ÎCCJ, decizie (scj.ro #86740)

Contestație în anulare. Condiții de admisibilitate. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Contestația în anulare. Condiții de admisibilitate. Index alfabetic : Căi extraordinare de atac. - contestația în anulare de drept comun. - contestația în anulare specială. C.proc.civ ., art. 317 alin.(1) pct. 1, art. 318 Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată, potrivit art. 108 C.pr.civ . cu nulitatea relativă, care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestației în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca. Astfel, o parte nu are abilitatea procesuală să formuleze contestație în anulare, în baza art. 317 alin.(1) pct. 1 C.pr.civ ., pentru neîndeplinirea legală a citării altei persoane care nu a fost parte în proces.

Dispozițiile art. 318 C. vizează greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului ceea ce este inadmisibil. ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 280 din 18 ianuarie 2008 La 6 februarie 2007 S.E. a formulat o contestație în anularea deciziei nr. 8589 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Deva, S.C.

S. SA Deva, și S.C. M.E. S.R.L. Deva. În motivarea contestației în anulare, se arată că recursul a fost soluționat cu lipsă de procedură cu numita P.P. și că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât Înalta Curte a reținut eronat că sentința civilă nr. 34 din 1 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, Secția civilă, prin care s-a admis acțiunea în revendicare formulată de P.P. și i s-au acordat despăgubiri pentru același imobil ce formează obiectul notificării sale trimisă în temeiul Legii nr. 10/2001, îi este opozabilă. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit art. 317 alin.(1) pct.1 C.pr.civ . hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Totodată conform art. 318 C.pr.civ . hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Contrar celor arătate prin contestația în anulare, numita P.P. nu a fost parte în litigiul soluționat irevocabil prin decizia atacată. Atât contestatoarea cât și numita P.P. au trimis câte o notificare Primăriei Municipiului Deva, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru un imobil situat în Municipiul Deva. La 19 februarie 2004, reclamanta S.E.

l-a chemat în judecată pe Primarul Municipiului Deva și a solicitat restituirea în natură a imobilului respectiv. Pe parcursul procesului, Primarul Municipiului Deva a emis o dispoziție prin care a respins atât notificarea reclamantei cât și cea formulată de numita P.P. Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 391 din 3 iunie 2005, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8589 din 26/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis cererile de intervenție în interesul pârâtului formulate de S.C. M.E. S.R.L. și S.C. S. S.A. și a respins ca nefondată contestația reclamantei S.E. Cu alte cuvinte, în procesul soluționat irevocabil prin decizia atacată cu contestația în anulare, au fost părți contestatoarea S.E., în calitate de reclamantă, Primarul Municipiului Deva, în calitate de pârât și S.C.

M.E. S.R.L. și S.C. S. SA în calitate de interveniente . În aceste condiții, cum numita P.P. nu a fost parte în acest proces, nu se poate invoca pe calea contestației în anulare lipsa de procedură cu această persoană. De altfel, pe calea contestației în anulare contestatoarea S.E. ar fi putut invoca numai lipsa de procedură cu persoana sa, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât la termenul când s-a soluționat recursul declarat împotriva deciziei nr. 1201/A din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, cea în cauză a fost prezentă prin mandatar. Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată, potrivit art. 108 C.pr.civ . cu nulitatea relativă, care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestației în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca.

Așadar, contestatoarea nu are abilitatea procesuală să formuleze contestație în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării altei persoane care nu a fost parte în proces. Prin sentința civilă nr. 34/2001 a Tribunalului Hunedoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3506/2002 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă acțiunea reclamantei P.P. și cererile de intervenție în interes propriu formulate de S.E., S.M și S.A., pârâtul Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român fiind obligat să le plătească suma de 410.807.424 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru imobilul situat în municipiul Deva, adică pentru același imobil revendicat de contestatoarea S.E. în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației în anulare, se arată că dezlegarea dată litigiului prin decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale constând în aceea că instanța supremă a stabilit eronat că sentința civilă nr. 34/2001 a Tribunalului Hunedoara, îi este opozabilă contestatoarei, chiar dacă nu a fost parte în litigiul anterior, întrucât nu se pot obține măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent de două ori pentru același imobil uzând de temeiuri de drept diferite. Primul motiv prevăzut de art. 318 C.pr.civ . – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

Sunt greșeli materiale, în sensul art. 318 C.pr.civ . respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, ori nu s-a observat că pentru unele motive de recurs nu era necesară timbrarea; anularea recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată etc. Textul vizează așadar greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului ceea ce este inadmisibil. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt sau greșitei aplicări sau interpretări a legii. În cazul în speță, contestatoarea S.E. nu a invocat o eroare materială în sensul art. 318 C.pr.civ ., ci o pretinsă greșeală de judecată săvârșită de către instanța care a soluționat recursul, greșeală care însă nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare.

Ca atare, în raport de cele arătate, contestația în anulare formulată de reclamanta S.E. a fost respinsă ca nefondată.