal, care

însă trebuie identificat.

Instanța a încadrat greșit criticiie

invocate, reținând că toate susținerile referitoare la capacitatea părților din

titlul executoriu, la contradicția dintre dispozitiv și considerente nu se

circumscriu dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., ci eventual, unor

cai extraordinare de atac.

Conform art. 399 alin. (1) C. proc.

civ. nu este nevoie de cale extraordinară de atac, ci de procedura prevăzută de

art. 281 și urm. C. proc. civ., pe care reclamanții nu o pot urma, nefiind

părți,

În procedura de executare silită, când

se tinde la deposedarea terțului de bun» acesta are la îndemână în primul rând

contestația la executare.

Instanța sugerează că reclamanții pot

introduce o acțiune în revendicare prin comparare de titluri, însă acțiunea în

revendicare prezumâ ca un proprietar să fie deposedat. Or, în speță,

contestația urmărește ca reclamanții sa nu fie deposedați (abuziv) de terenul

lor.

Astfel, în mod greșit instanța de apel.

a considerat că aceste critici nu se circumscriu contestației la titlu.

Referitor la "întinderea,

lămurirea și aplicarea dispozitivului", instanța a considerat greșit că

acesta este clar, în sensul că debitoarea a tbst obligată să restituie un teren

indicat în „metri pătrați către pârât, necontestat moștenitorul beneficiarei

hotărârii judecătorești amintite".

Or, în speță, ambele instanțe de fond

au trecut cu vederea faptul că dispozitivul hotărârii atacate avea nevoie de

lămuriri, în condițiile în care, în cuprinsul motivării hotărârii, instanța

arată că, în măsura în care se va constata și existența altor moștenitori care

au formulat cerere, să i se acorde intimatului W. doar cota care i se cuvine,

deși în dispozitiv Primăria Otopeni a fost obligată la restituirea unei

suprafețe de 7.300 mp teren.

Considerentele hotărârii fac corp

comun cu dispozitivul; în măsura în care titlul comportă discuții - cum în

speța este situația numărului poștal 3, care are o întindere de 815 mp, nu de

7.300 mp, este evident că orice persoană interesată apelează la considerentele

hotărârii pentru a putea lămuri dispozitivul, pe calea procedurală prevăzută de

lege, aceasta devenind chiar o obligativitate și o necesitate.

În ceea ce privește chestiunea

aplicării titlului, recurenții s-au referit la necesitatea identificării

terenului în baza unei expertize efectuate în condițiile Legii speciale nr.

10/2001. Această expertiză nu a fost efectuată, dosarul de executare contestat

în prezenta cauză fiind introdus în baza unei expertize extrajudiciare,

întocmite de intimatul W.

Așadar, terenul restituit nu a fost

identificat și instanța nu cunoaște dacă acest teren există (era posibil să fie

un lac sau orice altceva pe teren), care este întinderea lui, unde este situat,

Cu alte cuvinte, în ceea ce privește

chestiunea aplicării titlului, nu poate fi reținută poziția instanței de apel

care consideră că, indicându~se unitatea de măsură, această cerință a fost

îndeplinită.

Titlul executoriu, sentința civilă nr.

1070/2006 este pronunțată m favoarea unei persoane decedate anterior depunerii

contestației ce a condus la emiterea titlului executoriu,

Dosarul nr. 36182/3/200S a fost format

la data de 7 noiembrie 2005 pe rolul instanțelor judecătorești, având drept

contestatoare pe numita E.Ș. care a decedat la data de 25 iulie 2005, anterior

depunerii contestației.

Titlul emis pentru o persoană care nu

mai era în viață nu se poate transmite succesoral, întrucât moștenitorii erau

obligați să intervină în cauză și să continue sau nu judecata, o persoană

decedată neputând fi titular de drepturi și obligații procesuale.

Instanța de apel a considerat eronat

că această chestiune - a capacității părților nu se înscrie în motivele

prevăzute de art. 400 alin. (2) C. proc. civ. în cadrul unei contestații la

titlu.

Or, această chestiune ține de

lămurirea și aplicarea titlului executor, întrucât se pun în discuție

drepturile dobândite prin titlu și transmise succesoral.

Pe de altă parte, intimatul W. nu este

moștenitorul ambilor soți (care au divorțat în 1960), ci este moștenitorul doar

a unuia dintre ei, iar stabilirea cotei prezurna atribuirea unei suprafețe de 2.600

mp teren și nu de 7.300 mp.

Așadar, sub acest aspect, în mod

greșit instanța de apel a interpretat și aplicat dispozițiile art. 400 alin.

(2) C. proc. civ.

Atâta timp cât dispozitivul obligă la

restituirea unei suprafețe de teren neidentificate, care urma să fie

identificată la momentul punerii în executare a titlului executoriu, în măsura

"cotei", orice discuție cu privire la modalitatea de executare a

titlului este o contestație la titlu și nu la executare.

Recursul va fi respins pentru

considerentele ce succed:

În temeiul dispozițiilor art. 399

alin. (1) C. proc. civ., cei interesați sau vătămați prin executare pot face

contestație împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de

executare și pot face, de asemenea, contestație la titlul executoriu, dacă sunt

necesare lămuriri privind înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia.

Așadar, terții care justifică un

interes, fiind vătămați prin executarea silita sunt îndreptățiți să exercite

contestație privind executarea însăși și orice act de executare, dar și pentru

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.

În speță, reclamanții C.C. și C.C. au

calitate procesuală activă și interes în formularea contestației la titlul

executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1070/2006 pronunțată de

Tribunalul București, în baza căruia intimatul W.L.C. a început executarea

silită a imobilul ui-teren în care era inclusă și suprafața de 68 mp deținută

de soții C. în caiitate de proprietari.

Pe fondul recursului, toate criticile

formulate de reclamanți vizează o greșită interpretare și aplicare în cauză a

prevederilor art. 399 și urm. C. proc. civ.

Dispozițiile legale enunțate

reglementează contestația la executare și contestația la titlul executoriu -

căi de atac ce pot fi exercitate în procedura executării silite și care au o

natură juridică diferita, în raport cu obiectivul urmărit prin contestație.

Formulată după ce a început executarea

silită, prin contestația la executarea propriu-zisă sau prin contestația la

titlu executoriu nu se poate urmări modificarea sau desființarea hotărârii puse

în executare. în caz contrar, s-a aduce atingere puterii de lucru judecat a

hotărârii pe care se întemeiază executarea silită. în oricare situație, pe

calea contestației nu se poate ajunge la schimbarea fondului soluției cuprinse

în titlul executoriu, deoarece este o cale de atac împotriva urmărilor derivate

din valorificarea titlului executoriu.

Contestația împotriva actelor de

executare declanșează controlul instanței cu privire la actele de urmărire

silită. Când această cale de atac este exercitată de către un terț care este

vătămat prin executare, acesta se pretinde proprietar al bunului și solicită

respectarea dreptului său, prin scoaterea de sub urmărire a bunului respectiv.

Prin contestația la titlu se contesta

însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește validitatea sa în fond, ci

numai în ceea ce privește înțelesul, întinderea și aplicarea sa. Pe această

cale nu se poate modifica situația reținută definitiv și irevocabil, deoarece

în acest cadru procesual nu se pot pune în discuție și administra probe pentru

a se combate situații de fapt care și-au primit o soluție în procesul de fond.

Dreptul supus deja judecății nu poate fi reanalizat, întrucât s-ar aduce

atingere principiului puterii lucrului judecat și stabilității raporturilor

juridice.

Altfel spus, pe calea acestei

contestații se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra

înțelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu,

legiuitorul român creând în acest fel posibilitatea ca instanța emitentă a

titlului sa facă lămuriri de natură a permite executarea fara dificultăți a

hotărârii pronunțate și nicidecum modificarea acesteia,

Contestația la titlu nu este un mijloc

procedural creat a anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare

finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac,

ordinare sau extraordinare.

În cauză, recurenții - reclamanți au

formulat susțineri privind existența unor contradicții între considerentele și

dispozitivul hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu, privind

întinderea dreptului de proprietate al intimatului W.L.C., corespunzător

loturilor moștenite de acesta de la autorii săi, precum și critici referitoare

la capacitatea părților din titlul executoriu.

Toate aceste argumente constituie

apărări ce vizează fondul cauzei, prin care recurenții tind îa modificarea

soluției pronunțate în litigiul dintre părți, ce nu pot fi invocate pe calea

contestației la titlu, față de prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., în

interpretarea cărora trebuie avut în vedere că, deși terților interesați Ii să

dă posibilitatea de a cere să se lămurească înțelesul, întinderea sau aplicarea

dispozitivului unei hotărâri judecătorești care se execută, pe această cale nu

poate fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia titlului executoriu.

Așadar, prin criticile astfel formulate,

deși recurenții invocă temeiul de drept al unei contestații la titlu, în

realitate, urmăresc modificarea titlului executoriu, ceea ce presupune

repunerea în discuție a sentinței civile nr. 1070/2006 pronunțată de Tribunalul

București - hotărâre definitivă și irevocabilă, analiză nepermisă, opunându-se

principiul puterii de lucru judecat.

Totodată, recurenții-reclamanți au

formulat critici privind modul în care a decurs executarea propriu-zisă în baza

titlului executoriu în discuție, privind necesitatea identificării terenului

printr-o expertiză efectuată în dosarul de executare.

Toate aceste chestiuni pot fi invocate

pe calea contestației la executare, în cadrul procedurii de executare silită,

când se tinde, ca în speța de față, la deposedarea terțului de bun, acesta

având la îndemână remediul juridic reprezentat de contestația la executare.

Având în vedere considerentele

reținute, se constată că instanța de apel a analizat corect problema de drept

dedusă judecății, reținând că susținerile formulate de reclamanți nu se

circumscriu unei contestații la titlul executoriu și că sentința civilă nr.

1070/2006 a Tribunalului București nu conține în dispozitiv nicio neclaritate

care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care

să se realizeze executarea.

Față ce cele ce preced, hotărârea

atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate,

recursul urmând a fi respins, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții C.C. și C.C. împotriva Deciziei nr. 30/A din dala de 27 ianuarie

2014 a Curții de Apei București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 noiembrie 2014.