ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 572/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru refuzul nejustificat de executare a Sentinței civile nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1076 din 1 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind autoritate de lucru judecat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 1076 din 1 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și admiterea cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, confiscându-i, practic, proprietatea, și că a schimbat, cu rea-credință, obiectul cererii de chemare în judecată.

A mai arătat că instanța de fond a încălcat dreptul recurentului de acces la justiție, că a dat o hotărâre nemotivată și a încălcat cu rea-credință autoritatea de lucru judecat.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Analizând motivele de recurs ce fac referire la dispozițiile art. 488 pct. 4 și 6, Înalta Curte constată că nu pot fi primite aceste critici, întrucât nu au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., reținându-se că Sentința civilă nr. 871/23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, a cărei punere în executare o invocă recurentul, are alt obiect, altă cauză și alte părți decât prezenta acțiune, astfel încât nu există tripla identitate cerută de art. 431 C. proc. civ. (2010).

De asemenea, prin sentința recurată, instanța de fond nu a pus în discuție chestiunea tranșată prin Sentința civilă nr. 871/23.09.1998 (și nici dreptul recurentului la executarea acestei hotărâri), ci doar a constatat că în speță este incidentă autoritatea lucru judecat, raportat la existența unei alte sentințe civile, privind o cerere formulată de același reclamant și având același obiect.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru refuzul nejustificat al pârâtului de executare a Sentinței civile nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 954 din 21 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Sentința a rămas definitivă urmare a respingerii, prin Decizia nr. 3203 din 20 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursului declarat de reclamantul A..

Art. 166 C. proc. civ. reglementează puterea lucrului judecat ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.

În conformitate cu dispozițiile art. 1201 din C. civ., "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".

Principiul autorității de lucru judecat, ce rezultă din dispozițiile art. 1201 C. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesității de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părțile au uzat deja de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege.

Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată ( non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În speță, se constată că este îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, între dosarul având nr. x/2/2013, soluționat irevocabil la data de 20 octombrie 2015, și Dosarul nr. x/2/2014, supus examinării în speța de față, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În consecință, pentru considerentele arătate, neexistând motive pentru casarea sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1076 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV