ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2058/2017

Decizia nr. 2058/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din data de 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în temeiul art. 200 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la data de 29 decembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, petenții A. și B., în calitate de reclamanți în Dosarul nr. x/2/2014, au formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din 11 decembrie 2014, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Cererile de reexaminare au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014/a1.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014/a1, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins, ca lipsită de obiect, cererea de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru;

- a disjuns cererea de reexaminare formulată în condițiile art. 200 C. proc. civ. împotriva încheierii din 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014.

Cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din 11 decembrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2014/a1.1.

Prin încheierea din 23 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014/a1.1, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 200 alin. (6) raportat la art. 196 C. proc. civ., a admis excepția nulității cererii și a anulat, pentru lipsa semnăturii, cererea de reexaminare formulată de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 11 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2014.

Împotriva încheierii din 23 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2014/a1.1, au declarat recurs petenții A. și B., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2/2014/a1.1.

La data de 22 aprilie 2015, a fost înregistrat la Dosarul nr. x/2/2014/a1.1, recursul declarat de petenții A. și B. împotriva următoarelor hotărâri:

- Încheierea din 11 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2014;

- Încheierea din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2014/a1;

- Încheierea din 23 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2014/a1.1.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei nu a formulat întâmpinare față de recursul comunicat la data de 29.05.2015.

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanții A. și B. sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.”, iar potrivit art. 129 din Constituția României: „Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”

Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată următoarele:

- Încheierea din 11 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 6912/2/2014, prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în temeiul art. 200 alin. (3) și (4) C. proc. civ., este supusă numai cererii de reexaminare, conform art. 200 alin. (5) C. proc. civ., care se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu de către un alt complet al instanței respective, conform art. 200 alin. (7) C. proc. civ. Este de observat că o asemenea cerere de reexaminare a fost soluționată de Curtea de Apel București prin încheierea din 23 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014/a1.1.;

- Încheierea din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2014/a1, în ceea ce privește soluția de respingere, ca lipsită de obiect, a cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, este o hotărâre definitivă, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. În ceea ce privește soluția de disjungere a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii din 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, hotărârea respectivă este o încheiere interlocutorie în sensul art. 235 C. proc. civ., care poate fi atacată odată cu fondul cauzei. Însă, „fondul” fiind soluționat prin hotărâre definitivă pronunțată în temeiul art. 200 alin. (7) C. proc. civ., rezultă că partea nu are deschisă separat calea de atac a recursului, ci numai calea cererii de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (6) C. proc. civ.;

- Încheierea din 20 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2014/a1.1., este o hotărâre definitivă, conform art. 200 alin. (7) C. proc. civ.

În consecință, rezultă că hotărârile atacate nu fac parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia: „Art. 483. - (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanții A. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 11 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2014, a încheierii din 22 ianuarie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2014/a1 și a încheierii din 23 februarie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2014/a1.1., ca inadmisibile.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2017.