ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1978/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj sub numărul x/2016, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul x/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 6209 din data de 6 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova în dosarul x/2011, în raport cu înscrisurile doveditoare reținute de partea potrivnică, necunoscute revizuentului, întrucât i-au fost eliberate, contra cost, la data de 29 iunie 2016, în baza ordonanței din data de 21 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu.

A susținut că sentința nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul x/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 6209 din data de 6 iunie 2013 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Craiova, nu se poate concilia cu sentința civilă nr. 7870 din data de 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Gorj dată în dosarul x/2011, irevocabilă prin decizia nr. 3524 din data de 14 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, și nici cu sentința civilă nr. 189 din data de 6 februarie 2014 a Tribunalului Gorj pronunțată în dosarul x/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 716 din data de 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova, recurentul-revizuent considerând că aceste sentințe sunt potrivnice .

La datele de 7 septembrie 2016 și, respectiv, 14 iulie 2017, revizuentul a formulat precizări cu privire la cererea de revizuire, iar prin încheierea din data de 25 septembrie 2017, instanța a dispus disjungerea cauzei cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. și înregistrarea unui dosar separat.

Cererea disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Gorj, fiind fixat un prim termen de judecată la data de 9 octombrie 2017.

Prin sentința civilă nr. 1123 din data de 9 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe revizuentul A. și intimata S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. în favoarea Curții de Apel Craiova, reținându-se, în raport cu prevederile art. art. 323 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865 coroborate cu cele ale art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., că instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat cele două sentințe pretins a fi potrivnice este Curtea de Apel Craiova.

Urmare declinării competenței, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub numărul de dosar x/2017

La termenul din 3 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova a pus în discuția părților exceptia tardivității formulării cererii de revizuire, pe care a admis-o, în baza considerentelor ce succed:

Instanța de revizuire a făcut trimitere la dispozițiile art. 324 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, aplicabil în cauză, potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de textul art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) din același act normativ, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

S-a precizat că legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care s-au evocat dispozițiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Instanța a apreciat că termenul de o lună, reglementat de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, este un termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

A constatat instanța că sentința nr. 189 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2011, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată la data de 6 februarie 2014 și a fost comunicată petentului tot în luna februarie 2014, în timp ce revizuentul a formulat cererea de revizuire la data de la data de 2 august 2016, conform înscrisurilor din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, cu încălcarea termenului legal de o lună prevăzut de art. 324 din C. proc. civ. din 1865, calculat de la comunicarea hotărârii.

S-a mai arătat că sentința nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 a Tribunalului Gorj a fost pronunțată anterior hotărârii mai sus menționate, fiind comunicată revizuentului în ianuarie 2013.

Întrucât revizuentul nu s-a conformat prevederilor art. 324 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 și a formulat cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a pronunțat decizia civilă nr. 762/2019 din 3 septembrie 2019, prin care a admis excepția tardivității și a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs revizuentul, la data de 23 septembrie 2019, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, schimbarea în tot a sentinței nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013, anularea deciziei de concediere nr. 878 din 27 aprilie 2011, reintegrarea sa pe post și plata drepturilor bănești cuvenite de la desfacerea contractului de muncă până la reintegrare.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub numărul de dosar x/2017

În motivare, revizuentul a susținut, în esență, că în mod greșit a fost admisă, prin decizia atacată, excepția tardivității cererii de revizuire, considerând că nu i se poate reproșa că ar fi rămas în pasivitate ulterior pronunțării sentinței nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 și, respectiv, sentinței nr. 189 din data de 6 februarie 2014 a Tribunalului Gorj.

A mai formulat recurentul-revizuent o serie de apărări, în cadrul cărora a făcut referire la fondul raporturilor juridice de muncă dintre acesta și intimată, dezlegat prin sentința civilă nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 6209 din data de 6 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul x/2011 și a considerat că decizia de concediere nr. 878 din data de 27 aprilie 2011 este nulă absolut.

Recurentul-revizuent a invocat, în ceea ce privește temeiul de drept al recursului, dispozițiile art. 304 pct. 1, 8 și 9 din C. proc. civ. din 1865.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 18 noiembrie 2020, intimata COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de revizuent, ca inadmisibil.

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor de nelegalitate formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:

Criticile dezvoltate de recurentul-revizuent se referă la greșita admitere, de către instanța de revizuire, a excepției tardivității cererii, argumente ce nu pot face obiectul cazurilor de casare prevăzute dispozițiile art. 304 pct. 1, 8 și 9 din C. proc. civ. din 1865, ci, întrucât vizează pronunțarea hotărârii cu pretinsa încălcare a formelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, vor fi examinate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de textul art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile, nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care aceste termen se calculează.

Înalta Curte reține, în acest context, că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Din coroborarea dispozițiilor art. 102 din C. proc. civ. din 1865 cu cele ale art. 324 pct. 1 din același act normativ rezultă că termenul de o lună, stabilit de lege pentru exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii, începe să curgă de la data comunicării hotărârii definitive, dacă legea nu dispune altfel.

În același timp, cu excepția situațiilor în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată să îndeplinească actul de procedură printr-o împrejurare mai presus de voința ei (caz în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării), nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept, conform art. 103 din C. proc. civ. din 1865.

Instanța de revizuire a constatat că sentința nr. 189 pronunțată de Tribunalului Gorj în dosarul x/2011, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată la data de 6 februarie 2014 și a fost comunicată petentului în luna februarie 2014, iar sentința nr. 17 din data de 8 ianuarie 2013 a fost pronunțată chiar anterior, fiind comunicată revizuentului la data de 1 februarie 2013, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul nr. x/2011.

Aceste aspecte nu au fost contestate de către recurentul revizuent.

În raport cu dispozițiile art. 377 pct. 1 din C. proc. civ. din 1865, coroborate cu cele ale art. 274 din Codul muncii, ambele sentințe anterior menționate sunt hotărâri definitive, fiind pronunțate în primă instanță, în cauze având ca obiect conflicte de muncă.

A mai reținut instanța de revizuire că recurentul-revizuent a formulat cererea de revizuire la data de la data de 2 august 2016, conform înscrisurilor din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj.

Din verificarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Gorj, Înalta Curte constată că, în realitate, cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 29 iulie 2016, astfel cum rezultă din data aplicată pe copia înscrisului aflat la filele x din vol. I al dosarului menționat, fiind desprinsă din dosarul nr. x/2016 al aceleiași instanțe, iar în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 2 august 2016, conform datei aplicate pe cerere, aflată la filele x din vol. I al dosarului.

În raport cu considerațiile de mai sus, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de revizuire cu privire la excepția tardivității cererii este corectă, întrucât, astfel cum a reținut Curtea de Apel Craiova, termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac se împlinea în luna martie 2014, însă calea de atac extraordinară a fost declarată de recurentul-revizuent la 29 iulie 2016 și, respectiv, la 2 august 2016, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 324 pct. 1 din C. proc. civ. din 1865.

În plus, în cauză nu s-a confirmat existența vreunei împiedicări de a îndeplini actul de procedură, datorate unei împrejurări mai presus de voința recurentului-revizuent, fiind justă constatarea instanței de revizuire că în speță sunt incidente dispozițiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind pierderea de către recurentul-revizuent a dreptului de a-i fi examinată pe fond calea de atac declarată.

În baza considerentelor anterior expuse, constatând că analiza criticilor recurentului-revizuent nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea soluției adoptate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. din 1865, să respingă recursul declarat de revizuent, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 762/2019 din 3 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.