ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru refuzul nejustificat de executare a Sentinței civile nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea din 23 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecarea cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2013 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 23 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, confiscându-i, practic, proprietatea, și că a schimbat, cu rea-credință, obiectul cererii de chemare în judecată.

A mai arătat că instanța de fond a încălcat dreptul recurentului de acces la justiție, că a dat o hotărâre nemotivată și a încălcat cu rea-credință autoritatea de lucru judecat.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Analizând motivele de recurs ce fac referire la dispozițiile art. 488 pct. 4 și 6, Înalta Curte constată că nu pot fi primite aceste critici, întrucât nu au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care Sentința civilă nr. 871/23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, la care se raportează recurentul, are alt obiect, altă cauză și alte părți decât prezenta acțiune, astfel încât nu există tripla identitate cerută de art. 431 C. proc. civ.

Mai mult, rațiunea soluției adoptate prin încheierea recurată, anume suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a unei cauze cu obiect identic, este tocmai optima administrare a justiției și prevenirea pronunțării unor hotărâri contradictorii, cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În continuare, examinând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reține că, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți."

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru refuzul nejustificat al pârâtului de executare a Sentinței civile nr. 871 din 23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În speță, se constată că este îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, între dosarul având nr. x/2/2013, aflat în recurs la momentul pronunțării încheierii atacate, și Dosarul nr. x/2/2014, supus examinării în speța de față, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Dispozițiile art. 138 alin. (1) și (6) C. proc. civ. statuează că "nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte", iar "când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului."

Reținându-se, astfel, că, prin încheierea recurată, instanța de fond a dat efect, în mod corect, dispozițiilor legale sus-citate și nu există motive de casare a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 23 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV