ÎCCJ, decizie (scj.ro #86740)

Contestație în

anulare. Condiții de admisibilitate.

Cuprins pe materii

:

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac.

Contestația în anulare. Condiții de admisibilitate.

Index alfabetic :

Căi extraordinare de atac.

- contestația în anulare de drept comun.

- contestația în anulare specială.

C.proc.civ

.,

art. 317 alin.(1) pct. 1, art. 318

Neregularitatea

actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este

sancționată, potrivit art. 108

C.pr.civ

. cu nulitatea

relativă, care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestației în anulare,

numai de partea

vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural,

interesată a

o invoca.

Astfel, o parte nu are abilitatea

procesuală să formuleze contestație în anulare, în baza art. 317

alin.(1) pct.

1

C.pr.civ

.,

pentru neîndeplinirea legală a citării altei persoane care nu a fost

parte în proces.

Dispozițiile art. 318 C. vizează greșeli de

procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de

interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident

procedural.

A da

părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea

de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile

dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca

rejudecarea căii de atac a recursului ceea ce este inadmisibil.

ICCJ, Secția civilă

și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 280 din

18 ianuarie 2008

La 6 februarie 2007 S.E. a formulat o

contestație în anularea deciziei nr. 8589 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Deva, S.C. S. SA Deva, și S.C. M.E.

S.R.L. Deva.

În motivarea

contestației în anulare, se arată că recursul a fost soluționat cu lipsă de

procedură cu numita P.P. și că decizia atacată este rezultatul unei greșeli

materiale, întrucât Înalta Curte a reținut eronat că sentința civilă nr. 34 din

1 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Secția civilă, prin care s-a

admis acțiunea în revendicare formulată de P.P. și i s-au acordat despăgubiri

pentru același imobil ce formează obiectul notificării sale trimisă în temeiul

Legii nr. 10/2001, îi este opozabilă.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit art. 317 alin.(1) pct.1

C.pr.civ

. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a

judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă

acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Totodată conform art. 318

C.pr.civ

. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi

atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte

a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare.

Contrar celor arătate prin contestația în

anulare, numita P.P. nu a fost parte în litigiul soluționat irevocabil prin

decizia atacată.

Atât contestatoarea cât și numita

P.P. au trimis câte o notificare Primăriei Municipiului Deva, în temeiul Legii

nr. 10/2001, prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru un imobil situat

în Municipiul Deva.

La 19 februarie 2004,

reclamanta S.E. l-a chemat în judecată pe Primarul Municipiului Deva și a

solicitat restituirea în natură a imobilului respectiv.

Pe parcursul procesului, Primarul Municipiului Deva

a emis o dispoziție prin care a respins atât notificarea reclamantei cât și cea

formulată de numita

P.P.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 391

din 3 iunie 2005, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8589 din 26/2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, a admis cererile de intervenție în interesul pârâtului formulate

de S.C. M.E. S.R.L. și S.C. S. S.A. și a respins ca nefondată contestația

reclamantei S.E.

Cu alte cuvinte, în procesul soluționat irevocabil

prin decizia atacată cu contestația în anulare, au fost părți contestatoarea

S.E., în calitate de reclamantă, Primarul Municipiului Deva, în calitate de

pârât și S.C. M.E. S.R.L. și S.C. S. SA în calitate de

interveniente

.

În aceste condiții, cum numita P.P. nu a fost parte

în acest proces, nu se poate invoca pe calea contestației în anulare lipsa de

procedură cu această persoană.

De altfel, pe calea contestației în anulare

contestatoarea S.E. ar fi putut invoca numai lipsa de procedură cu persoana sa,

ceea ce nu este cazul în speță, întrucât la termenul când s-a soluționat

recursul declarat împotriva deciziei nr. 1201/A din 2 noiembrie 2005 a Curții

de Apel Alba Iulia, cea în cauză a fost prezentă prin mandatar.

Neregularitatea actelor de procedură, implicit a

celor privind citarea părților, este sancționată, potrivit art. 108

C.pr.civ

. cu nulitatea relativă, care poate fi invocată,

inclusiv în cadrul contestației în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea

nelegală a actului procedural, interesată a

o invoca.

Așadar, contestatoarea nu are abilitatea procesuală

să formuleze contestație în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării

altei persoane care nu a fost parte în proces.

Prin sentința civilă nr. 34/2001 a Tribunalului

Hunedoara, rămasă irevocabilă

prin

decizia

nr. 3506/2002 a

Curții

Supreme

de Justiție,

a fost

admisă acțiunea reclamantei P.P. și cererile de intervenție în interes

propriu formulate de S.E., S.M și S.A., pârâtul Ministerul Finanțelor ca

reprezentant al Statului Român fiind obligat să le plătească suma de

410.807.424 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru imobilul situat în

municipiul Deva, adică pentru același imobil revendicat de contestatoarea S.E.

în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea

contestației în anulare, se arată că dezlegarea dată litigiului prin decizia

atacată este rezultatul unei greșeli materiale constând în aceea că instanța

supremă a stabilit eronat că sentința civilă nr. 34/2001 a Tribunalului Hunedoara,

îi este opozabilă contestatoarei, chiar dacă nu a fost parte în litigiul

anterior, întrucât nu se pot obține măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent de două ori pentru același imobil uzând de temeiuri de drept

diferite.

Primul motiv

prevăzut de art. 318

C.pr.civ

. – dezlegarea dată

recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are în vedere erori

materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au

avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este deci vorba despre acea

greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante

sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

Sunt greșeli

materiale, în sensul art. 318

C.pr.civ

. respingerea

unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din

plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul

poștal, înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu

toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, ori

nu s-a observat că pentru unele motive de recurs nu era necesară timbrarea;

anularea recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar

se afla procura dată reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității

unei alte hotărâri decât cea

recurată

etc.

Textul

vizează așadar greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de

apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare

a unui incident procedural.

A da

părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea

de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit

raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a

provoca rejudecarea căii de atac a recursului ceea ce este inadmisibil. Legea

nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie

soluționat de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației de

fapt sau greșitei aplicări sau interpretări a legii.

În cazul în

speță, contestatoarea S.E. nu a invocat o eroare materială în sensul art. 318

C.pr.civ

., ci o pretinsă greșeală de judecată săvârșită de

către instanța care a soluționat recursul, greșeală care însă nu poate fi

îndreptată pe calea contestației în anulare.

Ca atare, în

raport de cele arătate, contestația în anulare formulată de reclamanta S.E. a

fost respinsă ca nefondată.