ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2367/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 septembrie 2014, în urma declinării de competență prin sentința civilă nr. 13017/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat sancționarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire sentința civilă nr. 871/23.09.1998 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 3842 din 2 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 3842/2.12.2016 a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și invocarea din oficiu a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 871/23.09.1998.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, confiscându-i, practic, proprietatea, și că a schimbat, cu rea credință, obiectul cererii de chemare în judecată, și anume, acordarea unui titlu executoriu, cu acordarea unui titlu de proprietate, încălcându-i dreptul de acces liber la justiție. Totodată, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, iar hotărârea nu este motivată.

Intimatul-pârât Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului, solicitând anularea recursului pentru nemotivare, întrucât argumentele invocate de recurent în cererea de recurs nu se încadrează în niciunul din cele 8 motive de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., singurele care pot fi valorificate pe calea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20.04.2017, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., susținând că argumentele invocate de către recurent în calea de atac a recursului nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., singurele care pot fi valorificate pe calea recursului.

Prin Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, s-a opinat în sensul considerării ca întemeiată a excepției nulității recursului, magistratul raportor arătând că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d și alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a formulat critici referitoare la motivele reținute de instanța de fond, care au condus la soluția pronunțată, astfel încât argumentele de nelegalitate dezvoltate nu pot fi circumscrise niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

Ca urmare a comunicării Raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d coroborate cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate.

Astfel, se constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță prin hotărârea recurată.

Înalta Curte reține că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3842 din 2 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2018.