ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2017

Asupra cauzei de față constată următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6699/105/2015, reclamanții A., C., D., E., F., G., H. - Nîcolae, I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., decedat pe parcursul procesului (la data de 25,10.2016) și continuat de T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC.. DD., EE., CC., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., NN., OO., PP., V., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., PPPP., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., B., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM. și NNNN. au chemat în judecată pe pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să dispună reducerea timpului de muncă de la 8 ore/zi la 7 ore/zi fără afectarea salariului de încadrare și a vechimii în muncă, conform art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1991, pentru toți reclamanții cu excepția celor pensionați/disponibilizați, respectiv E., M., P., Z., EE., RR., EEE., FFF., NNN., OOOO., LLLL.; plata de către pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "CFR MARFA" S.A. în calitate de angajator a orelor suplimentare efectuate ca urmare a neaplicării dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 31/1991, referitoare la reducerea timpului de lucru pe perioada octombrie 2012 până la data introducerii prezentei acțiuni pentru toți reclamanții, cu excepția celor pensionați/disponibilizați, după cum urmează: E. (oct. 2012 - 01.11.2014), M. (oct. 2012 - 11.08.2014), P. (oct. 2012 - 11.08.2014), Z. (oct. 2012 - 11.08.2014), EE. (oct 2012 - 15.06.2013), RR. (oct. 2012 - 11.08.2014), EEE. (oct. 2012 - 16.05.2014), FFF. (oct 2012 - 11.08.2014), NNN. (oct 2012 - 10.12.2013), OOOO. (oct. 2012 - 01.10.2013), LLLL. (oct. 2012 - 01.07.2014), plata de către S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFA" S.A. în calitate de angajator a diferenței sporurilor plătite prin raportare la salariul orar, diferența apărută ca urmare a reducerii timpului de lucru, conform art. 1 din Legea nr. 31/1991, pe perioada octombrie 2010 până la data introducerii prezentei acțiuni, pentru toți reclamanții, cu excepția celor pensionați/disponibilizați după cum urmează: E. (oct. 2012 - 01.11.2014), M. (oct. 2012 - 11.08.2014), P. (oct. 2012 - 11.08.2014), Z. (oct. 2012 - 11.08.2014), EE. (oct. 2012 - 15.06.2013), RR. (oct 2012 - 11.08.2014), EEE. (oct. 2012 - 16.05.2014), FFF. (oct. 2012 - 11.08.2034), NNN. (oct. 2012 - 10.12.2013), OOOO. (oct. 2012 - 1.10.2013), LLLL. (oct. 2012 - 01.07.2014), sporurile la care se face referire fiind spor ore noapte 25%, spor ore cap secție 75%, spor ore festive 100%, spor ore festive peste norma 200%, spor ore suplimentare, spor condiții periculoase 15%, spor conducere simplificata 50% din salariul de baza aferent primei clase de salarizare a funcției de mecanic ajutor (clasa 23), ore școală + S.C, sumele ce li se cuvin să fie actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului până la data plații efective a acestora, dobânda legală aferenta sumeior ce li se cuvin de la data introducerii prezentei acțiuni și până la plata efectiva a acestora și obligarea pârâtei SNTFM "CFR MARFĂ" S.A. la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauza.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 335 din 30.0J.20I7, a respins ca rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului material la acțiune față de restrângerea acțiunii formulată de reclamanții privitor la care a fost invocată această excepție, a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ale căror contracte individuale de muncă au încetat față de renunțarea reclamanților vizați la acest capăt de cerere și a respins excepția inadmisibilității cererii, excepții invocate de pârâtă prin întâmpinare. Pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată.

Pentru a hotărî astfel, în esență, tribunalul a constatat că pretențiile reclamanților ar fi fost întemeiate numai în situația în care aceștia și-ar fi desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, constatate ca atare potrivit procedurii prevăzute de lege, respectiv, în condițiile art. 3 lit. h) din Legea nr. 263/2010 și art. 30 pct. 2 din Legea nr. 263/2010 care se refera la procedura de reevaluare a locurilor de muncă în vederea încadrării în condiții speciale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. - decedat pe parcursul procesului (la data de 25.10.2016) și continuat de T., U., V., W., X., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., CC., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., PPPP., XX., ZZ., AAA., BBB., CCC., QQQQ., EEE., FFF., GGG., HHH., RRRR., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., B., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM. și NNNN., considerând-o în parte netemeinică și nelegală.

Prin decizia civilă nr. 1080 din 16 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește primul capăt de cerere, pentru perioada în care se solicită reducerea timpului de muncă de la 8 ore la 7 ore, intimata a avut valabil încheiat Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru perioada 2012 - 2014 (CCM înregistrat la inspectoratul Teritorial de Muncă din 20 aprilie 2012), acesta fiind prelungit și producându-și efectele până 30.11.2015.

În Anexa nr. 9 din Contractui Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru perioada 2012 - 2014 sunt prevăzute funcțiile și meseriile cu durata timpului de lucru mai mică de 8 ore (laborant determinări fszico-chimice; operator introducere date; personalul care lucrează în atelierele de reparat inductoare din societate), funcțiile deținute de apelanții-reelamanți din prezenta cauză neregăsindu-se în această anexă.

Așadar, salariații au fost de acord cu semnarea contractul colectiv de muncă prin care părțile au convenit funcțiile și meseriile cu durata timpului de lucru mai mică de 8 ore, printre acestea nefiind enumerate cele deținute de apelanții-reclamanți.

Legea nr. 31/1991 stabilește dreptul salariatului la reducerea timpului de lucru în cazul în care lucrează în condiții deosebite, dar "în condițiile prevăzute de prezenta lege"; or, art. 3 alin. (2) din lege menționează că "se stabilesc prin negocieri între patroni și sindicate sau, după caz, reprezentanții salariaților".

Posibilitatea reducerii timpului de lucru este reținută și în C. muncii la art. 115, sub aceeași condiție de a se purta negocieri individuale sau colective.

În cauză nu există dovezi că reclamanții sau reprezentanții lor au negociat cu patronatul reducerea programului de iucru de la 8 ore/zi la 7 ore/zi și rezultatul acestor negocieri.

Din considerentele expuse, soluția pronunțată de tribunal a apărut ca temeinică și legală, nemaifiind necesară examinarea celorlalte motive de apel, în baza art. 480 C. proc. civ., motiv pentru care, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 335 din 30.01.2017, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei decizii au declarant recurs reclamanții EEEE. și H., înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 19 iulie 2017.

Analizând recursul, Înalta Curte, constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, respectiv, obligarea pârâtei să dispună reducerea timpului de muncă de la 8 ore/zi la 7 ore/zi fără afectarea salariului de încadrare și a vechimii în muncă, conform art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1991, privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pentru salariații ce lucrează în condiții deosebite vătămătoare grele sau periculoase și la plata unor drepturi salariale, în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă.

Față de cele sus menționate, decizia civilă nr. 1080 din 16 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care recursul declarat de reclamanții EEEE. și H. se constată a fi inadmisibil.

Prezenta decizie nu este supusă niciunei căi de atac și va fi comunicată tuturor părților în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții EEEE. și H. împotriva deciziei nr. 1080 din 16 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.