ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1612/2017

Asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea deciziei de concediere începând cu data de 1 ianuarie 2013, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2016, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecarea cauzei, pentru lipsa părților, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat recurs, care a fost soluționat prin decizia nr. 391/2016 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în sensul respingerii ca nefondat.

În motivarea deciziei, instanța a reținut că, în mod corect, prin încheierea din 20 ianuarie 2016, a fost suspendată judecarea cauzei potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât din procesul-verbal aflat la dosar reiese că recurentul a fost citat la adresa indicată de acesta, motiv pentru care s-a apreciat că nu este fondată această critică a părții.

La data de 26 decembrie 2016, recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior.

În cuprinsul recursului, reclamantul a susținut că recursul este admisibil întrucât apreciază că nu poate fi lipsit de un grad de jurisdicție prin prisma faptului că, în speță, Curtea de Apel Craiova a recalificat calea de atac din apel în recurs, fără a motiva acest lucru. În plus, recurentul a arătat că trebuie să beneficieze de triplul grad de jurisdicție.

Pe fondul cauzei, s-a susținut că instanța prin hotărârea atacată cu recursul pendinte nu a motivat de ce a apreciat că reclamantul C. a fost legal citat pentru termenul la care s-a judecat litigiul. Sub acest aspect, s-a solicitat casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare.

Totodată, recurentul a învederat că la dosar nu există nicio dovadă de înmânare a citație pentru termenul la care s-a judecat dosarul.

Intimata-pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare.

Prin încheierea din 20 iunie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Deși li s-a pus în vedere că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere asupra raportului în termen de 10 zile de la data comunicării, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

În speță, reclamantul A. a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate tot în recurs, iar hotărârea recurată are, în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. caracter definitiv de la pronunțare.

Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în cele șase puncte ale art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, caz în care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În speță, decizia nr. 391/2016 din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunțată în soluționarea unui recurs fiind, așadar, o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., însă în speță decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Totodată, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

În plus, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 391/2016 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 391/2016 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2017.