ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 968/2020

Ședința publică din data de 9 iunie 2020

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 17 din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de petentul A.. S-a respins excepția nulității absolute a deciziei de sancționare nr. 878/27.04.2011 emisă de intimata S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. și s-a respins contestația formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata S.C. Complexul Energetic Turceni S.A..

Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr. 6209/06.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul x/2011, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de A. împotriva evocatei sentințe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a la data de 29.07.2016, sub nr. x/2016, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 17 din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, menținută prin decizia civilă nr. 6209/06.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul x/2011, solicitând revizuirea sentinței în raport de înscrisurile doveditoare reținute de partea potrivnică, pe care nu le-a cunoscut și nici nu avea cum să le cunoască, eliberate lui la data de 29 iunie 2016, în baza ordonanței din 21 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, contra cost, conform bonului fiscal x în valoare de 9,4 RON.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., având în vedere informarea x/22.03.2011, D.G. 860/23.03.2011, DRUSSS 420/23.03.2011, procesul-verbal de cercetare prealabilă disciplinară 9836/01.04.2011, nota explicativă 9872/31.03.2011 dată de numitul B. comisiei de cercetare prealabilă disciplinară, documente transmise organelor de cercetare penală, de S.C.E. Oltenia - Sucursala Turceni, cu adresa x/01.02.2016 și decizia 878/27.04.2011, precizând că este un act fals.

Revizuentul a invocat și dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 și 7, art. 323 alin. (2), art. 327 și art. 184 din C. proc. civ., art. 2 din Decretul 167/1958, menținut prin art. 1249 și art. 1247 din Noul C. civ.

Revizuentul a solicitat atașarea dosarelor x/2011 și y/2011, alături de dosarele x/2011, y/2011* și 7875/95/2011*.

Prin cererea înregistrată pe rolul secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 02.08.2016, sub nr. x/2016, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 17 din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, menținută prin decizia 6209/06.06.2013 a Curții de Apel Craiova în dosarul x/2011, solicitând revizuirea sentinței în raport cu înscrisurile doveditoare reținute de partea potrivnică pe care nu le-a cunoscut și nici nu avea cum să le cunoască, eliberate lui, la data de 29.06.2016, în baza ordonanței din 21.06.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, contra cost, conform bonului fiscal x în valoare de 9,4 RON.

Revizuentul A. a invocat aceleași considerente de fapt și de drept ca și în dosarul nr. x/2016.

În motivarea cererii de revizuire, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 03.07.2015, revizuentul a arătat că solicită revizuirea sentinței civile nr. 17 din 8 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 4, pct. 5 și pct. 7 din C. proc. civ.

La data de 07.09.2016 revizuentul a formulat o precizare la cererea de revizuire, considerând că este necesară în situația dată, fiind vorba de același raport juridic, de înscrisurile noi doveditoare transmise parchetului cu adresa x/01.02.2016.

Prin încheierea din 29 septembrie 2016 s-a admis excepția de conexitate, invocată din oficiu de către instanță și s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, cu termen de judecată la data de 29.09.2016.

La data de 14 iulie 2017 revizuentul A. a formulat o cerere de completare a cererii de revizuire formulate la 29 iulie 2016.

La termenul de judecată din data de 03.07.2017 revizuentul a invocat necompetența instanței, precizând că pentru cererea de revizuire, având ca temei art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., trebuie să se pronunțe Curtea de Apel Craiova, fiind vorba despre o revizuire pentru hotărâri contradictorii.

Prin încheierea din 25 septembrie 2017 Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus disjungerea cauzei cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. și înregistrarea unui dosar separat.

Cererea disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2017, cu prim termen de judecată la data de 09.10.2017.

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1123 din 9 octombrie 2017, a admis excepția de necompetență materială. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe revizuentul A. și intimata S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A. în favoarea Curții de Apel Craiova.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, la data de 16 ianuarie 2019, revizuentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (2) lit. b) și c) din Codul Muncii, excepție ridicată în raport de neaplicarea unitară a legii de către instanța de control judiciar care inițial, în motivarea deciziei 6209/06.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a adăugat la lege și a făcut aprecieri proprii prin care au condiționat cerința imperativă a art. 268 alin. (2) lit. b) de cerința imperativă a art. 268 alin. (2) lit. d) din Codul muncii după care și-a întărit motivarea prin condiționarea cerințelor imperative ale art. 268 alin. (2) lit. b) și c) din Codul muncii de săvârșirea unor abateri grave sau repetate.

A arătat că, prin faptul că cerințe imperative ale art. 252 alin. (2) din Codul muncii au fost aplicate condiționat de către instanță, s-a adăugat la lege, s-a favorizat angajatorul, s-a încălcat principiul egalității, s-a limitat dreptul salariatului la acces la justiție, în fapt, arătând că, în calitate de salariat nu a avut parte de un proces echitabil statuat prin dispozițiile art. 21 din Constituție, că s-au ignorat dispozițiile art. 271 alin. (2) lit. c), art. 272 alin. (2) și (3) și art. 273 din Contractul Colectiv de muncă 2009-2012 al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A.

Petentul a depus în mai multe rânduri precizări la cererea de sesizare a Curții Constituționale, arătând că legiuitorul, prin dispozițiile art. 268 alin. (2), actual 252 alin. (2) din Codul Muncii a impus șase cerințe imperative pe care, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să le conțină decizia de sancționare a salariatului.

A reiterat faptul că instanța de control judiciar, în motivarea deciziei 6209/06.06.2013 din dosarul x/2011 al Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a făcut o apreciere proprie prin care a condiționat cerința imperativă a dispozițiilor art. 268 alin. (2) lit. b) aplicate în raport de dispozițiile art. 268 alin. (2) lit. d), actualul art. 252 din Codul Muncii.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin încheierea pronunțată la data de 3 septembrie 2019 în dosarul nr. x/2017, a admis excepția inadmisibilității.

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul A..

În motivarea acestei soluții instanța de revizuire a avut în vedere, în raport cu art. 29 din Legea nr. 47/1992, că art. 268 alin. (2) lit. b) și c) și d) din Codul Muncii, despre care petentul afirma că se află în conflict cu legea fundamentală, nu au legătură cu soluționarea cauzei având ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A..

O primă critică vizează faptul că instanța a ignorat dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, în contextul în care regimul instituit de acest text de lege nu face diferențieri privind natura proceselor și faza de judecată care să limiteze dreptul de a ridica excepția. Consideră recurentul că o astfel de cerere nu poate fi calificată drept o chestiune prealabilă, ci ca o excepție de procedură de sine stătătoare, cu regim juridic distinct.

Recurentul apreciază că instanța a ignorat cererile formulate, explicit precizate, completate și depuse cu anexe, referitoare la excepția de neconstituționalitate ridicată, înregistrate sub nr. x la data de 16 ianuarie, nr. 8229 la data de 18 februarie, nr. 25598 la data de 28 mai, nr. 30603, nr. 30606 la data de 24 iunie și 38576 la data de 02.09.2019, din dosarul x/2017, în care a arătat că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc tehnic procedural care are ca obiect o problemă de ordine publică, în speță faptul că instanța de control judiciar, prin decizia nr. 6209/06.06.2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, nepermis, a adăugat la lege, sens în care a anulat o norma imperativă, acoperind prin confirmare nulitatea absolută a deciziei 878/27.04.2011 emisă abuziv de S.C. Complexul Energetic Turceni.

Un alt argument subsumat aceleiași critici se referă la faptul că instanța a ignorat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 3120 din 8 martie 2013 prin care s-au reținut următoarele:

"Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidența în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangenta a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, în aprecierea îndeplinirii acestei condiții impunându-se realizarea unei analize riguroase a cauzei, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate prin prisma elementelor cadrului procesual si a stadiului concret in care se afla litigiul".

Se arată că decizia 878/27.04.2011, act juridic unilateral, a fost emisă de intimată sub sancțiunea nulității absolute, cu încălcarea dispozițiilor art. 268 alin. (2) lit. a), b), c) și d) din Codul muncii. Or, precizează recurentul, nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare, nu se prescrie și poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune sau pe cale de excepție de cel care are interes. Mai mult, se arată, decizia 878/27.04.2011, sub sancțiunea nulității absolute, s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art. 267 alin. (1) și 268 alin. (1) din Codul muncii, respectiv art. 271 alin. (2) lit. c) din Contractul Colectiv al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. 2009 2012, obligatoriu și garantat conform dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Constituția României.

Arată recurentul că decizia nr. 878/27.04.2011 este un act juridic fals, față de faptul că emitentul, S.C. Complexul Energetic Turceni, nu a probat faptul că a întocmit fișa postului și că recurentul nu a întocmit programe zilnice de lucrări.

Consideră recurentul că, procedând astfel în dosarul x/2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, neinvocând excepția de neconstituționalitate, în mod nepermis, a adăugat la lege, a anulat o dispoziție imperativă, pe cale de consecința a favorizat angajatorul, a încălcat principiul egalității statuat prin dispozițiile art. 16 din Constituție. Apreciază că recursul a fost formal și nu au fost îndreptate erorile de drept, astfel încât i-a fost limitat dreptul la justiție, instanța ignorând dispozițiile art. 271 alin. (2) lit. c), art. 272 alin. (2) și (3) și art. 273 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 2009-2012 al S.C. Complexul Energetic Turceni S.A..

Cea de-a doua critică vizează faptul că instanța a ignorat dispozițiile art. 322 pct. 10 din C. proc. civ. care prevăd faptul că revizuirea se poate cere dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat, declarând neconstituțională dispoziția dintr-o lege care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.

A treia critică vizează faptul că a fost judecat de un complet nelegal constituit, după ce, la două termene de judecată, la data de 5 decembrie 2017, respectiv la 11 decembrie 2018, a fost interpelat de Președintele completului C7, judecător F. D. iar,ulterior, la data de 16 ianuarie 2019, când a formulat cererea nr. x, prin care a ridicat excepția de neconstituționalitate, două doamne judecător din complet au formulat declarații de abținere, în opinia recurentului, fără temei legal. Invocă decizia R.I.L. nr. 11/2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Recurentul conchide în sensul că prevederile contestate au legătură cu cauza și urmează a fi aplicate in soluționarea cauzei, că instanța a ignorat faptul că liberul acces la justiție este un principiu de rang constituțional, instituit prin dispozițiile art. 21 din Constituția României care implică respectarea legii și accesul la contenciosul constituțional.

În final recurentul solicită schimbarea în tot a încheierii din data de 3 septembrie 2019 și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (2) lit. b) și c) (actualul art. 252 alin. (2) lit. b) si c) din Codul Muncii.

Intimata S.C. Complexul Energetic Turceni S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere recursului ca nefondat față de faptul că, în mod legal, instanța învestită cu cererea de sesizare a Curții Constituționale a statuat că, în cadrul cererilor de revizuire, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și la faptele, pe care se întemeiază aceasta. Se arată că excepția de neconstituționalitate invocată de petent nu are legătură cu cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată, în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Primele două critici sunt nefondate.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea, în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24).

Din economia acestui text de lege reiese că intenția legiuitorului a fost de a atribui instanțelor de judecată în fața cărora se invocă excepții de neconstituționalitate, rolul de prim filtru în privința acestora, sesizarea Curții Constituțională neputându-se dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condițiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menționată. Or, în analiza sa, instanța ce a pronunțat încheierea atacată nu a făcut decât să-și exercite acest rol de prim filtru al sesizării vizând neconstituționalitatea dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. b) și c) din Codul Muncii.

Astfel, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în fața căreia s-a formulat sesizarea vizând neconstituționalitatea dispozițiilor legale menționate anterior, a reținut că nu este îndeplinită cerința existenței unei legături între soluționarea excepției de neconstituționalitate și soluția ce urma a se da asupra cererii de revizuire, excepția formulată vizând chestiuni ce vizau însăși judecata pe fond a litigiului.

Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în cadrul cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea în principiu a revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Astfel, în cauză, instanța de revizuire este chemată să verifice existența în cauză a cerințelor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anume: dacă există hotărâri potrivnice, dacă aceste hotărârile potrivnice au fost pronunțate în cauze diferite, dar cu aceleași părți, în aceeași calitate, același obiect și cauză și dacă autoritatea de lucru judecat nu a fost invocată în al doilea litigiu și chiar dacă ea ar fi fost invocată să nu existe o pronunțare asupra acesteia.

Consecința legală a constatării întrunirii acestor condiții este anularea celei din urmă hotărâri, conform art. 327 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire reprezentându-l instituția puterii lucrului judecat, instanța de revizuire fiind chemată să constate că prin ultima hotărâre a fost încălcată excepția prevăzută de art. 166 C. proc. civ.

În mod corect s-a constatat că dispozițiile pretins neconstituționale nu sunt norme efectiv aplicabile în calea extraordinară de atac a revizuirii și prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea textelor menționate nu creează premisele aplicării directe a acestor norme în acest stadiu procesual al dosarului, ceea ce avea de analizat instanța fiind, prioritar, incidența cazului revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În acest context și pe temeiul acestor considerente, instanța de revizuire a concluzionat în sensul lipsei legăturii între normele contestate și incidența lor în soluționarea cauzei.

Astfel, nu se poate reține că instanța a greșit atunci când a apreciat asupra relevanței excepției de neconstituționalitate, care impunea ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, în orice fază a litigiului și că a nesocotit dispozițiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ.

Textele legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu sunt pertinente în soluționarea cererii de revizuire, întrucât ele țin de fondul raportului juridic care nu poate fi antamat în cadrul acestei căi extraordinare de atac ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Or, neconstituționalitatea unui text legal nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerința referitoare la necesitatea existenței legăturii normei contestate cu rezolvarea cauzei.

Nici cea de-a treia critică nu poate fi primită, din următoarele considerente.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin încheierea din camera de consiliu, pronunțată la data de 21 ianuarie 2019, a admis declarațiile de abținere formulate de doamnele judecător V.I. și D.F., în soluționarea dosarului instanței nr. x/2017 În motivarea soluției s-a reținut că, și în condițiile în care nu se poate face o aplicare a noului C. proc. civ., se poate face trimitere la Codul deontologic al magistraților, aprobat prin H.G. nr. 328/2005, care, în art. 9 alin. (2) prevede că magistrații trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea lor.

Urmare a admiterii declarațiilor de abținere, completul de judecată a fost constituit în condițiile art. 110 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, dezacordul exprimat de recurent cu privire la soluția pronunțată neputând fi asimilat unei cauze de nelegală constituire a completului de judecată.

Față de argumentele anterior reținute, Înalta Curte urmează să constate că instanța de apel, legal constituită, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 3 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2020.