ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 534/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, dosar nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B., C., D., sector 1 și Administrația Domeniului Public Sector 1, a formulat acțiune în revendicare și grănițuire a terenului intravilan situat în București, str. x B, solicitând obligarea pârâților la lăsarea în liberă folosință și liniștită posesie a terenului menționat, precum și stabilirea clară a limitelor de hotar.

Prin sentința civilă nr. 15449 din 22 septembrie 2016, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub dosar nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 1118 din 09 mai 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B., D. și Administrația Domeniului Public Sector 1.

A obligat pe pârâte să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul intravilan situat în București, str. x, astfel cum acesta este identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuat de expert E., astfel cum a fost avizat de către OCPI prin Procesul-verbal de recepție 336/2018.

A stabilit limitele de hotar ale terenului intravilan situat în București, str. x, în suprafață de 412 mp, ce face obiectul prezentului dosar, potrivit punctelor 1-2-3-4-5-6-1 din schița anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuat de expert E., astfel cum a fost avizat de către OCPI prin Procesul-verbal de recepție 336/2018.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 1570 A din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și F. împotriva sentinței civile nr. 1118 din 9 mai 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. și B..

A fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Administrația Domeniului Public Sector 1 împotriva aceleiași sentințe.

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Domeniului Public Sector 1 București.

Au fost obligate intimatele-pârâte B. și D. la plata sumei de 34.244 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente primei instanțe către apelanții-reclamanți.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la pârâtele B. și D..

Au fost obligate intimatele-pârâte B. și D. la plata sumei de 2.815 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente căii de atac a apelului (815 RON taxa judiciară de timbru și 2.000 RON onorariu de avocat, redus conform art. 453 din C. proc. civ.).

Împotriva deciziei nr. 1570 A din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâta D. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 8 martie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluția din 8 aprilie 2021, s-au dispus măsurile procesuale prevăzute de art. 490 și 493 din C. proc. civ. și s-a menționat că recurenta a depus taxa de timbru datorată în recurs.

După etapa comunicărilor, s-a întocmit raportul cauzei prevăzut de art. 493 din C. proc. civ., iar, la 17 decembrie 2021, completul de filtru a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu, s-a dispus comunicarea acestuia, pentru a da posibilitate părților să formuleze un punct de vedere la raport.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 3 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu și s-a fixat termen în ședință publică în vederea soluționării lui.

Magistratul-asistent raportor a menționat în cuprinsul raportului că hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, recursul este formulat în termenul legal, iar criticile formulate pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Excepția lipsei capacității procesuale pasive a Asociației de Proprietari Bălescu nr. 22 s-a apreciat că trebuie unită cu fondul cauzei.

Recurenta-pârâtă D. a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 176 pct. 1 din C. proc. civ., înțelege să invoce lipsa capacității sale procesuale pasive și, pe cale de consecință, nulitatea necondiționată și absolută a tuturor actelor de procedură îndeplinite de instanța de fond și de instanța de apel, inclusiv a procedurii de citare.

Apreciază că aceasta este o nulitate absolută care, în conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. alin. (3) și art. 178 alin. (1) din C. proc. civ., poate fi invocată în orice stare a judecății cauzei.

Precizează că a fost constituită în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor, dobândind personalitate juridică prin încheierea din 26 februarie 2020 a Judecătoriei Sector 1 București, pronunțată în dosarul nr. x/2020. Având în vedere data constituirii, subliniază că nici la data declarării apelului nu avea capacitate procesuală.

Instanțele de judecată ar fi trebuit să exercite un rol activ cu privire la acest aspect și să verifice aceste aspecte, conform art. 22 din C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât art. 32 alin. (1) lit. a) din Cod prevede că una dintre condițiile exercitării acțiunii civile este capacitatea procesuală, iar art. 36 teza I din Cod prevede expres: calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Pe toată durata judecării procesului în primă instanță procedura de citare este lovită de nulitate absolută, deoarece persoana juridică nu exista și, prin urmare, nu a fost nici legal citată, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât cauza s-a judecat în lipsa părții și fără legala sa citare.

De asemenea, apreciază că procedura de citare este lovită de nulitate și în calea de atac a apelului, deoarece la data declarării apelului D. nu era constituită.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

La 20 mai 2022, intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive, dat fiind faptul că a dobândit personalitate juridică la 16 ianuarie 2020. Așa fiind, la momentul pronunțării sentinței de fond, precum și la cel al cercetării judecătorești în apel, nu avea capacitate procesuală de folosință. A solicitat admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă și casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond.

Intimatul-reclamant F., prin întâmpinarea formulată la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, date fiind criticile ce vizează sentința primei instanțe sau anularea căii de atac pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 03 februarie 2022, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de pârâta D. nr. 1570 A din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată în ședință publică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În cererea sa de recurs, recurenta critică o lipsă de rol activ atât a primei instanțe cât și a instanței de apel care au omis să verifice legitimarea pârâtelor și au nesocotit, astfel, dispozițiile art. 56 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la lipsa capacității sale procesuale de folosință la judecata în fond, ceea ce atrage în condițiile alin. (3) din același articol nulitatea hotărârii.

Înalta Curte reține că recurenta a invocat pentru prima dată în recurs chestiunea referitoare la lipsa capacității sale procesuale de folosință, cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia motivele de recurs prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecății apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Așa cum rezultă din susținerea recurentei și din actele dosarului, aceasta a dobândit personalitatea juridică prin încheierea de ședință din 26 februarie 2020 a Judecătoriei sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2020, fiind înscrisă în Registrul special aflat la grefa Judecătoriei sectorului 1 București la poziția nr. 13 din 26 februarie 2020, deci în cursul judecății apelului.

Or, recurenta-pârâtă avea posibilitatea să invoce această neregularitate procedurală în calea de atac a apelului și nu direct prin motivele de recurs.

Deși recurenta D. a cunoscut în cursul judecării apelului faptul că putea invoca excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, nu a înțeles să-și exercite acest drept.

În temeiul dispozițiilor art. 247 alin. (3) din C. proc. civ., părțile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare și toate excepțiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute, iar neinvocarea acestei excepții echivalează cu neexercitarea unui drept procesual într-un termen prevăzut de lege și atrage decăderea părții din exercitarea dreptului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, această critică se privește ca fiind nefondată.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la existența unei proceduri viciate.

Recurenta reclamă în recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. o judecată nelegală întrucât au fost încălcate regulile de procedură în ceea ce privește citarea sa în proces atât în primă instanță cât și în apel.

Se reține că potrivit dispozițiilor art. 160 alin. (2) din C. proc. civ. orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

Or, așa cum rezultă din actele dosarului constituit pentru etapa apelului, ulterior înființării sale ca persoană juridică, instanța de apel a acordat mai multe termene de judecată în cauză, însă recurenta nu a invocat lipsa procedurii de citare pentru termenul din 13 martie 2020 și nici, cel mai târziu la 17 noiembrie 2020, ultimul termen de judecată acordat în etapa apelului.

Cum recurenta-pârâtă nu a acționat cu respectarea dispozițiilor procedurale sus-menționate, în lipsa unui text care să îngăduie invocarea direct în calea de atac a recursului nesocotirea unui text care ocrotește un interes privat, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs nu întrunește cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., urmând a fi respins.

Nu în ultimul rând, se reține că, potrivit art. 9 C. proc. civ., ce reglementează dreptul de dispoziție al părților și, corelativ, principiul disponibilității, procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat, (...), iar obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare, prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și cauzei, precum și a etapelor pe care le-ar putea parcurge.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil și exercitarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., implică, însă, și o responsabilitate a părților litigante privind administrarea procesului, judecătorii neputând suplini lipsa de interes a acestora în desfășurarea procesului.

Astfel, rolul activ al judecătorului nu este unul absolut, cu încălcarea limitelor învestirii, întrucât instanțele judecătorești sunt obligate să statueze asupra celor solicitate de către părți, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererilor în justiție, cât și a apărărilor formulate în cauză.

Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat, iar, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., ca parte căzută în pretenții, o va obliga pe recurenta-pârâtă la plata în favoarea intimatei-pârâte B. a cheltuielilor de judecată din recurs în cuantum de 400 de RON, constând în onorariu de avocat, a cărui plată a fost dovedită cu înscrisul depus în dosar la fila x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D. din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 400 RON către intimata-pârâtă B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2022.