ÎCCJ, decizie (scj.ro #85534)

Hotărâre

a Consiliului Superior al Magistraturii de revocare din funcție a unui președinte

de instanță pentru management defectuos. Contestație. Necompetența Completului

de 9 judecători ai I.C.C.J. Competența Curții de apel

Legea nr. 92/1992,

art. 129

Legea nr. 303/2004

Legea nr. 554/2004

, art. 1 alin. (1)

Împotriva hotărârii privind îndepărtarea din magistratură pentru

management defectuos, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii în

temeiul art.66 alin.7 teza I din Legea nr.92/1992, calea de atac la Completul

de 9 judecători ai I.C.C.J. nu este reglementată, prin această lege și

nici   printr-un alt act normativ.

Exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor

administrative, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a confirmat

revocarea magistratului din funcția de conducere înainte de împlinirea

termenului pentru care a fost numit, nu poate fi, însă, asigurată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, câtă vreme prin nici o dispoziție a legi,i nu s-a

prevăzut existența unei căi de atac, împotriva unor asemenea acte, la această

instanță.

Dar, cum Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație

și Justiție nu are atribuția stabilită de lege de a soluționa astfel de

contestații, rezultă că această competență revine instanței de contencios

administrativ, în conformitate cu dispozițiile art.1 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 prin urmare, curții de apel.

I.C.C.J.,

Completul de 9 judecători,

Încheierea

nr. 1 din 14 martie 2005

Prin hotărârea nr.14 din 25 iunie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a

admis propunerea ministrului justiției și a dispus revocarea judecătorului C.A.

din funcția de președinte al Curții de Apel Târgu-Mureș, pentru exercitarea

necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției de conducere.

S-a reținut că judecătorul C.A., îndeplinind funcția de președinte al Curții de

Apel Târgu-Mureș, și-a exercitat în mod defectuos atribuțiile de conducere a acestei

instanțe, astfel că la controlul efectuat în perioada 10-19 aprilie 2000, de

către o echipă de inspectori judecătorești, s-au constatat următoarele

deficiențe în activitatea sa:

- a realizat cu dificultate comunicarea cu instanțele din circumscripția curții

de apel pe care a

condus-o;

- nu a reușit să realizeze un management eficient al resurselor

umane în cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, în

scopul asigurării echilibrului necesar între numărul de magistrați de la

fiecare instanță și volumul ei de

activitate;

- ca urmare a managementului ineficient al resurselor umane din

cadrul instanțelor pe care le-a coordonat, posturile din schema Curții de Apel

Târgu-Mureș au fost ocupate parțial de judecători în vârstă, care nu au

realizat dialogul necesar cu judecătorii mai tineri de la instanțele ierarhic

inferioare, ceea ce a generat practică judiciară neunitară între instanțe;

- datorită neorganizării, prin ordonanță sau dispoziție de serviciu, a

activității judecătorilor inspectori din cadrul curții, studiul practicii de

casare a fost materializat doar în lucrări de mici dimensiuni întocmite de

președinții de secții.

S-a mai reținut că, în urma controlului din luna februarie 2003, a rezultat că

judecătorul C.A. nu a dispus și nici nu a efectuat verificări cu privire la

organizarea și calitatea serviciului, în legătură cu respectarea legii și a

regulamentelor la instanțele din circumscripția curții, nu s-a preocupat de

repartizarea pe judecători a atribuțiilor de îndrumare și control asupra

compartimentelor corespunzătoare de la instanțele de control judiciar și nici

de distribuirea de sarcini care să asigure cunoașterea și valorificarea

practicii instanțelor de control judiciar.

În fine, s-a reținut că judecătorul C.A. nu s-a implicat în detensionarea

atmosferei necorespunzătoare existente la Tribunalul Mureș.

Pe baza aprecierii în ansamblu a aspectelor menționate, precum și a coroborării

împrejurărilor rezultate din materialul probator, s-a conchis că judecătorul

și-a exercitat necorespunzător atribuțiile specifice funcției de președinte al

Tribunalului-Mureș, sub următoarele aspecte:

- a emis unele ordine de serviciu incomplete sau chiar contrare dispozițiilor

regulamentare, privind controlul activității administrativ-judiciare în cadrul

curții de apel și la instanțele din circumscripția

acesteia;

- nu a respectat dispozițiile regulamentare privind registrul de control al

instanței;

- nu a fost preocupat de întocmirea unei tematici adecvate pentru învățământul

profesional al judecătorilor și personalului auxiliar;

-  a adoptat unele hotărâri judecătorești de calitate

necorespunzătoare și a depășit termenul legal de redactare la o parte din

acestea;

- nu s-a implicat în acțiuni de unificare a practicii judiciare în cadrul

instanțelor din raza curții de

apel;

- nu a asigurat o comunicare normală între curtea de apel și

instanțele ierarhic inferioare, manifestând deficiențe în această privință;

- a manifestat insuficientă preocupare pentru realizarea unui management

eficient al resurselor umane de la instanțele subordonate curții;

- a dat dovadă de subiectivism la soluționarea cererilor de înscriere la

examenele de promovare la o instanță superioară;

- a tolerat existența unei atmosfere încordate la Tribunalul Mureș, ceea ce a

influențat negativ activitatea de judecată;

- a exprimat public părerea sa cu privire la un proces în curs de desfășurare.

S-a considerat că, în raport cu dispozițiile art.66 alin.7 teza

I din Legea nr.92/1992, se impune revocarea judecătorului C.A. din funcția de

președinte al Curții de Apel Târgu-Mureș.

Împotriva acestei hotărâri, judecătorul C.A., invocând prevederile art.129 din

Legea nr.92/1992 republicată, cu modificările ulterioare, a formulat

contestație, solicitând înaintarea acesteia, în vederea soluționării, la Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Examinându-se contestația, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, se

constată următoarele:

Prin art.129 din Legea nr.92/1992, invocată de contestator, se prevedea că

„împotriva hotărârilor pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii sau de

Comisia de disciplină a Ministerului Public, magistratul în cauză poate face

contestație în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii”, iar

„contestația se depune la comisia de disciplină care a pronunțat hotărârea și

se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători”.

Din această dispoziție imperativă, care face parte din Titlul VII al legii

menționate, intitulat „Răspunderea disciplinară a magistraților”, rezultă,

deci, că a fost reglementată calea de atac a contestației numai împotriva

hotărârii date de Consiliul Superior al Magistraturii ca instanță disciplinară

pentru magistrați.

Tot astfel, prin prevederile art.97 alin. (3) din aceeași lege, s-a reglementat

calea de atac a contestației îndreptată la Completul de 9 judecători și

împotriva hotărârilor de îndepărtare din magistratură pentru caz de boală

psihică sau pentru vădită incapacitate profesională, iar prin art.64 era

reglementată exercitarea acelorași căi de atac, la Completul de 9 judecători,

împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune

Președintelui României numirea în funcție a magistratului declarat reușit la

examenul de capacitate.

Împotriva hotărârii privind îndepărtarea din magistratură pentru management

defectuos, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul art.66

alin.7 teza I din Legea nr.92/1992, calea de atac la Completul de 9 judecători

ai I.C.C.J., nu este reglementată, prin această lege și nici

printr-un alt act normativ.

Așa fiind, urmează a se examina dacă hotărârea vizată de

contestator nu este supusă, totuși, vreunei alte căi de atac.

Sub acest aspect, este de observat că, în conformitate cu art.129 din

Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Pe de altă parte, controlul judecătoresc asupra actului de confirmare a

propunerii ministrului justiției de revocare a unui magistrat din funcția de

conducere este firesc să fie exercitat, o atare cerință fiind conformă cu

reglementarea prin Constituție a accesului liber la justiție, precum și cu

principiul dreptului la un recurs efectiv, instituit prin art.13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative, prin care

Consiliul Superior al Magistraturii a confirmat revocarea magistratului din

funcția de conducere înainte de împlinirea termenului pentru care a fost numit,

nu poate fi, însă, asigurată de Înalta Curte de Casație și Justiție, câtă vreme

prin nici o dispoziție a legii, nu s-a prevăzut existența unei căi de atac,

împotriva unor asemenea acte, la această instanță.

În această privință, prin decizia nr.433 din 21 octombrie 2004 a Curții

Constituționale, s-a subliniat că asemenea dispoziții, care corespund celor

cuprinse în art.50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul

magistraților, sunt neconstituționale în măsura în care din conținutul lor s-ar

înțelege că magistratul nu poate ataca în justiție o hotărâre prin care

Consiliul Superior al Magistraturii îi refuză exercitarea unui drept dobândit,

astfel că și în cauza de față contestatorul are dreptul să atace în justiție

hotărârea la care el se referă.Dar, cum Completul de 9 judecători al Înaltei

Curți de Casație și Justiție nu are atribuția stabilită de lege de a soluționa

astfel de contestații, rezultă că această competență revine instanței de

contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art.1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 prin urmare, curții de apel.

În consecință, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului,

în vederea soluționării, Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții

de Apel Târgu-Mureș, căreia îi revine competența potrivit art.3 alin. (1) C.

proc. civ.