ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4289/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 8 octombrie 2012, pe rolul Judecătoriei

Sibiu a fost înregistrată cererea contestatorului M.I.L., intitulată de acesta

„acțiune în anulare” prin care a solicitat în contradictoriu cu Statul Român,

prin Guvernul României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, B.E.J. – C.I. ca, prin hotărâre judecătorească, să se

anuleze executarea însăși, anularea ori lămurirea titlului executoriu și

nulitatea dosarelor execuționale nr. 185 din 18 septembrie 2012, nr. 151/2012.

Prin sentința civilă nr.

8633 din 7 decembrie 2012, Judecătoria Sibiu, secția civilă, în temeiul art. 4 C.

proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei Înaltei Curți de

Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul Secției I civilă și a

primit un prim termen de judecată la data de 10 iunie 2013.

Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat

întâmpinare, depusă prin grefa instanței în data de 10 mai 2013, prin care a

invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea contestației

la executare propriu zise cu referire la dosarele execuționale nr. 185/2012 și nr.

151/2012 ale B.E.J. – C.I. și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Intimatul Guvernul

României a formulat întâmpinare, depusă prin grefa instanței în data de 5

iunie   2013, prin care a invocat excepția lipsei calității Cancelariei

Primului Ministru, de reprezentant al Statului Român, și excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Guvernului României, aspect consemnat

în încheierea de ședință din data de 10 iunie 2013.

La termenul de

judecată din data de 10 iunie 2013, Înalta Curte a pus în vedere

contestatorului să precizeze dacă cererea formulată este o contestație la

executare propriu-zisă sau o contestație la titlu, iar în acest din urmă caz să

indice hotărârea judecătorească reprezentând titlul executor ce solicită a fi

lămurit.

La data de 19

septembrie 2013, prin grefa instanței, contestatorul M.I.L. a făcut precizări

la cererea cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză, arătând că

a formulat contestație la titlu împotriva:

a) sentinței civile nr.

1328 din 23 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr. 1071/85/2010

și a încheierii de conexare din data de 27 mai 2010 în Dosarul civil nr. 1324/85/2010

a Tribunalului Sibiu;

b) deciziei civile nr.

391/27 mai   2011 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1071/85/2011;

c) deciziei civile

nr. 186/2009 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 27/85/2007;

d) deciziei civile nr.

2357/2007 în Dosarul civil nr. 162/57/2006 pronunțată de Înalta Curte;

e) deciziei civile nr.

1627/2007 în Dosarul civil nr. 5348/1/2007 pronunțată de Înalta Curte.

A susținut că a

formulat contestație la executare în Dosarele de executare nr. 256/2009, nr. 151/2012,

nr. 185/2012 și nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I.

La termenul de

judecată din data de 7 octombrie 2013, Înalta Curte a pus în discuție excepția

de necompetență a acestei instanțe în soluționarea contestațiilor la titlu

formulate de contestator împotriva sentinței civile nr. 1328/2010 a

Tribunalului Sibiu, a încheierii de conexare din 27 mai 2010 a Tribunalului Sibiu; împotriva deciziilor nr. 391/2011 și nr. 186/2009 ale Curții de Apel Alba

Iulia, precum și în ceea ce privește soluționarea contestațiilor la executare

propriu-zisă privind Dosarele execuționale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012

și nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I..

Totodată, a pus în

discuție disjungerea contestațiilor respective de contestația la titlu

formulată de contestatorul M.I.L. împotriva deciziilor nr. 2357/2007 și nr. 1627/2007

ale prezentei instanțe.

A invocat, apoi, din

oficiu excepția inadmisibilității contestației la titlu formulată de

contestator împotriva deciziilor nr. 1627/2007 și nr. 2357/2007 ale Înaltei

Curți, pentru neîncadrarea susținerilor părții în motivele contestației la

titlu.

Analizând cererea,

astfel cum a fost precizată de contestatorul M.I.L., din perspectiva

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată excepțiile invocate

incidente pentru următoarele considerente:

Cu privire la

excepția de necompetență materială a Înaltei Curți.

Potrivit

dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestația privind lămurirea

înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la

instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Prin cererea

precizatoare, contestatorul a învederat expres că solicită lămurirea

înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1328 din 23

decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul civil nr. 1071/85/2010

și a încheierii de conexare din data de 27 mai 2010 în Dosarul civil nr. 1324/85/2010

a Tribunalului Sibiu.

În această situație,

în care contestatorul susține că titlul executoriu ce necesită a fi lămurit este

o hotărâre pronunțată de Tribunalul Sibiu, se reține că Înalta Curte nu este

competentă în soluționarea contestației cu care a fost învestită în ceea ce

privește această hotărâre.

Având în

vedere ca dispozițiile redate anterior instituie o necompetenta de ordine publica,

conform art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care se poate invoca de părți sau de

instanță, la prima zi de înfățișare, iar prima zi de înfățișare trebuie

considerată ca fiind astăzi, 7 octombrie 2013, după depunerea tuturor

precizărilor solicitate de instanță către contestator, Înalta Curte constată că

soluționarea acestei contestații la titlu nu se circumscrie competenței sale

materiale. Urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) cu referire

la art. 400 alin. (2) C. proc. civ., să admită excepția invocată din oficiu și să

decline

competența de soluționare a contestațiilor la titlu

formulate de contestator împotriva sentinței civile nr. 1328/2010 a

Tribunalului Sibiu și a încheierii de conexare din 27 mai 2010 a Tribunalului Sibiu în favoarea acestei instanțe.

Pentru identitate

de raționament juridic, constatând că s-a formulat de către contestator

contestație la titlu și împotriva deciziilor nr. 391/2011 și nr. 186/2009 ale

Curții de Apel Alba Iulia, va declina competența de soluționare a cauzei

privitoare la lămurirea înțelesului și aplicării acestor hotărâri în favoarea

Curții de Apel Alba Iulia.

Contestatorul

M.I.L. a formulat contestație la executare propriu zisă în ceea ce privește Dosarele

execuționale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 și nr. 85/2013 ale B.E.J.

- C.I., solicitând să se declare nule toate formele de executare, întrucât s-au

încălcat prevederile art. 213, 215, 246 și 258 C. pen.

În

privința competenței de soluționare a contestației la executare, legea face

distincție, pe aspectul care interesează în speță, al competenței materiale în

soluționarea contestației, între contestațiile la executare propriu zise și

contestațiile la titlu.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestația la

executare propriu-zisă se introduce la instanța de executare, iar, potrivit

dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în

care legea nu prevede altfel.

Cum judecătoria în care are loc executarea este Judecătoria

Sibiu, Înalta Curte, făcând aplicarea art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va

admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de

soluționare a contestațiilor la executare propriu-zisă privind Dosarele execuționale

nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 și nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I., în

favoarea Judecătoriei Sibiu.

Cu privire la

excepția inadmisibilității contestației la titlu formulată de contestator

împotriva deciziilor nr. 1627/2007 și nr. 2357/2007 ale Înaltei Curți.

Așa cum s-a arătat în

precedent, dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că partea

interesată poate contesta un titlu executoriu dacă acesta nu se poate executa

întrucât dispozitivul hotărârii judecătorești ce urmează a se executa necesită

clarificări, interpretări sau explicații, având ca finalitate executarea

întocmai a acestuia.

Prin urmare,

contestația la titlu este un mijloc procedural pus de lege la dispoziția celui

interesat în îndeplinirea unei executări silite cu respectarea prescripțiilor

legale și poate fi primită în situația în care dispozitivul hotărârii ce

constituie titlu executoriu este echivoc, dar în limita motivelor cuprinse în

hotărâre, fără a se modifica, prin acest demers judiciar, situația reținută

definitiv cu putere de lucru judecat în hotărârea cu privire la care s-a

formulat contestație la titlu. Astfel, explicarea înțelesului, întinderii și

aplicării dispozitivului poate viza numai măsuri luate de instanță și cuprinse

în dispozitivul hotărârii.

În cadrul

contestației la titlu contestatorul a solicitat modificarea unor dispoziții

emise de Primarul municipiului Sibiu și emiterea unor dispoziții distincte

pentru imobilele din acele litigii, chestiuni care vizează fondul cauzei și nu

pot fi invocate pe calea contestației la titlu.

Cum s-a arătat,

exercitarea acestei căi de atac nu poate determina schimbarea pe fond a

soluțiilor pronunțate prin hotărârile contestate, în caz contrar aducându-se

atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile, ceea ce legea

procesuală nu permite.

Așa fiind, întrucât

susținerile contestatorului nu se circumscriu motivelor pentru care se poate

formula o contestație la titlu, în condițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge contestație la titlu împotriva Deciziei nr. 1627/2007

și nr. 2357/2007 ale Înaltei Curți, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge

contestațiile la titlu formulate de contestatorul M.I.L. împotriva Deciziilor nr.

2357/2007 și nr. 1627/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de

soluționare a contestațiilor la titlu formulate de contestator împotriva Sentinței

civile nr. 1328/2010 a Tribunalului Sibiu și a încheierii de conexare din 27

mai 2010 a Tribunalului Sibiu în favoarea acestei instanțe.

Declină competența de

soluționare a contestațiilor la titlu formulate împotriva deciziilor nr. 391/2011

și nr. 186/2009 ale Curții de Apel Alba Iulia în favoarea acestei instanțe.

Declină competența de

soluționare a contestațiilor la executare propriu-zisă privind Dosarele execuționale

nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 și nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I. în

favoarea Judecătoriei Sibiu.

Respinge contestația

la titlu formulată de același contestator împotriva deciziilor nr. 1627/2007,

nr. 2357/2007 ale Înaltei Curți, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2013.