ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2044/2017

Decizia nr. 2044/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de reexaminare formulată la data de 03 februarie 2017 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/43/2016/a1.2, petenta Asociația A. a criticat încheierea de ședință nr. 9/C din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/43/2016/a1, prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice gratuite.

În susținerea cererii s-au invocat prevederile art. 81 din O.U.G. nr. 51/2008, potrivit cărora ajutorul public judiciar se acordă indiferent de starea materială a solicitantului, ca măsură de protecție în situații speciale precum minoritatea, handicapul.

Prin încheierea de ședință nr. 17 din data de 13 februarie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminare ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 81 din O.U.G. nr. 51/2008, invocate de petentă în susținerea cererii de reexaminare.

Pentru a dispune în acest sens prima instanță a reținut că textul invocat nu prevede în mod expres că se aplică persoanelor juridice, precum petenta, nederogând, așadar, de la dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 51/2007 care stabilesc sfera persoanelor beneficiare ale ajutorului public judiciar. Pe de altă parte, situațiile speciale prevăzute de art. 81 din O.U.G. nr. 51/2008 nu pot fi aplicate decât unor persoane fizice.

Prin cererea adresată Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 februarie 2017, petenta Asociația A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii de ședință nr. 17 din 13.02.2017, în sensul de a se îndrepta, din oficiu, competența Judecătoriei Reghin, conform prevederilor titlului II, capitolul I, secțiunea a 2-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Prin încheierea de ședință nr. 23 din data de 01 martie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale ca neîntemeiată, apreciind în acel sens, potrivit căruia constatarea instanței cuprinsă în partea introductivă a încheierii nr. 17 din 13 februarie 2017 cu privire la competența soluționării cauzei, nu se încadrează în noțiunea de „eroare materială”, astfel cum este aceasta definită de art. 442 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva încheierii nr. 17 din 13 februarie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs petenta Asociația A., la data de 08 martie 2017, solicitând anularea acesteia, întrucât prin dispozitivul său s-a întrerupt cursul judecății.

În susținerea recursului au fost invocate prevederile art. 317 alin. (1), art. 253 alin. (1), art. 282 alin. (2), art. 194-197 și art. 483 pct. 4-8 C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 29 lit. a), i), k) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta solicitând reanalizarea cererii de scutire a taxei de timbru inițial formulată.

Împotriva Încheierii nr. 23 din data de 01 martie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs petenta Asociația A., la data de 04 aprilie 2017, solicitând anularea acesteia, întrucât procedura de citare nu a fost îndeplinită corespunzător la termenul de judecată când cererea a fost soluționată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26.05.2017, intimatul Municipiul Reghin a invocat excepția nulității cererii, raportat la prevederile art. 196 C. proc. civ., apreciind că recursul este inform, iar prevederile legale invocate nu au relevanță față de cuprinsul motivelor de recurs.

La termenul de judecată de astăzi, 31 mai 2017, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, rămânând în pronunțare cu privire la acest incident procedural.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, constată că excepția inadmisibilității recursului este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare de natură a face inutilă expunerea și cercetarea criticilor invocate prin cererile de recurs.

Cât privește Încheierea de ședință nr. 17 din 13 februarie 2017, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, instanța reține că potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă:

„(1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.

(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.”

Referitor la Încheierea de ședință nr. 23 din 01 martie 2017, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul încheierii nr. 17 din 13 februarie 2017, Înalta Curte va reține dispozițiile art. 446 C. proc. civ., ce reglementează regimul căilor de atac formulate împotriva acestor încheieri și care stipulează că acestea sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea erorilor materiale.

Înalta Curte constată și că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.”, iar potrivit art. 129 din Constituția României: „Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”

Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte observă că hotărârea prin care se soluționează cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar este definitivă („irevocabilă” potrivit C. proc. civ. de la 1865), în acord cu dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008.

În cazul contestațiilor privind modalitatea de acordare a ajutorului public judiciar, legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, și anume cererea de reexaminare, ce urmează a fi soluționată de un alt complet al aceleași instanțe. Împotriva modalității de soluționare a cererii de reexaminare nu exista deschisă calea formulării unui recurs.

Rezultă, astfel, că încheierea pronunțată în temeiul art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești care pot fi atacate cu recurs potrivit art. 483 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ.

Cât privește încheierea prin care s-a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale, aceasta se poate ataca în aceleași condiții în care poate fi atacată și hotărârea a cărei îndreptare s-a cerut, potrivit art. 446 C. proc. civ. Or, în cazul de față, cât timp încheierea nr. 17 din 13 februarie 2017 este definitivă, atunci și încheierea privind îndreptarea erorilor materiale nr. 23 din 01 martie 2017 are același caracter definitiv, nefiind supusă căii de atac a recursului.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu și va respinge recursurile declarate de reclamanta Asociația A. împotriva încheierilor de ședință nr. 17 din 13 februarie 2017 și nr. 23 din 1 martie 2017, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursurile declarate de reclamanta Asociația A. împotriva încheierilor de ședință nr. 17 din 13 februarie 2017 și nr. 23 din 1 martie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/43/2016/a1.2, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2017.