ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1816/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/27.01.2015 emis de pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1970 din 1 iulie 2015, a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva Sentinței nr. 1970 din 1 iulie 2015, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Prin Decizia nr. 3119 din 10 noiembrie 2016, îndreptată în ceea ce privește numărul deciziei prin încheierea din 15.11.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1970 din 1 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 3119 din 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015 a formulat contestație în anulare recurentul A., solicitând în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, anularea hotărârii atacate și soluționarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii și anulării Raportului de evaluare nr. x/27.01.2015 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul susține că decizia atacată este rezultatul unor erori materiale, deoarece: instanța de recurs a confundat Ocolul Silvic Bucovina cu Primăria Vatra Moldoviței; instanța a pornit de la premisa greșită că verificările în ceea ce îl privesc au fost pornite la data de 26.09.2016, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010; au fost reținute încălcări ce nu au fost menționate în Raportul de evaluare nr. x/27.01.2015 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

În ceea ce privește confundarea Ocolului Silvic Bucovina cu Primăria Vatra Moldoviței, contestatorul susține că licitația cantității de material lemnos pentru care a fost încheiat contractul din data de 13.03.2009, a fost organizată de Ocolul Silvic Bucovina și au participat mai multe societăți, cantitatea de material lemnos fiind adjudecată în condiții de aproximativă egalitate de către toți participanții, astfel că societatea B. SRL nu a participat la o licitație organizată de Primăria Vatra Moldoviței, ci de Ocolul Silvic Bucovina, iar declararea ca eligibilă în cadrul licitației a societății B. SRL, nu este o decizie care să aparțină primarului și nici obținerea avizelor tehnice solicitate de art. 12 alin. (8) din H.G. nr. 85/2004 nu implică o decizie a primarului sau a consiliului local.

Referitor la aspectul că instanța de judecată ar fi pornit de la premisa greșită că verificările privindu-l pe contestator au fost pornite la data de 26.09.2016, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010, acesta arată că dosarul nr. x/2015 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 16.02.2015, astfel că verificările efectuate de Agenția Națională de Integritate, ce au condus la întocmirea raportului de evaluare nu aveau cum să înceapă la data de 26.09.2016, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010, așa cum în mod eronat, a reținut instanța de recurs.

Cu privire la reținerea unor încălcări ce nu au fost menționate în Raportul de evaluare nr. x/27.01.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate, contestatorul arată că în Raportul de evaluare se face vorbire doar despre încălcarea dispozițiilor art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, nu și despre încălcarea dispozițiilor art. 75 lit. c) din același act normativ, care vizează interesul personal al aleșilor locali în luarea unei decizii de către autoritatea publică din care fac parte.

Prin notele de ședință depuse la dosar la data 17.05.2017, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, arătând că soluția pronunțată de instanța de recurs nu poate fi considerată rezultatul unei erori materiale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând contestația în anulare în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Conform dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, pe care se întemeiază prezenta contestație în anulare:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (.)

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare și procedând la examinarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, se reține că acesta este nefondat.

În speță, titularul căii de atac susține că dezlegarea dată recursului prin Decizia nr. 3119 din 10 noiembrie 2016 este rezultatul unor erori materiale, după cum urmează: instanța de recurs a confundat Ocolul Silvic Bucovina cu Primăria Vatra Moldoviței; instanța de judecată a pornit de la premisa greșită că verificările în ceea ce îl privesc pe contestator au fost pornite la data de 26.09.2016, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010; au fost reținute încălcări ce nu au fost menționate în Raportul de evaluare nr. x/27.01.2015 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, arătând că în Raportul de evaluare se face vorbire doar despre încălcarea dispozițiilor art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, nu și despre încălcarea dispozițiilor art. 75 lit. c) din același act normativ.

Înalta Curte constată că invocatele erori săvârșite de instanța de recurs nu se încadrează în noțiunea de "erori materiale", în sensul textului de lege anterior citat. În sintagma folosită de legiuitor se includ erori cu caracter formal, procedural sau situații în care se confundă ori se omit date materiale/factuale importante ale cauzei.

Din considerentele deciziei contestate rezultă că instanța de recurs a analizat susținerile contestatorului prin raportare la prevederile legale incidente cauzei, nefiind identificate elemente de natura celor avute în vedere de către legiuitor la edictarea textului de lege ce stă la baza prezentei căi de atac.

Astfel, referitor la susținerea contestatorului în sensul că instanța de recurs ar fi confundat Ocolul Silvic Bucovina cu Primăria Vatra Moldoviței, se constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât în cauză nu prezintă relevanță cine a organizat licitația câștigată de societatea B. SRL, în condițiile în care conflictul de interese reținut în sarcina contestatorului a fost generat de semnarea unui contract de către acesta, în calitate de Primar al comunei Vatra Moldovița, pe de o parte și societatea B. SRL, la care contestatorul deține calitatea de asociat, pe de altă parte.

În ceea ce privește celelalte argumente invocate în susținerea contestației în anulare, se constată că acestea nu se referă la confundarea unor date factuale ale cauzei, ci sunt puse în discuție aspecte care privesc dezlegarea pe fond a pricinii.

Prin urmare, Înalta Curte reține că soluția pronunțată de instanța de recurs nu este rezultatul unor greșeli materiale, în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, nefiind în măsură a schimba starea de fapt reținută în speță și nici soluția pronunțată de către instanța de recurs.

De altfel, întreaga argumentare a contestatorului conduce la concluzia că se tinde la reformarea soluției printr-o rediscutare a cauzei și o reevaluare a ansamblului probator, contrar prevederilor art. 503 din C. proc. civ., republicat, care nu urmăresc să deschidă părții calea rejudecării recursului, prin reinterpretarea dispozițiilor legale incidente și reanalizarea materialului probator administrat în cauză.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3119 din 10 noiembrie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15.11.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3119 din 10 noiembrie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15.11.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2017.

Procesat de GGC - CL