ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 79/2023

Sentința pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința civilă nr. 1794 din 31 iulie 2019 pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Comisia municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor față de pârâta Subcomisia Sectorului 2 a municipiului București.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia nr. 620 A din 14 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de apelanții-reclamanți A., B., C. și D. (decedată pe parcursul procesului) - prin moștenitor E. împotriva sentinței civile nr. 1794 din 31 iulie 2019 pronunțată de Tribunalul București. A fost respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de apelanta pârâtă Comisia municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva aceleiași sentințe.

Calea de atac declarată în cauză: Împotriva deciziei nr. 620 A din 14 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamanții A., B., C. și E. au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate: Intimata-pârâtă Comisia municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimata-pârâtă Subcomisia Sectorului 2 al municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare, comunicată, invocând nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (21 decembrie 2018), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 19 ianuarie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția de netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic", sub sancțiunea nulității. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar potrivit alin. (2), "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru." În cauză, prin rezoluția din 12 iulie 2022, completul învestit cu soluționarea căii de atac, a stabilit în sarcina recurenților-reclamanți A., B., C. și E. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4781,61 RON, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. La 27-29 iulie 2022 recurenții-reclamanți au fost citați cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, obligație față de care părțile nu s-au conformat. Cum recurenții-reclamanți nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, deși au fost legal înștiințați despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în raport de prevederile legale anterior menționate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul, ca netimbrat.