ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3523/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Câmpina prin Încheierea

din ședința din Camera de Consiliu din 30 aprilie 2004 a încuviințat executarea

silită a sentinței civile nr. 4379 din 20 decembrie 2001 pronunțată de

Judecătoria Câmpina și a deciziei nr. 441 din 27 martie 2002 pronunțată de

Tribunalul Prahova; a sentinței civile nr. 2138 din 10 iulie 2002 a

Judecătoriei Câmpina și a deciziei nr. 1465 din 31 octombrie 2002 a

Tribunalului Prahova, precum și a deciziei nr. 713 din 10 aprilie 2003 a Curții

de Apel Ploiești precum și a sentinței civile nr. 1032 din 9 octombrie 2003 a

Tribunalului Prahova și a deciziei nr. 511 din 22 decembrie 2003 a Curții de

Apel Ploiești.

Împotriva acestei încheieri au

declarat apel, debitoarele M.F.S. și M.C., prin care au solicitat admiterea apelului

și modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii de încuviințare

silită.

În motivarea apelului s-a arătat că

în mod greșit s-a încuviințat executarea silită, deoarece în nici una din

hotărârile a căror încuviințare s-a solicitat nu este cuprinsă măsura evacuării

din imobil, astfel că se încearcă evacuarea din imobil cu concursul

executorului judecătoresc care își depășește atribuțiile legale.

Prin decizia nr. 2402 din 14 septembrie

2004, Curtea de Apel Ploiești, a respins ca nefondat apelul declarat de

debitoare.

În motivarea deciziei instanța de

apel a reținut că debitorii nu și-au îndeplinit de bună voie obligația

stabilită prin titlurile executorii și atunci s-a procedat la executarea silită

a acestor hotărâri.

Împotriva acestei decizii,

debitoarele au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și

10 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate și pe fond respingerea cererii de încuviințare.

În motivarea recursului, s-a arătat

în esență că deși nici un titlu executoriu nu conține măsura punerii în posesie

sau a eliberării imobilului, executarea silită a fost încuviințată.

Recursul va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 399

alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite însăși, precum și

împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei

interesați sau vătămați prin executare.

Încheierea dată în camera de

consiliu, prin care instanța a încuviințat executarea silită este prima atribuție

a instanței în faza de executare silită.

Susținerile formulate de debitoare

în apel și în recurs cu privire la dispozitivul hotărârilor a căror investire

cu executare silită s-a solicitat, în care nu este cuprinsă măsura evacuării

din imobil, reprezintă obiectul unei contestații la executare.

Cum aceste susțineri au fost

formulate în cadrul unei cereri de recurs, deși cauza se află în faza de

executare silită, potrivit art. 399 C. proc. civ., aceste aspecte legate de

dispozitivul hotărârii ce se execută, se pot rezolva printr-o contestație la executare.

În aceste condiții recursul declarat

de debitoare se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de debitoarele M.F.S. și M.C. împotriva deciziei civile nr. 2402 din

14 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 4 mai 2005.