ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2486/2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la data de 25 mai 2023, sub nr. x/1/2023, revizuenta A a solicitat revizuirea deciziei nr. 422 din 24 februarie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/3/2010**.

Invocând incidența dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a arătat, în esență, că înscrisul nou constă în planșa 1 din schița generală a limitelor sectoarelor Municipiului București, scara 1:15000, privind limita dintre Unitatea Administrativ Teritorială Sector 1 București și Unitatea Administrativ Teritorială Otopeni, existentă la 01.01.1990 și 15.11.1993, precum și descrierea acesteia, conform Decretului nr. 284/1979, ce reprezintă actul de delimitare al municipiului București.

A menționat că acest înscris, despre a cărui existență nu avea cunoștință și nu a fost în măsură să-l obțină prin demersuri proprii, a fost comunicat instanței de judecată pentru prima dată de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, în dosarul nr. x/299/2018 al Tribunalului București.

A susținut că acesta reprezintă un „înscris nou”, în sensul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., și că nu a mai fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire, având forță probantă prin el însuși și fiind determinant pentru soluționarea cauzei.

Revizuenta a învederat că din conținutul documentului reiese, în esență, că terenul de 2.000 mp nu se afla în anul 1993 pe raza localității Otopeni, ci pe raza municipiului București; că terenul nu se afla în patrimoniul CAP Otopeni și, ca atare, nu putea forma obiectul constituirii dreptului de proprietate pe numele intimatului B; că terenul nu se afla la dispoziția Comisiei Locale Otopeni, care nu era competentă să realizeze o propunere de constituire a dreptului de proprietate pentru acest teren; că în anul 1993, terenul aflat pe raza municipiului București făcea parte din suprafața de 24.665 mp, fiind în folosința intimatei S.C. C S.A. și neputând forma obiect al constituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1990; că terenul face parte din suprafața pentru care s-a dispus obligarea intimatei S.C. C S.A. la restituire, prin decizia nr. 221/24.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/1/2014, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2082/25/03/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă; că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus restituirea acestui teren în contradictoriu cu intimata S.C. C S.A. este executorie față de toate persoanele care au calitatea de posesori sau detentori precari ai acestuia teren; că titlul de proprietate nr. 4701/15.11.1993 emis pe numele intimatului B este nul absolut; că dreptul de proprietate recunoscut prin decizia nr. 221/24.03.2009 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă a supraviețuit în patrimoniul autoarei revizuentei, astfel că aceasta din urmă este titulara unui bun actual, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și că intimatul B nu are un titlu de proprietate valabil, care să poată fi comparat cu cel ale revizuentei, fiind, din acest motiv, un simplu detentor.

În ceea ce privește recursul, a arătat că se impune o reevaluare a judecății în această cale extraordinară de atac, prin raportare la noul înscris, care confirmă în integralitate temeinicia criticilor formulate, inclusiv a motivelor pe care instanța le-a apreciat inutile a le mai soluționa, precum și a celor referitoare la titlul exhibat de intimatul B.

Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia nr. 422 din 24 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/3/2010**, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a respins excepția nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. 343/3.11.1993, precum și a titlului de proprietate nr. 4701/15.11.1993 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – Municipiul București – Sector Agricol Ilfov, formulată de reclamanta A. A respins cererea de cercetare a falsului, formulată de reclamanta A, în temeiul art. 184 C. proc. civ. A respins excepția lipsei de interes și excepția tardivității, formulate de intimatul B. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții D și E, precum și de reclamanta A împotriva încheierii din 20 octombrie 2020, a încheierii din 17 noiembrie 2020 și a deciziei civile nr. 220 A din 16 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă.

Apărările formulate

Intimații nu au depus întâmpinare.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la data de 25 mai 2023, sub nr. x/1/2023, primind termen de judecată la 25 mai 2023.

Judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea de ședință din 25 mai 2023, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a faptului că instanța a constatat lipsa nejustificată a părților de la dezbateri, precum și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat aplicarea art. 242 alin. (2) din același act normativ.

La data de 8 iunie 2024, revizuenta a depus cerere de renunțare la judecata căii extraordinare de atac a revizuirii.

Prin referatul întocmit în condițiile prevăzute de 252 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a învederat că s-a împlinit termenul de 1 an de la data întocmirii ultimului act de procedură în cauză, apreciindu-se că este necesară repunerea cererii de revizuire pe rol pentru constatarea perimării din oficiu, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, s-a acordat termen la 26 septembrie 2024, părțile fiind citate în vederea discutării excepției de perimare, asupra căreia instanța a rămas în pronunțare la 7 noiembrie 2024 (pentru când cauza a fost amânată în vederea citării defunctului B, decedat la 4 mai 2024, pe numele moștenirii, precum și a revizuentei cu mențiunea de a se prezenta în fața instanței pentru a semna cererea de renunțare la judecată sau de a depune la dosar un înscris în formă autentică, apt să confirme această manifestare de voință, dispoziții la care aceasta nu s-a conformat).

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând excepția de perimare a cererii de revizuire, se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”.

În sensul prevederilor legale citate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Pentru a interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare, din vina părții, o perioadă de cel puțin un an.

Potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ., „În cazurile prevăzute la art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare. (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.”

La art. 243 din același act normativ sunt enumerate cauzele suspendării de drept ale judecății, la alin. (1) pct. 1 fiind menționată „moartea unei din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor.”

În cauză, la data de 25 mai 2023, judecata cererii de revizuire a fost suspendată în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților și pentru faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Ca urmare a întocmirii la data de 4 iunie 2024 a referatului prevăzut de art. 252 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a stabilit termen la 26 septembrie 2024 în vederea constatării din oficiu a perimării, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., părțile fiind citate cu această mențiune.

Printr-o cerere depusă la 31 iulie 2024, domnul avocat F a învederat că nu îl reprezintă în calea extraordinară de atac a revizuirii pe intimatul B și că acesta a decedat la data de 4 mai 2024.

La termenul din 26 septembrie 2024, Înalta Curte a repus cauza pe rol și, față de decesul intimatului B (confirmată și ca urmare a verificărilor efectuate din oficiu la Direcția pentru Evidența Persoanelor și a Bazelor de Date), a amânat judecata la 7 noiembrie 2024, în vederea citării defunctului pe numele moștenirii și a revizuentei cu mențiunea de a se prezenta în fața instanței pentru a semna cererea de renunțare la judecată formulată la 25 mai 2024 sau de a depune la dosar un înscris în formă autentică, apt să confirme această manifestare de voință.

Raportând circumstanțele cauzei la normele juridice antemenționate, Înalta Curte constată că, de la data suspendării judecății, respectiv 25 mai 2023, niciuna dintre părți nu a depus diligențe pentru repunerea pe rol a acesteia în vederea continuării soluționării cererii de revizuire.

Lipsa de stăruință în soluționarea cauzei reiese și din atitudinea procesuală a revizuentei, care, deși a depus cerere de renunțare la judecată, nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a prezenta în fața instanței pentru a o semna sau de a transmite înscrisul în forma prevăzută de lege pentru ca manifestarea sa de voință să devină operantă.

Deși circumstanțele litigiului au decelat o cauză de suspendare a perimării, constând în decesul intimatului B, intervenit la data de 4 mai 2024, aceasta a încetat, potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ., la 4 august 2024, termenul de perimare reluându-și cursul și împlinindu-se, potrivit art. 248 alin. (1) din același act normativ, la 4 septembrie 2024.

Reținând aceste aspecte expuse, precum și faptul că în cauză nu s-a impus efectuarea unor acte de procedură din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A împotriva deciziei nr. 422 din 24 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2010**.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A împotriva deciziei nr. 422 din 24 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2010**.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.