ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2587/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 decembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate București a contestat Raportul de evaluare înregistrat cu nr. x din 23 noiembrie 2015.

În cauză au fost formulate cereri de intervenție accesorie, în sprijinul reclamantului A. de către SC B. SRL și de Primăria comunei Frătăuții Vechi, județul Suceava.

Prin Sentința nr. 68 din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocate de intimata Agenția Națională de Integritate; s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și intervenienții SC B. SRL și Primăria comunei Frătăuții Vechi, județul Suceava; s-au respins, ca nefondate, cererile de intervenție formulate de SC B. SRL și Primăria comunei Frătăuții Vechi, județul Suceava.

3.1. Împotriva Sentinței nr. 68 din 26 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea contestației și anularea Raportului de evaluare cu nr. x din 23 noiembrie 2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant invocă nelegalitatea sesizării ce a stat la baza emiterii raportului de evaluare contestat și faptul că prima instanță în mod greșit a apreciat că art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2014 este aplicabil în speță, făcând, totodată, o interpretare eronată a dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs intervenienta SC B. SRL, prin care solicită admiterea recursului.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul interpretării eronate a textelor legale incidente și că reclamantul nu se află în situația de conflict de interese reglementat de art. 70 din Legea nr. 161/2003 câtă vreme decizia achiziționării bunurilor nu i-a aparținut, astfel că în cauză nu poate fi vorba despre un interes patrimonial.

Mai arată că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 76 din Legea nr. 161/2003 și că eventuala reținere a conflictului de interese în sarcina reclamantului ar avea consecințe în ceea ce o privește, dat fiind faptul că potrivit art. 76 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în cazul nerespectării de către primari sau viceprimari a dispozițiilor art. 76 alin. (1) din aceeași lege, actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea acestor obligații, sunt lovite de nulitate absolută.

4.1. La data de 2 noiembrie 2016 intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamant, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

4.2. La data de 16 noiembrie 2016 intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare la recursul formulat de intervenientă, prin care invocă excepția nulității recursului formulat de intervenienta SC B. SRL, pe de o parte, pe motiv că prin cererea de recurs nu a fost invocat în mod expres motivul de casare pe care se întemeiază, iar, pe de altă parte, pe motiv că aspectele invocate de către recurentă nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

4.3. Intimata-intervenientă Primăria comunei Frătăuții Vechi a depus întâmpinare, prin care solicită anularea raportului de evaluare contestat.

2.1. Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs de către reclamantul A., astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.

Verificând respectarea termenului de declarare a căii de atac, în raport cu obiectul cererii deduse judecății, se constată că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A., se constată că sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 17 mai 2016, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 6 iunie 2016.

Având în vedere data comunicării hotărârii recurate, rezultă că ultima zi de declarare a recursului, calculată potrivit dispozițiilor art. 181 - 183 C. proc. civ., era data de 2 iunie 2016, ce cădea într-o zi lucrătoare.

Prin urmare, întrucât recursul a fost depus la instanța a cărei hotărâre a atacat-o cu nerespectarea termenului pentru declararea acestei căi de atac, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că recursul este tardiv formulat.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-reclamant, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 68 din 26 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Cu privire la recursul declarat de intervenienta SC B. SRL.

Potrivit art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., "Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

În fața instanței de fond, SC B. SRL a depus o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului A., admisă în principiu prin încheierea din 11 aprilie 2016.

Având în vedere că recursul declarat de reclamantul A. a fost respins ca tardiv formulat, respectiv fără ca cererea să fi fost cercetată în fond, Înalta Curte constată că în privința recursului intervenientei SC B. SRL devin aplicabile dispozițiile art. 67 alin. (4) din Codul de procedură, calea de atac formulată de intervenientă fiind neavenită.

Prin urmare, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neavenit recursul declarat de intervenienta SC B. SRL împotriva aceleiași sentințe.

Dată fiind soluția astfel pronunțată, instanța de recurs apreciază că nu se mai impune a analiza excepția nulității recursului intervenientei SC B. SRL, invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 68 din 26 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de intervenienta SC B. SRL împotriva aceleiași sentințe, ca neavenit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - CP