ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3119/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 3487/G/II/27.01.2015 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1970 din 01 iulie 2015 a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 1970 din 01 iulie 2015, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului, se arată, în esență, că față de data încheierii contractului (13 martie 2009) nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 176/2010, întrucât faptele săvârșite anterior Legii nr. 176/2010, care nu se aflau în curs de verificare la data intrării în vigoare a acesteia, nu sunt vizate de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Pe fond, a arătat că în speță nu este incidență niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 70, 71 și 76 din Legea nr. 161/2003, deoarece nu este vorba despre nicio decizie a autorității locale. Autoritatea locală sau primarul nu au avut nicio putere de decizie, nici în stabilirea oportunității vânzării masei lemnoase, nici în stabilirea modalității de vânzare și nici în stabilirea procedurilor și a câștigătorilor.

Prin întimpinarea înregistrată la data de 13.01.2016, intimata A.N.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, subliniind că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale atunci când a reținut că recurentul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, încălcând disp. art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Raportul de evaluare prin care s-a identificat încălcarea dispozițiilor legale referitoare la conflictul de interese a reținut că recurentul în calitate de primar a semnat la data de 13.03.2009 contractul de furnizare a masei lemnoase nr. 6/2009, în valoare de 88.924,5 lei, încheiat între Primăria Vatra Moldoviței și SC B. SRL (societate la care acesta deține calitatea de asociat).

Referitor la pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, fapt ce ar atrage nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. 3487/G/II din 27.01.2015, intimata susține că dispozițiile Legii nr. 176/2010 reglementează procedura de evaluare a respectării regimului juridic al declarării averilor, incompatibilităților și conflictelor de interese și sunt de imediată aplicare, iar conflictul de interese este reglementat de Legea nr. 161/2003, act normativ aflat în vigoare la momentul săvârșirii faptei, aspect reținut și de instanța de fond.

În baza recursului, a întâmpinării și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 20.07.2016 s-a admis în principiu recursul declarat de A., fixându-se termen pentru soluționarea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive care să atragă reformarea acestuia.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 3487/G/II din 27.01.2015 emis de A.N.I.

În cuprinsul raportului de evaluare contestat s-a reținut că reclamantul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a semnat la data de 13.03.2009, în calitate de primar, un contract de furnizare a masei lemnoase (nr. 6/2009) încheiat între Primăria Vatra Moldoviței și SC B. SRL (societate în cadrul căreia deținea calitatea de asociat), cu o valoare de 88.924,5 lei.

Prin urmare, s-a constatat încălcarea de către recurentul-reclamant a dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu disp. art. 2 alin. (1) și art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Această stare de fapt nu a fost contestată nici în procedura administrativă și nici în cea judiciară. Conform Certificatului constatator nr. 15194/10.03.2009 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava, reclamantul deținea calitatea de asociat în cadrul SC B. SRL.

În accepțiunea recurentului, soluția instanței de fond este nelegală din rațiuni ce țin, pe de o parte, de aplicarea retroactivă a dispozițiilor Legii nr. 176/2010 și, pe de altă parte, de interpretarea și aplicarea greșită a cadrului normativ în cauză.

Înalta Curte nu împărtășește această abordare și contrar opiniei recurentului, constată că în cauză nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii reglementat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Susține recurentul că fapta cuprinsă în raportul de evaluare s-a produs în data de 13.03.2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, astfel că pârâta nu avea voie să analizeze decât situațiile născute după intrarea în vigoare a legii.

Analiza condițiilor de existență a conflictului de interese s-a făcut avându-se în vedere dispozițiile Legii nr. 161/2003 și ale Legii nr. 393/2004, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei.

Verificările au fost inițiate urmare a autosesizării în Lucrarea nr. 41966/A/II din 26.09.2012, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010. Astfel întreaga procedură s-a derulat sub imperiul normelor procedurale reglementate de Legea nr. 176/2010, iar din punct de vedere al dreptului material, fapta analizată a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data de 13.03.2009, cu respectarea principiului tempus regit actum.

În consecință, Înalta Curte reține că motivul de nelegalitate privind aplicarea greșită a legii în timp este nefondat, soluția instanței de fond fiind corectă sub acest aspect.

În ceea ce privește starea de incompatibilitate, în baza înscrisurilor depuse la dosar, se reține că în mod corect, prin raportul de evaluare s-a stabilit că la data încheierii Contractului de furnizare a masei lemnoase nr. 6/13.03.2009 între Primăria comunei Vatra Moldoviței și SC B. SRL, reclamantul avea atât calitatea de primar al comunei respective cât și de asociat în cadrul societății comerciale menționate.

Rezultă cu evidență, încălcarea disp. art. 76 din Legea nr. 161/2003, precum și a disp. art. 75 lit. b) și c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, care interzic primarilor să emită acte administrative sau să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție, în exercitarea funcției care produce un folos material pentru sine, pentru soțul sau rudele de gradul I.

Sunt lipsite de relevanță în cauză, apărările reclamantului referitoare la împrejurarea că organizatorul licitației câștigate de SC B. SRL a fost Ocolul Silvic Bucovina și nu Primăria Vatra Moldoviței.

Astfel, contrar interdicției reglementate de art. 76 din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamant în exercitarea funcției sale de reprezentant al comunei Vatra Moldoviței a semnat Contractul nr. 6/2009, cu o societate comercială în cadrul căreia acesta deține calitatea de asociat.

Mai susține recurentul-reclamant că și din punct de vedere al momentului încheierii contractului de vânzare-cumpărare - 13.03.2009 - nici intimata A.N.I., nici prefectul u aveau abilitatea legală de a verifica și sancționa eventualul conflict de interese și nici nu exista un cadru-legal cu privire la procedură, sancțiuni, căi de atac, etc.

Această teză nu poate fi reținută, întrucât autoritatea publică intimată are competența materială și funcțională de a emite raportul de evaluare contestat, verificările fiind demarate la data de 26.09.2016, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Prin urmare, evaluarea s-a efectuat sub imperiul normelor procedurale reglementate de Legea nr. 176/2010, iar din punct de vedere al dreptului material, fapta analizată a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 75 din Legea nr. 393/2004, dispoziții în vigoare la data săvârșirii faptei.

Ca urmare, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1970 din 1 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2016.