ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6009/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea din 3 aprilie 2003

intitulată „contestație la titlu”, C.M. a solicitat să se constate că sentința

civilă nr. 2104 din 13 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Câmpina nu

constituie titlu executoriu în sensul art. 372 C. proc. civ.

Motivând cererea, contestatoarea a susținut că, prin

hotărârea judecătorească de mai sus s-a dispus evacuarea ei din imobilul compus

din locuința C1 (formată din 2 camere, bucătărie, hol, baie, alte două

bucătării și W.C.) din anexa C2 formată din 2 încăperi și din anexa C3 formată

dintr-o încăpere, construcții situate pe terenul indiviz de 49,81 mp parte a

terenului de 476,90 mp aflat în orașul Băicoi, Pintea, proprietatea

reclamanților G.T.D. și G.A.M., însă cu prilejul punerii în executare s-a

constatat de către executorul judecătoresc că în clădirea C1 nu există spațiile

denumite „două bucătării și W.C.”

Ca urmare, a mai arătat

contestatoarea, dispozitivul hotărârii conține vicii de fond ce fac imposibilă

punerea în executare, astfel că hotărârea nu constituie titlu executoriu.

Contestația astfel definită și

motivată a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 1911 din 19

septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Câmpina.

Apelul declarat de contestatoare a

fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1308 din 26 aprilie 2004 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Instanțele au statuat că pe calea

contestației la executare, fie în contra executării propriu-zise, fie privind

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, nu se pot

repune în discuție legalitatea și temeinicia titlului executoriu, adică tocmai

ceea ce urmărește contestatoarea în cazul dedus judecății, pentru că s-ar aduce

atingere autorității lucrului judecat.

Contestatoarea a declarat recurs

susținând că hotărârile pronunțate sunt casabile pentru motivele de recurs

prevăzute prin art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., prin aceea că instanțele au

judecat pricina prin prisma dispozițiilor art. 399 și art. 400 C. proc. civ.,

deși nu au fost investite cu soluționarea uneia sau unor contestații

reglementate prin aceste dispoziții legale, ci cu o contestație la titlu prin

care a pus în discuție însăși legalitatea titlului executoriu, ceea ce are ca

temei de drept dispozițiile art. 372 lit. a) C. proc. civ., instituție care a

fost ignorată în totalitate de către instanțe.

De asemenea, contestatoarea impută

instanței de apel greșita aplicare a prevederilor art. 1201 C. civ., întrucât

autoritatea lucrului judecat nu a fost invocată în cauză și, deci, nici nu

putea fi discutată.

Pentru considerentele expuse,

contestatoarea a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate,

iar pe fond admiterea cererii sale așa cum a fost formulată.

Recursul astfel motivat nu este

întemeiat și va fi respins ca atare, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

Potrivit art. 372 C. proc. civ. în

forma anterioară modificării sale prin O.U.G. nr. 138/2000, executarea silită

se va urmări:

a). în virtutea unei hotărâri

judecătorești,

b). în virtutea unui titlu

executoriu.

După modificare art. 372 C. proc.

civ. a primit următorul conținut: „Executarea silită se va efectua numai în

temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit

legii, constituie titlu executoriu.

Textul modificat este aplicabil în

speța de față prin raportare la data hotărârii judecătorești pusă în executare.

În pricinile civile, hotărârile

judecătorești pot constitui în principiu titluri executorii, cu excepția celor

date în cererile în constatare, celor privind anularea, rezoluțiunea sau

rezilierea unui act juridic fără a conține și obligații de restituire,

hotărârilor pronunțate în materie de stare civilă, hotărârilor prin care s-a

respins cererea de chemare în judecată etc.

În cazul concret, hotărârea

judecătorească pusă în executare este definitivă și investită cu formulă

executorie, conținând o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel încât

constituie titlu executoriu în sensul legii, executarea fiind pornită în

condițiile cerute de art. 372 C. proc. civ.

Existența unor vicii de fond ale

hotărârii judecătorești nu constituie temei pentru a o califica drept inaptă de

a constitui titlu executoriu și ca fiind nesusceptibilă de executare silită

(deci lipsită de forță executorie), dat fiind că, pentru cele mai sus arătate,

titlul executoriu are doar rolul de a confirma existența creanței și faptul că

aceasta îndeplinește condițiile necesare punerii în mișcare a procedurii de

executare silită, el neputând influența conținutul actului ce urmează a se

executa, în faza executării silite nemaiputându-se pune în discuție, ca regulă

generală, legalitatea sau temeinicia hotărârii ce se execută.

Orice susținere în contra executării

silite înseși și oricărui act de executare sau privind lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării titlului executoriu (inclusiv deci pentru lipsa

titlului executoriu în înțelesul art. 372 C. proc. civ.), se poate face numai

pe calea contestației în una din formele reglementate prin art. 399 alin. (1)

și art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Ca urmare, pe deplin legal instanțele

au soluționat cererea dedusă judecății lor prin prisma dispozițiilor legale mai

sus enunțate și au statuat că hotărârea judecătorească în cauză constituie

titlu executoriu, iar contestatoarea neagă înseși legalitatea și temeinicia

hotărârii, ceea ce nu este posibil.

În acest sens instanța de apel a

reținut că se opune autoritatea lucrului judecat, nicidecum în sensul invocat

prin recurs.

Căzând astfel în pretențiile deduse

recursului, contestatoarea va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc. civ., la

plata cheltuielilor de judecată suportate de intimații G. constând în onorariu

de avocat, așa cum rezultă din dovezile depuse în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarea C.M. împotriva deciziei civile nr. 1308 din 26

aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Obligă pe contestatoarea C.M. să

plătească intimaților solidari G.T.D. și G.A.M. suma de 300 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iulie 2005.