ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2911/2016

Decizia

nr. 2911/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, a solicitat instanței să dispună, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 11 din 19 iunie 2013, prin care se solicită suspendarea din funcție a domnului B., director la SC C. SA, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; anularea încheierii nr. 102 din 13.09.2013 emisă de Curtea de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestația înregistrată sub nr. VI/40943 din 25 iulie 2013; admiterea contestației înregistrată sub nr. VI/40943 din 25 iulie 2013, formulată de către domnul A. în calitate de Președinte al Consiliului de administrație împotriva Deciziei de suspendare din funcție nr. 11 din 19 iunie 2013; anularea Deciziei nr. 11 din 19 iunie 2013 emisă de Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale din cadrul Curții de Conturi a României, privind suspendarea din funcție a domnului B.

Prin sentința nr. 105 din 17 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al SC C. SA în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC C. SA, prin reprezentant legal A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de SC C. SA Buzău, prin reprezentant legal A., împotriva sentinței nr. 105 din 17 aprilie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor legale în ceea ce privește analizarea legalității actelor emise de Curtea de Conturi în ceea ce privește situația analizată la SC C. SA Buzău și neregulile constatate.

Recurenta arată că soluția de respingere a acțiunii și de menținere ca legale a deciziei nr. 11 din 19 iunie 2013 și a încheierii nr. 102 din 13 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, este de dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor legale și contractuale în ceea ce privește obligațiile directorului general B.

În esență în cadrul motivelor de recurs se susține că aceasta și-a îndeplinit obligațiile rezultate din contractul de manager și că nu era responsabil în concret de fapta unei alte persoane - aceea de a nu înregistra veniturile obținute din chirii și de lipsa unei evidențe analitice a clienților.

Se arată că măsura suspendării din funcție dispusă de intimata prin raportul de control a directorului general este nelegală în condițiile în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală existând o sesizare penală în curs de soluționare.

În susținerea recursului recurenta depune acte încuviințate conform încheierii din 17.05.2016.

La dosar intimata a depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.

Sentința recurată prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamanta-recurentă este dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin raportul de control înregistrat sub nr. 292 din 18 februarie 2013 la recurentă în calitate de entitate verificată s-au constatat de intimat anumite abateri de la legalitate respectiv anumite deficiențe constând în neînregistrarea veniturilor realizate din chirii și a clienților, evidența încasării chiriilor fiind ținută de casiera D.

În sarcina directorului SC C. SA Buzău s-a reținut aceste abateri legale în calitatea sa de persoană responsabilă cu atribuții de verificare și control în domeniul în care s-au constatat aceste deficiențe.

În mod corect prima instanță a înlăturat apărarea invocată de directorul generalreținută și în recurs în sensul că nu avea potrivit contractului de management atribuții de control și de răspundere privind activitatea desfășurată de casieră - persoană responsabilă cu înregistrarea plății chiriei de către societatea comercială prin Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casa ale unităților socialiste, legiuitorul statuează prin dispozițiile art. 52 următoarele, „Pentru nerespectarea regulamentului de față răspund disciplinar, administrativ sau penal, după caz, și material sau civil când s-au produs pagube, conducătorul unității, conducătorul compartimentului cu atribuții financiar-contabile, casierul, precum și înlocuitorii acestora, fiecare potrivit vinovăției sale”.

Totodată, obligațiile directorului izvorăsc atât din prevederile punctului 5 lit. b) din contractul de management, prin care acesta avea obligații în ceea ce privește reprezentarea societății în relațiile cu terțele persoane fizice sau juridice în realizarea veniturilor proprii asigurând „organizarea, conducerea și gestionarea activității curente”, cât și din dispozițiile art. 14 din Legea nr. 66/1993 privind contractul de management, actualizată, respectiv „pentru realizarea criteriilor de performanță prevăzute în contract, managerul deține deplina putere în conducerea, organizarea și gestionarea activității societății comerciale”.

Astfel, Consiliul de administrație al entității verificate, în urma constatărilor din raportul de control și în baza actelor normative aplicabile, are posibilitatea legală să ducă la îndeplinire măsura dispusă de către Curtea de Conturi.

În ceea ce privește măsura suspendării din funcție aceasta a fost legal dispusă în baza art. 45 din Legea nr. 94/1992 în condițiile în care intimata odată cu încheierea actului de control a formulat și o sesizare penală necesitând condiția punerii în mișcare penală a acțiunii față de persoanele apreciate responsabile de abaterile constatate și de prejudiciile produse.

Punea în mișcare penală și formularea în concret a unei acuzații conform art. 222 C. proc. civ. reprezintă atributul exclusiv al organului de cercetare penală.

Curtea nu va reține actele depuse de recurentă în susținerea recursului depuse în ședința publică din 17.05.2016 - rapoarte de expertiză judiciară și rapoarte comisiei de cenzori în sensul solicitat de către Directorul General acela că acesta nu avea posibilitatea concretă de a sesiza comiterea faptelor săvârșite de casiera D. având în vedere specificul activității de contabilitate.

Aceasta deoarece prin contractul de management înregistrat la societate sub nr. 793 din 30 iulie 2012, sunt prevăzute în mod expres atribuțiile directorului general al SC C. SA Buzău, respectiv:

„Art. 2

Societatea încredințează directorului general, organizarea, conducerea și gestionarea activității sale pe baza unor obiective și criterii de performanță, în schimbul unei plăți

Art. 4B Directorul general (managerul) are următoarele obligații (...)

j) auditează sistemul de control intern și sistemul de management, prin desemnarea pentru aceste activități a persoanelor autorizate și competente;

k) asigură conducerea activităților societății, a coordonării și controlului acestora în ceea ce privește utilizarea resurselor financiare, materiale și umane;

l) asigură managementul societății ca întreg;

m) asigură funcționarea societății în totalitate”.

De asemenea, Legea contabilității nr. 82/1991, republicată și actualizată, prevede la art. 10 alin. (1) următoarele „Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.

Coroborând dipozițiile legale mai sus menționate cu cele ale art. 52 din Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casa ale unităților socialiste, se poate concluziona că dl. B., director al SC C. SA Buzău avea obligații în ceea ce privește organizarea contabilității, organizarea activității de casierie, urmărirea și încasare a veniturilor.

Față de cele expuse mai sus, curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C. SA Buzău prin reprezentant legal A. împotriva sentinței nr. 105 din 17 aprilie 2014 a Curtii de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2016.