ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 987/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, la data de 17 august 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, obligarea acesteia la întocmirea dosarului de pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 15.02.2016, dată care a fost stabilită de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița prin adresa nr. 721052/17.07.2015, obligarea la emiterea deciziei de pensie pentru limită de vârstă, cu luarea în calcul a adeverințelor privind grupa a II-a de muncă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2115 din 5 decembrie 2016, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.

Prin încheierea din 25 aprilie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a constatat că, din eroare, calea de atac exercitată a fost intitulată "recurs", întrucât în materia litigiilor privind asigurările sociale hotărârea pronunțată de instanța de fond este supusă căii de atac a apelului, astfel cum rezultă și din dispozitivul sentinței atacate.

Prin decizia nr. 939 din 3 mai 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat în cauză.

Această decizie a fost atacată cu revizuire de către reclamantul A.

Prin decizia nr. 1456 din 8 august 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Prin decizia nr. 2850 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare.

Împotriva acestei ultime decizii, contestatorul A. a formulat "apel", care face obiectul prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 februarie 2018.

În vederea soluționării prezentei căi de atac, s-a fixat termen de judecată la data de 22 martie 2018, în ședință publică, cu citarea părților.

În ședința publică de la acest termen, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac intitulată "apel" în raport de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., excepție pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 2850 din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, atacată în prezenta cauză de către contestatorul A., a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare exercitată împotriva deciziei nr. 1456 din 8 august 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de aceeași parte împotriva deciziei nr. 939 din 3 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare, și anume decizia nr. 1456 din 8 august 2017, a vizat soluționarea cererii de revizuire pe care revizuentul A. a formulat-o împotriva deciziei nr. 939 din 3 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Instanța reține că hotărârea ce a făcut obiectul revizuirii, și anume decizia nr. 939 din 3 mai 2017, a fost pronunțată în calea de atac a apelului, într-un litigiu în materie de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În cauză, natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de asigurări sociale se circumscrie acestor dispoziții, astfel că decizia nr. 939 din 3 mai 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în care se arată că "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs."

Întrucât Decizia nr. 939 din 3 mai 2017, atacată cu revizuire, nu poate fi supusă recursului, în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ. evocate anterior, nici Decizia nr. 1456 din 8 august 2017, pronunțată în soluționarea revizuirii, nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă.

Rezultă așadar, din cele ce preced, că, prin raportare la conținutul dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., și hotărârea dată în contestație în anulare, respectiv decizia nr. 2850 din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, împotriva căreia contestatorul A. a formulat calea de atac intitulată "apel", este, la rândul ei, o hotărâre definitivă, nesupusă apelului și nici recursului, după cum dispune art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse și ținând seama de principiul legalității căilor de atac, care presupune că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", exercitată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2850 din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2018.