ÎCCJ, decizie (scj.ro #187751)

Contestație la titlu. Limitele judecății

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită

Index alfabetic: titlu executoriu

despăgubiri

autoritate de lucru judecat

C.proc.civ. 1865, art. 399 alin. (1)

Contestația la titlu nu este un mijloc procedural pus la dispoziția părților în scopul de a se anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare, ci se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înțelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul creând în acest fel posibilitatea ca instanța emitentă a titlului să interpreteze și să expliciteze dispozitivul hotărârii puse în executare, în măsura în care acesta cuprinde dispoziții neclare sau echivoce, aducând lămuriri de natură a permite executarea fără dificultăți a hotărârii pronunțate.

Astfel, în absența unei mențiuni exprese în cuprinsul dispozitivului care să prevadă drept criteriu de determinare a cuantumului despăgubirilor valoarea cursului de schimb euro-leu, valabil la data plății, o atare solicitare presupune o adăugare la dispozitivul deciziei civile pe care se întemeiază executarea silită, așadar o modificare a dispozitivului, incompatibilă cu procedura contestației la titlu.

În consecință, în procedura contestației la titlu nu pot fi realizate aprecieri contrare asupra modalității de determinare a cuantumului despăgubirilor aferente suprafeței de teren expropriate pentru a se determina o altă întindere a despăgubirii în afara celei stabilite irevocabil în favoarea reclamantului, adăugând alte repere de determinare a cuantumului despăgubirii, care nu se regăsesc nici în dispozitiv și nici în considerente, pentru că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat atașată hotărârii pe care se întemeiază executarea silită.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 2596 din 24 noiembrie 2021

Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2019 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a formulat contestație la titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 421A/2016 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IIl-a civila, în dosarul nr. x/3/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2091/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În  motivare, petenta a arătat că la data de 11.12.2017, reclamantul a formulat cerere, înregistrată la CNAIR SA sub nr. 92/96630/2017, prin care a solicitat ca în termen de 30 de zile, să se efectueze plata sumelor stabilite prin titlul executoriu, respectiv suma de 10.862,18 euro, stabilită în etapa administrativă prin expertiza efectuată în acea fază prin cele trei Hotărârile ale CNANDNR SA (l euro = 3,53 lei),echivalent în lei, la data de 10.06.2009; 8.852 euro, stabilită prin decizia civilă nr. 42l-A din 10.06.2016, echivalent în lei 39.834 lei; 11.079,10 reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs, stabilite prin decizia civilă nr. 2091 din 28.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conform titlului executoriu,  CNAIR SA a achitat suma, în cuantum total de 89256.59 lei, sumă compusă din: valoarea despăgubirilor consemnate în temeiul hotărârilor de stabilire a despăgubitor nr.330, nr.345 și nr.346 din 10.06.2009, respectiv 38.343,49 lei; valoarea despăgubirii acordate de instanța de judecată pentru exproprierea terenului în suprafață de 1497 mp în sumă de 39,834.00 lei; suma de 11,079,10 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Petenta a susținut că deși a achitat sumele stabilite prin titlul executoriu, reclamantul a înțeles să declanșeze procedura de executare silită împotriva sa, iar încuviințarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Sectorului 1 București în data de 08.03.2018, în dosarul nr. x/299/2018, pentru suma în cuantum total de 102.779,47 lei, compusă din: valoarea de 50.525,30 lei, reprezentând echivalentul sumei de 10.862,18 euro, la cursul 1 euro= 4,6515 lei la data de 08.12.2017 și valoarea de 41.175,07 Ici, reprezentând echivalentul sumei de 8.852 euro, la cursul de 1 euro de 4,6515 lei la data de 08.12.2017, și suma de 11.079,10 lei, reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs, stabilite prin decizia civilă nr.2091/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A precizat, totodată, că în data de 28.03.2018, B.E.J. X. a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită prin care a dispus continuarea executării silite pentru suma de 13.522,88 lei și suma de 5.020,88 lei reprezentând cheltuieli de executare, respectiv că, în data de 28.03.2018, B.E.J. X. a emis somația de plată nr.12, în temeiul art.2 din Legea nr.110/2007 pentru modificarea și completarea O.G. nr.22/2002 ca în termen de 6 luni de la primirea somației de plată CNAIR SA să efectueze plata sumelor de 13.522,88 lei și 5.020.88 lei.

A precizat petenta că înțelege să învestească instanța cu lămurirea  înțelesului, întinderii  și  aplicării  titlului  executoriu  reprezentat  de decizia civilă nr. 421A/2016, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/3/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2091/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând în esență, că există divergență în ceea ce privește executarea silită, sub aspectul plății sumelor stabilite prin acest titlu executoriu, intimatul interpretând titlul în sensul că plata sumelor stabilite în favoarea sa trebuie realizată la cursul euro de data plății, deși din cuprinsul titlului nu rezultă că sumele trebuie achitate la cursul  euro–leu din data plății, ci că trebuie plătit echivalentul stabilit de către instanța de judecată la momentul pronunțării hotărârii.

Prin decizia civilă nr. 1056 din 25.09.2020, Curtea de Apel București, Secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

,

a admis contestația la titlu reprezentat de decizia civilă nr. 421/A din 10.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă, formulată de contestatorul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și a lămurit dispozitivul deciziei, în sensul că despăgubirile stabilite în favoarea intimatului - reclamant se achită la cursul valutar lei/euro la data pronunțării deciziei civile (10.06.2016), iar nu la data plății.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, subsecvent admiterii apelului declarat de Statul Român prin CNAIR (fosta CNADNR), sub aspectul pretențiilor pecuniare opuse de intimat contestatoarei, dispozitivul deciziei civile nr. 421/A din 10.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă, reflectă obligația contestatoarei de a achita intimatului, în plus față de suma stabilită prin Hotărârile CNAIR nr. 330, 345 și 356 din 10.06.2009 (de 38343,49 lei) și pe cea de 39834 lei. În cuprinsul dispozitivului se menționează faptul că suma de 39834 lei este echivalentul a 8852 euro și reprezintă contravaloarea suprafeței de teren de 1497 mp situat în comuna Moara Vlăsiei (potrivit încheierii din data de 02.09.2016).

Astfel fiind, Curtea a constatat că, în mod contrar susținerilor intimatului, hotărârea judecătorească nu instituie în sarcina contestatorului obligația de a achita o sumă de bani în moneda euro, pentru ca acesta să ridice întemeiat chestiunea cursului valutar aplicabil eventualei conversii, ci o sumă exprimată în moneda națională, conversia realizându-se la data pronunțării deciziei.

Pentru a conchide astfel, instanța a reținut că raportat la modalitatea în care este redactat dispozitivul judecătorești, rezultă că la data pronunțării deciziei din apel s-a realizat conversia euro/lei din suma stabilită prin raportul de expertiză evaluatorie, mai exact suma stabilită prin opinia separată elaborată de expert B. pe care instanța de apel și-a însușit-o, în acord cu art. 1 din Regulamentul BNR nr. 7 (V/10813)/1994, cursul valutar avut în vedere fiind menționat implicit în dispozitiv, de 1 euro=4,5 lei (8852 euro * 4,5 lei/euro = 39834 lei).

Or, în procedura contestației la titlu, instanța nu mai poate face aprecieri asupra cuantumului despăgubirii aferente suprafeței de teren de 1497 mp pentru a determina o altă întindere a despăgubirii, în afara celei stabilite prin decizia pronunțată în apel, pentru că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat atașată acestei decizii.

Constatând însă că explicitarea (între paranteze) a modului în care s-a concluzionat că despăgubirea suplimentară cuvenită intimatului, de 39 834 lei, este echivalentul a 8852 euro este aptă să nască neclarități de natura celor semnalate de ambele părți în faza execuțională, în temeiul art. 399 alin. 1 C.proc.civ., a apeciat că se impune lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 421A/10.06.2016, în sensul că despăgubirile stabilite în favoarea intimatului - reclamant se achită la cursul valutar lei/euro la data pronunțării deciziei civile, așa cum este menționat în dispozitiv, iar nu la data plății, pentru că nu este îndeplinită premisa pentru această din urmă ipoteză, aceea a stabilirii cuantumului despăgubirii în altă monedă decât cea națională.

Totodată, curtea de apel a apreciat că excede limitelor învestirii sale, în contextul art. 399 alin. (1) prima teză C.proc.civ. să tranșeze aspecte care țin de executarea silită propriu-zisă ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2018 instrumentat de BEJ X., cu privire la care părțile au puncte de vedere contrare. Eventuala actualizare a sumei cuvenite cu titlu de despăgubire prin adăugarea diferenței de curs valutar, în eventuală opoziție cu dispozițiile art. 628 alin. 3 sau alin. 4 C.proc.civ. sunt aspecte ce țin de procedura execuțională, iar nu de instanța care a pronunțat titlul executoriu care nu poate avea în vedere împrejurări ulterioare pronunțării deciziei.

Împotriva deciziei 1056A din 25.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs recurentul A.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare, respingerea contestației la titlu formulate de contestatorul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere și obligarea acestuia la plata despăgubirilor prin raportare la cursul euro-leu de la data plății.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că pentru o corectă evaluare a despăgubirilor, se impune ca plata acestora să fie efectuată la cursul de schimb euro-leu de la data plății, aceasta fiind și rațiunea pentru care expertizele efectuate, atât în faza administrativă, cât și în cursul judecății, au stabilit cuantumul despăgubirilor în euro.

Cum sumele stabilite în euro, cu titlu de despăgubiri, au suferit deprecieri ca urmare a modificării cursului de schimb valutar, euro-leu, se impune actualizarea acestora, potrivit cursului de schimb euro-leu valabil la data plății.

Prin urmare, în opinia recurentului, suma totală datorată de contestatoare este de 102779,37 lei, din care a fost achitată doar suma de 89256,59 lei, fără a ține cont de împrejurarea că suma de 38343,49 lei și suma de 39834 lei se impuneau a fi actualizate prin raportare la cursul de schimb valabil la momentul plății, rămânând, astfel, de achitat diferența de 13522,88 lei, rezultată din diferențele de scurs valutar.

Recurentul a învederat că, însăși contestatoarea a recunoscut că executarea silită a fost demarată pentru creanța de 102779,37 lei, astfel cum a fost solicitat prin cererea de încuviințare a executării silite și cum reiese din cuprinsul încheierii din 08,03.2018 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr. x/299/2018.

În susținerea aceleiași critici, recurentul a invocat faptul că stabilirea de către instanțele judecătorești a cuantumului despăgubirilor în euro a avut menirea de asigura o valoare cât mai reală a despăgubirilor. Așadar, se impune ca dispozitivul deciziei curții de apel să fie interpretat în sensul că plata despăgubirilor stabilite de instanță în lei, cu menționarea echivalentului în euro de la momentul întocmirii rapoartelor de expertiză, trebuie să fie efectuată prin raportare la valoarea cursului de schimb leu euro de la data la care se face plata efectivă.

Intimatul-contestator Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a transmis întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei recurate.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca nefondat, pentru considerentele ce succed:

Prioritar, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs, intimatul s-a prevalat de motivul de casare reglementat prin dispozițiile art. 488 alin.(1) pct. 8 din noul Cod de procedură civilă.

Sub acest aspect, Înalta Curte  constată  că  deși  s-a invocat  incidența  motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă, recurentul s-a limitat la a susține că interpretarea dată în contestația la titlu, dispozitivului deciziei civile nr.421A/2016, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu de la 2.09.2016, este eronată, fiind ignorată diminuarea puterii monedei naționale, practica constantă a instanțelor de a stabili despăgubirile în moneda euro (ce are drept scop asigurarea unei anumite stabilități a datoriei), faptul că, în litigiul soluționat prin această hotărâre, expertizele au stabilit valoarea despăgubirilor în euro, iar sumele în lei, rezultate în urma convertirii acestor sume, la cursul de schimb de la acea epocă au suferit o depreciere, dat fiind intervalul de timp mare scurs de la data stabilirii despăgubirilor și data plății, se impunea lămurirea titlului executoriu să se facă în sensul de a stabili că plata despăgubirilor stabilite în favoarea sa, trebuia făcută la cursul euro-leu de la data plății, numai în acest fel fiind conservată valoarea reală  a  sumelor respective.

Or, nu se poate ignora faptul că, în speță, curtea de apel, reținând că s-a solicitat, pe calea contestației la titlu, lămurirea unei hotărâri judecătorești pronunțată într-o cauză supusă prevederilor vechiului Cod de procedură civilă, a stabilit că sunt aplicabile prevederile art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865, iar această statuare, privind legea procesual civil aplicabilă cauzei nu a fost contestată în recurs, criticile recurentului nefiind circumscrise acestui aspect litigios al cauzei.

Analizând, în limitele stabilite prin cererea de recurs, criticile recurentului, Înalta Curte, reține că reglementând contestația la titlu, dispozițiile art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă (similar  celor inserate în art. 712 alin. (2) din noul  Cod de procedură civilă), impun concluzia că acest  mijloc procedural  poate fi  utilizat  în ipoteza în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Din interpretarea prevederilor legale menționate, rezultă că, nefiind o  cale de atac de retractare, ci un mijloc procedural specific etapei executării silite, pe calea contestației la titlu nu se poate urmări decât explicitarea titlului  executoriu, în sensul elucidării acelor aspecte care îngreunează sau fac imposibilă executarea silită numai în ceea ce privește înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu.

Astfel, în cadrul contestației la titlu ce vizează o hotărâre judecătorească, trebuie observat că întrucât dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, acesta trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării. Așadar, în acest caz particular, contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat în procedura de executare silită, determinând limitele  în care va trebui să se desfășoare executarea acestuia.

În cadrul contestației la titlu ce vizează o hotărâre judecătorească nu se pot pune în discuție și administra probe pentru a se combate situații de fapt sau de drept soluționate deja în procesul de fond și nu pot fi invocate motive circumscrise unor chestiuni de fond care să pună în discuție, în fața instanței de executare, legalitatea și temeinicia titlului executoriu, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii pe care se întemeiază executarea silită și stabilității raporturilor juridice.

În consecință, aspectele care țin de fondul dreptului și considerentele avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii ce constituie titlu executoriu nu pot fi cenzurate pe calea contestației la titlu, ci puteau fi valorificate exclusiv prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare deschise părții în procedura soluționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu.

Altfel spus, contestația la titlu nu este un mijloc procedural pus la dispoziția părților în scopul de a se anula sau modifica însuși titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare, ci pe calea contestației la titlu se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înțelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul creând în acest fel posibilitatea ca instanța emitentă a titlului să interpreteze și să expliciteze dispozitivul hotărârii puse în executare, în măsura în care acesta cuprinde dispoziții neclare sau echivoce, aducând lămuriri de natură a permite executarea fără dificultăți a hotărârii pronunțate.

Or, raportat la argumentele subsumate memoriului de recurs, Înalta Curte, constată că acestea nu numai că nu combat în niciun fel silogismul judiciar care a explicitat soluția adoptată prin hotărârea criticată în recursul de față, ci vizează însăși fondul cauzei soluționate prin hotărârea ce reprezintă titlu executoriu, tinzând la modificarea acesteia, contrar cerințelor stabilite în art. 399 alin. (1) C.proc.civ.

Astfel, trebuie observat că, instanța învestită  cu soluționarea contestației la titlu s-a raportat, în mod judicios, la modalitatea în care a fost redactat dispozitivul deciziei civile nr.421A din 10.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din camera de consiliu de la 2.09.2016, reținând că prin acesta nu se instituie în sarcina contestatorului obligația de a achita o sumă de bani în moneda euro, pentru ca acesta să ridice întemeiat chestiunea cursului valutar aplicabil eventualei conversii, ci o sumă exprimată în moneda națională, conversia realizându-se la data pronunțării deciziei.

De asemenea, s-a reținut că din lecturarea titlului executoriu, reiese că, la data pronunțării acestei hotărâri, în dispozitiv, prin menționarea cuantumului  despăgubirii în lei și explicitarea între paranteze a acestui cuantum ca fiind echivalentul  a 8852 euro, s-a realizat deja conversia euro-leu din suma stabilită prin raportul de expertiză întocmit de către expertul B., conform prevederilor art. 1 din Regulamentul BNR nr. 7 (V/10813)/1994, cursul valutar valorificat de către instanța care a pronunțat hotărârea ce reprezintă titlu executoriu fiind cel de 1 euro=4,5 lei  (de la data pronunțării hotărârii supuse lămuririi în contestația la titlu).

Or, trebuie observat că, în recurs, nu se contestă aceste statuări, ci recurentul susține, în acord cu cele reținute prin decizia civilă recurată că despăgubirile au fost stabilite prin titlul executoriu, în lei, pretinzând însă, că menționarea în dispozitiv, între paranteze, a echivalentului în euro de la data întocmirii rapoartelor de expertiză al sumei stabilite în lei, ar justifica lămurirea titlului executoriu în sensul că determinarea despăgubirilor trebuie realizată prin raportare la cursul de schimb euro-leu de la data plății.

În alți  termeni, în opinia recurentului, o atare modalitate de redactare a dispozitivului deciziei recurate ar impune ignorarea conversiei euro–leu deja realizată în dispozitivul titlului executoriu și înlocuirea acesteia cu luarea în considerare a cursului euro-leu  de la data plății efective a despăgubirilor.

Raportat  însă  la circumstanțele concrete ale cauzei, anterior prezentate, în absența unei mențiuni exprese în cuprinsul dispozitivului care să prevadă drept criteriu de determinare a cuantumului despăgubirilor valoarea cursului de schimb valabil la data plății, solicitarea recurentului de stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate acestuia prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu, prin raportare la cursul de schimb euro-leu valabil la data plății, justificată prin argumentele expuse în cuprinsul memoriului de recurs, presupune o adăugare la dispozitivul deciziei civile pe care se întemeiază executarea silită, așadar o modificare a dispozitivului, incompatibilă cu procedura contestației la titlu.

Ca atare, în mod corect a apreciat curtea de apel, prin hotărârea supusă cenzurii în recurs, în cauza de față, că, în procedura contestației la titlu nu pot fi realizate aprecieri contrare asupra modalității de determinare a cuantumului despăgubirilor stabilite irevocabil în favoarea reclamantului (în sensul aplicării unui alt curs euro-leu, determinat prin luarea în considerare a momentului plății), pentru că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat ce îi este atașată  acestei decizii.

În consecință, argumentele recurentului care fac trimitere la jurisprudența instanțelor, respectiv, susținerile acestuia în sensul că s-ar fi ignorat diminuarea valorii monedei naționale, practica părții adverse de a achita despăgubirile cu  întârziere sau necesitatea asigurării stabilității creanței, nu pot susține, în mod fondat, calea de atac a recursului exercitat în cauză, având în vedere că prin intermediul  acestora  se încearcă, în mod nepermis, o modificare a drepturilor recunoscute recurentului, drepturi deja stabilite și recunoscute prin titlul executoriu, depășindu-se astfel, limitele judecății unei contestații la titlu care presupune lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu.

Nici argumentele recurentului care aduc în discuție probele administrate (expertiza judiciară) în litigiul soluționat prin hotărârea ce reprezintă titlul executoriu și necesitatea stabilirii în favoarea sa a unor despăgubiri care să reprezinte valoarea reală a imobilelor expropriate, nu au aptitudinea de a evidenția incidența unui viciu de legalitate hotărârii criticate în prezentul  recurs.

În acest sens, nu  poate fi ignorat faptul că, în speță, recurentul a avut la dispoziție o cale procedurală în care putea valorifica o asemenea critică.

Or, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 2091 din 28.10.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, prin motivele de recurs formulate de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 421/A din 10.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă, acesta nu a criticat soluția privind cuantumul despăgubirilor aferente terenurilor care au făcut obiectul hotărârilor CNAIR nr. 330, 345 și 356 din 10.06.2009, respectiv pentru suprafața de teren de 1497 mp, deși recursul  astfel exercitat reprezenta singurul remediu procesual prin care s-ar fi putut realiza controlul legalității soluției pronunțate sub aspectul modalității de determinare a prejudiciului, inclusiv prin raportare la cursul de schimb euro-leu aplicabil, rezumându-se a critica soluția curții de apel exclusiv din perspectiva neacordării despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat ca urmare a fărămițării suprafeței de 7000 mp, raportat la suprafața de 5562 mp, rămasă în proprietatea acestuia, respectiv a modalității în care curtea de apel a soluționat cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În consecință, nefiind contestate în recursul astfel formulat, nici cuantumul despăgubirilor și nici modalitatea de calcul de către instanță a despăgubirilor acordate pentru exproprierea terenurilor, conform hotărârilor CNAIR nr. 330, 345 și 356 din 10.06.2009, respectiv a terenului în suprafață de 1497 mp, aceste aspecte au intrat în puterea lucrului judecat, prin nerecurare, fără a mai putea fi puse în discuție, ulterior, nici prin intermediul contestației la titlu.

Așa fiind, câtă vreme hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost pronunțată în urma unui proces ce s-a desfășurat cu respectarea tuturor garanțiilor privind dreptul la un proces echitabil, inclusiv exercitarea dreptului la apărare, putând fi supusă căilor de atac stabilite de lege, imposibilitatea invocării acestor argumente de drept și de fapt, pe calea prezentei contestații la titlu nu este de natură să îngrădească accesul liber la justiție al recurentului, de vreme ce acesta a avut posibilitatea să formuleze aceste apărări cu ocazia soluționării fondului cauzei sau a exercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Ca atare, în mod corect, curtea de apel a apreciat că pe calea prezentei proceduri judiciare, nu mai putea reanaliza fondul litigiului, reținând corect, că în aplicarea dispozițiilor art. 399-art. 400 C.proc.civ., instanța învestită cu analiza contestației la titlu nu poate face aprecieri asupra cuantumului despăgubirii aferente suprafeței de teren expropriate pentru a determina o altă întindere a despăgubirii, în afara celei stabilite prin decizia pronunțată în apel, sau adăugând alte repere de determinare a cuantumului despăgubirii, care nu se regăsesc nici în dispozitiv și nici în considerente, pentru că s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat atașată acestei decizii.

În consecință, în mod corect curtea de apel a reținut că titlul executoriu nu poate fi lămurit în sensul pretins de către recurent, criticile formulate de recurent fiind nefondate.

Nici argumentul vizând faptul că, în speță, a fost pronunțată o încheiere de încuviințare a executării silite, prin care a fost autorizat executorul judecătoresc să execute silit contestatoarea, nu este de natură a conduce la o altă concluzie, de vreme ce această încheiere fiind dată într-o procedură necontencioasă, este lipsită de autoritate de lucru judecat, conform art. 337 din vechiul Cod de procedură civilă (similar art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 535 din același cod).

Față ce cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de intimatul A. împotriva deciziei nr. 1056A din 25.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.