ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2511/2022

Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a civilă, în data de 21 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Subcomisia Sectorului 3 a Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Municipiul București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâtele, în solidar, la plata sumei de 421.995,6 euro, plătibili în RON la cursul euro/leu de la momentul efectuării plății, reprezentând despăgubiri materiale constând în lipsa de folosință a suprafeței de 23.444.2 mp teren intravilan, situat pe raza Sectorului 3 București, pe perioada 20.12.2015 - 20.12.2018 și în continuare până la momentul punerii efective în posesie, cu cheltuieli de judecată. În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 192 și art. 194 C. proc. civ., art. 1357 alin. (1), art. 555 alin. (1) și art. 550 C. civ., H.G. nr. 890/2005 și practica Curții Europene a Drepturilor Omului. În data de 14 martie 2019, pârâta Comisia Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată și excepția prematurității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 388 din 05 iunie 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 170A din 08 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții E., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 388 din 05 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul București – secția a IV-a civilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C. și D.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 iunie 2022 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenții au învederat că instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit dispozițiile de drept material privind incidența în speță a răspunderii civile delictuale și a principiului reparării integrale a prejudiciului (art. 1357 C. civ. și urm.) și cele privind evaluarea prejudiciului și modul de calcul al despăgubirilor (art. 1385 alin. (3) și art. 1532 alin. (3) C. civ.). Au mai criticat recurenții încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept european convențional, respectiv art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva căruia sentința apelată este nelegală și în ceea ce privește trimiterea la procedura execuțională prevăzută de art. 580 3 C. proc. civ. (art. 906 din noul cod), fiind încălcată jurisprudența Curții Euroepene a Drepturilor Omului. Recurenții au mai susținut că a fost încălcat sau neaplicat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, respectiv că nu au fost aplicate sau au fost aplicate greșit normele de drept material privind evaluarea prejudiciului și cele ale art. 41 din Convenție. 5. Apărările formulate în cauză În data de 08 iulie 2020, intimata Comisia Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, în raport cu excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. În speță, prin rezoluția de primire din 20 iunie 2022, completul a stabilit că recurenții-reclamanți datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 11605,03 RON, calculată potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la valoarea contestată de 421.995,6 euro, reprezentând 1.960507,15 RON la cursul valutar de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 21 decembrie 2018. Prin adresele emise la data de 21 iunie 2022 și comunicate recurenților în data de 27 iunie 2022 (potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs), li s-a pus în vedere să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.605,03 RON, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată. Totodată, recurenților li s-a pus în vedere că, potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, iar, în temeiul art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, că au posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Recurenții-reclamanți nu au formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu au formulat cerere de reexaminare. De asemenea, se reține că potrivit referatului întocmit de grefierul de ședință, în urma verificărilor efectuate la arhiva și registratura instanței, recurenții nu au depus, până la momentul pronunțării, dovada achitării taxei judiciare de timbru. Totodată, în cauza Iordache împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată; or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că prin adresele emise în data de 21 iunie 2022, recurenții a fost înștiințați despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate în recurs, precum și despre posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în condițiile O.U.G. nr. 80/2013. Pentru aceste considerente, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat în cauză.