ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3985/2018

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2606 din data de 21 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2016, formulată de revizuenții-reclamanți A. și B., în esență, reținând că, deși au făcut referire la dispozițiile art. 509 C. proc. civ., revizuienții nu au invocat niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de acest articol și nu au expus considerentele pentru care au înțeles să formuleze cerere de revizuire.

Împotriva acestei decizii au declarat calea de atac intitulată "apel la revizuire" recurenții-revizuenți A. și B., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Față de cele arătate în cuprinsul cererii formulate de recurenții-revizuenți și de dispozițiile art. 97 C. proc. civ., precum și de cele ale art. 21 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, calea de atac a fost calificată ca fiind "recurs".

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 august 2018.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, la data de 30 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA și Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că în perioadele menționate expres în acțiune au desfășurat activitate în secții cuprinse grupa I de muncă în procent de 100% din programul de lucru, precum și să se dispună obligarea pârâtelor să le elibereze adeverințe în acest sens.

Prin urmare, obiectul prezentului litigiu se circumscrie materiei conflictelor de muncă.

Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 2939 din data de 4 iulie 2017, pronunțată de în dosarul nr. x/2016, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, invocată prin întâmpinare, pentru perioadele lucrate la pârâta C. SA și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții A. și B..

Apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 2606 din data de 21 noiembrie 2017, pronunțată în același dosar.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire A. și B., invocând dispozițiile art. 509 C. proc. civ., cerere de revizuire care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a aceste legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate [...] în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din coroborarea textelor legale anterior enunțate, rezultă că, în situația în care prin cererea de revizuire nu se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea prin care se soluționează calea extraordinară de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii pronunțate în apel, într-un litigiu având ca obiect un conflict de muncă, este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs.

În cauză, hotărârea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva Deciziei civile nr. 2606 din data de 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, hotărâre definitivă, pronunțată în soluționarea apelului declarat în cadrul unui litigiu de muncă.

Cum în susținerea cererii de revizuire, recurenții-revizuenți nu au invocat existența unor hotărâri potrivnice, devin incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., astfel încât decizia atacată prin prezentul recurs, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea revizuită, este definitivă.

Prin urmare, împotriva Deciziei civile nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Față de considerentele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat recurenții-revizuenți A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1333 din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL