ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2281/2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B., la restituirea sumei de 4751 RON reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 36 din data de 18 ianuarie 2018 a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A. și a obligat pârâtul B. să restituie reclamantei suma de 4751 RON reprezentând plăți compensatorii.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă prin decizia civilă nr. 1555 din 29.05.2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B., împotriva sentinței civile nr. 36 din data de 18 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii B. a formulat cerere de revizuire ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin decizia nr. 2279/2018 din 18 septembrie 2018 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1555 din 29.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, formulată de revizuent B..

Împotriva acestei decizii B. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.

În susținerea cererii de recurs, recurentul a arătat, în esență, că sentința este nelegală având în vedere că toate probele scrise depuse la dosarul de revizuire nu au fost suficiente, iar instanța de judecată nu a vrut să scoată în relevanță că s-au comis erori la pronunțarea hotărârii în apel, fiind date de aceeași instanță, Curtea de Apel Craiova.

Recurentul susține că sentința este netemeinică având în vedere afirmațiile instanței că cererea de revizuire nu a fost depusă în termenul de o lună așa cum prevede art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât cererea de revizuire a fost depusă în termen, aspect ce poate fi verificat.

Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțată în mod eronat de instanța de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 05 iunie 2019 potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea părților a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 11.06.2019.

Nu au fost depuse puncte de vedere privind raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 16 octombrie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul de recurentul B. împotriva deciziei nr. 2279 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și a acordat termen de judecată la data de 4 decembrie 2019 în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, recurentul, în dezvoltarea motivelor de recurs, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici la adresa deciziei pronunțate de instanța ce a soluționat cererea de revizuire și nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel, ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii de respingere ca tardiv formulată a cererii de revizuire.-

Simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate de curtea de apel.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va aplica sancțiunea nulității cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de recurentul B. împotriva deciziei nr. 2279 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2019.