ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1307/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 4 mai 2016, reclamanta A. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 43 din 4.04.2016 emisă de pârâtul B., solicitând instanței să dispună anularea acestei decizii de sancționare disciplinară conform art. 248 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Olt, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 655 din 7 noiembrie 2016 a admis contestația formulată de reclamantă și a constatat nulitatea absolută a dispoziției de sancționare nr. 43 din 4.04.2016 emisă de pârâtul B.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul B. cu a cărui soluționare a fost învestită Curtea de Apel Craiova.

Prin încheierea de ședință din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) C. proc. civ. suspendarea cauzei pentru lipsa de la dezbateri a părților, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În urma verificărilor administrative, prin referatul grefei curții de apel din 28.08.2017, s-a acordat termen pentru discutarea perimării la data de 12.09.2017, părțile fiind citate în acest sens.

La data de 30 august 2017, pârâtul a formulat cerere de reluare a judecății după suspendarea cauzei, arătând că dintr-o eroare nu a transmis instanței în data de 21 februarie 2017 cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului său - consilierul juridic C. - aflată în acea perioadă în concediu de odihnă.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 2044 din 12 septembrie 2017 a constatat perimat apelul declarat de pârât, constatând că de la data încheierii de suspendare cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții.

Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat cerere de recurs cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Recurentul a susținut că instanța de apel nu a luat în considerare cererea pe care a formulat-o la data de 30.08.2017, prin care a solicitat reluarea dezbaterilor după suspendarea judecății. A susținut că prin această cerere cursul perimării a fost întrerupt, și, prin urmare, decizia atacată nu este legală.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a derulat procedura de filtru, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului și comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze puncte de vedere la raport.

Prin încheierea de ședință din 22 martie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul formulat de pârât și a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților, pentru judecarea pe fond.

Analizând recursul exercitat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Odată îndeplinite condițiile stabilite de textul legal anterior menționat, instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății. Măsura de suspendare a judecății se întemeiază pe voința prezumată a părților de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumție este dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată la care au fost legal citate și din inexistența la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

Dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții.

În cuprinsul dispozițiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părți dorește continuarea judecății. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă, înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-pârât s-a aflat într-o culpă procesuală întrucât a formulat cu întârziere cerere de reluare a judecății, la data de 30 august 2017, peste termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, se constată că, în mod legal, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, cererea de apel fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părții interesate în continuarea activității judiciare, timp de 6 luni socotite de la data suspendării judecării cauzei, prin încheierea din 21 februarie 2017.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 2044 din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Întrucât prin respingerea recursului, recurentul a căzut în pretenții față de intimata-reclamantă A., cererea acesteia din urmă de acordare a cheltuielilor de judecată este întemeiată și va fi admisă pe temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, recurentul va fi obligat să plătească intimatei-reclamante suma de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 2044 din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 1000 de RON cheltuieli de judecată în recurs către intimata-reclamantă A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN