ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4289/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 8 octombrie 2012, pe rolul Judecătoriei Sibiu a fost înregistrată cererea contestatorului M.I.L., intitulată de acesta „acțiune în anulare” prin care a solicitat în contradictoriu cu Statul Român, prin Guvernul României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B.E.J. – C.I. ca, prin hotărâre judecătorească, să se anuleze executarea însăși, anularea ori lămurirea titlului executoriu și nulitatea dosarelor execuționale nr. 185 din 18 septembrie 2012, nr. 151/2012. Prin sentința civilă nr. 8633 din 7 decembrie 2012, Judecătoria Sibiu, secția civilă, în temeiul art. 4 C. proc. civ.

a declinat competența de soluționare a cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul Secției I civilă și a primit un prim termen de judecată la data de 10 iunie 2013. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat întâmpinare, depusă prin grefa instanței în data de 10 mai 2013, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea contestației la executare propriu zise cu referire la dosarele execuționale nr. 185/2012 și nr. 151/2012 ale B.E.J. – C.I. și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare, depusă prin grefa instanței în data de 5 iunie 2013, prin care a invocat excepția lipsei calității Cancelariei Primului Ministru, de reprezentant al Statului Român, și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernului României, aspect consemnat în încheierea de ședință din data de 10 iunie 2013. La termenul de judecată din data de 10 iunie 2013, Înalta Curte a pus în vedere contestatorului să precizeze dacă cererea formulată este o contestație la executare propriu-zisă sau o contestație la titlu, iar în acest din urmă caz să indice hotărârea judecătorească reprezentând titlul executor ce solicită a fi lămurit. La data de 19 septembrie 2013, prin grefa instanței, contestatorul M.I.L.

a făcut precizări la cererea cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză, arătând că a formulat contestație la titlu împotriva: a) sentinței civile nr. 1328 din 23 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr. 1071/85/2010 și a încheierii de conexare din data de 27 mai 2010 în Dosarul civil nr. 1324/85/2010 a Tribunalului Sibiu; b) deciziei civile nr. 391/27 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1071/85/2011; c) deciziei civile nr. 186/2009 a Curții de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 27/85/2007; d) deciziei civile nr. 2357/2007 în Dosarul civil nr. 162/57/2006 pronunțată de Înalta Curte; e) deciziei civile nr. 1627/2007 în Dosarul civil nr. 5348/1/2007 pronunțată de Înalta Curte.

A susținut că a formulat contestație la executare în Dosarele de executare nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 și nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I. La termenul de judecată din data de 7 octombrie 2013, Înalta Curte a pus în discuție excepția de necompetență a acestei instanțe în soluționarea contestațiilor la titlu formulate de contestator împotriva sentinței civile nr. 1328/2010 a Tribunalului Sibiu, a încheierii de conexare din 27 mai 2010 a Tribunalului Sibiu; împotriva deciziilor nr. 391/2011 și nr. 186/2009 ale Curții de Apel Alba Iulia, precum și în ceea ce privește soluționarea contestațiilor la executare propriu-zisă privind Dosarele execuționale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 și nr. 85/2013 ale B.E.J.

- C.I.. Totodată, a pus în discuție disjungerea contestațiilor respective de contestația la titlu formulată de contestatorul M.I.L. împotriva deciziilor nr. 2357/2007 și nr. 1627/2007 ale prezentei instanțe. A invocat, apoi, din oficiu excepția inadmisibilității contestației la titlu formulată de contestator împotriva deciziilor nr. 1627/2007 și nr. 2357/2007 ale Înaltei Curți, pentru neîncadrarea susținerilor părții în motivele contestației la titlu. Analizând cererea, astfel cum a fost precizată de contestatorul M.I.L., din perspectiva dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată excepțiile invocate incidente pentru următoarele considerente: Cu privire la excepția de necompetență materială a Înaltei Curți.

Potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Prin cererea precizatoare, contestatorul a învederat expres că solicită lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1328 din 23 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul civil nr. 1071/85/2010 și a încheierii de conexare din data de 27 mai 2010 în Dosarul civil nr. 1324/85/2010 a Tribunalului Sibiu. În această situație, în care contestatorul susține că titlul executoriu ce necesită a fi lămurit este o hotărâre pronunțată de Tribunalul Sibiu, se reține că Înalta Curte nu este competentă în soluționarea contestației cu care a fost învestită în ceea ce privește această hotărâre.

Având în vedere ca dispozițiile redate anterior instituie o necompetenta de ordine publica, conform art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care se poate invoca de părți sau de instanță, la prima zi de înfățișare, iar prima zi de înfățișare trebuie considerată ca fiind astăzi, 7 octombrie 2013, după depunerea tuturor precizărilor solicitate de instanță către contestator, Înalta Curte constată că soluționarea acestei contestații la titlu nu se circumscrie competenței sale materiale. Urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) cu referire la art. 400 alin. (2) C. proc. civ., să admită excepția invocată din oficiu și să decline competența de soluționare a contestațiilor la titlu formulate de contestator împotriva sentinței civile nr. 1328/2010 a Tribunalului Sibiu și a încheierii de conexare din 27 mai 2010 a Tribunalului Sibiu în favoarea acestei instanțe.

Pentru identitate de raționament juridic, constatând că s-a formulat de către contestator contestație la titlu și împotriva deciziilor nr. 391/2011 și nr. 186/2009 ale Curții de Apel Alba Iulia, va declina competența de soluționare a cauzei privitoare la lămurirea înțelesului și aplicării acestor hotărâri în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Contestatorul M.I.L. a formulat contestație la executare propriu zisă în ceea ce privește Dosarele execuționale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 și nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I., solicitând să se declare nule toate formele de executare, întrucât s-au încălcat prevederile art. 213, 215, 246 și 258 C. pen. În privința competenței de soluționare a contestației la executare, legea face distincție, pe aspectul care interesează în speță, al competenței materiale în soluționarea contestației, între contestațiile la executare propriu zise și contestațiile la titlu.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestația la executare propriu-zisă se introduce la instanța de executare, iar, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea nu prevede altfel. Cum judecătoria în care are loc executarea este Judecătoria Sibiu, Înalta Curte, făcând aplicarea art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a contestațiilor la executare propriu-zisă privind Dosarele execuționale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 și nr. 85/2013 ale B.E.J. - C.I., în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Cu privire la excepția inadmisibilității contestației la titlu formulată de contestator împotriva deciziilor nr. 1627/2007 și nr. 2357/2007 ale Înaltei Curți. Așa cum s-a arătat în precedent, dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că partea interesată poate contesta un titlu executoriu dacă acesta nu se poate executa întrucât dispozitivul hotărârii judecătorești ce urmează a se executa necesită clarificări, interpretări sau explicații, având ca finalitate executarea întocmai a acestuia.

Prin urmare, contestația la titlu este un mijloc procedural pus de lege la dispoziția celui interesat în îndeplinirea unei executări silite cu respectarea prescripțiilor legale și poate fi primită în situația în care dispozitivul hotărârii ce constituie titlu executoriu este echivoc, dar în limita motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica, prin acest demers judiciar, situația reținută definitiv cu putere de lucru judecat în hotărârea cu privire la care s-a formulat contestație la titlu. Astfel, explicarea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului poate viza numai măsuri luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii. În cadrul contestației la titlu contestatorul a solicitat modificarea unor dispoziții emise de Primarul municipiului Sibiu și emiterea unor dispoziții distincte pentru imobilele din acele litigii, chestiuni care vizează fondul cauzei și nu pot fi invocate pe calea contestației la titlu.

Cum s-a arătat, exercitarea acestei căi de atac nu poate determina schimbarea pe fond a soluțiilor pronunțate prin hotărârile contestate, în caz contrar aducându-se atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile, ceea ce legea procesuală nu permite. Așa fiind, întrucât susținerile contestatorului nu se circumscriu motivelor pentru care se poate formula o contestație la titlu, în condițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestație la titlu împotriva Deciziei nr. 1627/2007 și nr. 2357/2007 ale Înaltei Curți, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Disjunge contestațiile la titlu formulate de contestatorul M.I.L. împotriva Deciziilor nr. 2357/2007 și nr. 1627/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Declină competența de soluționare a contestațiilor la titlu formulate de contestator împotriva Sentinței civile nr. 1328/2010 a Tribunalului Sibiu și a încheierii de conexare din 27 mai 2010 a Tribunalului Sibiu în favoarea acestei instanțe. Declină competența de soluționare a contestațiilor la titlu formulate împotriva deciziilor nr. 391/2011 și nr. 186/2009 ale Curții de Apel Alba Iulia în favoarea acestei instanțe. Declină competența de soluționare a contestațiilor la executare propriu-zisă privind Dosarele execuționale nr. 256/2009, nr. 151/2012, nr. 185/2012 și nr. 85/2013 ale B.E.J.

- C.I. în favoarea Judecătoriei Sibiu. Respinge contestația la titlu formulată de același contestator împotriva deciziilor nr. 1627/2007, nr. 2357/2007 ale Înaltei Curți, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2013.