ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1681/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 956 din 4 mai 2017, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 61 din 17.01.2017, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intirnata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Împotriva acestei decizii, la data de 31.05.2017, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, invocând în drept motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2015 din 17.10.2017, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenîul A. împotriva deciziei civile nr. 956 din 4 mai 2017 a Curții de Apel Ploiești, in contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6, 7 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea deciziilor nr. 956/2017 și nr. 2015/2017 și admiterea cererii constând în nulitatea absolută a reținerii sumei de 250 RON/lună din pensie.

În motivare, recurentul a arătat că există hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primelor hotărâri șl decizii, astfel:

Sentința nr. 2477/2016, inițial ordonanța nr. 3991 din 31.10.2006 a anulat formele de executare din dosarul de executare nr. 262/2004, pe motivul că SC B. SA nu mai are capacitatea procesuală, iar executarea silită nu mai poate continua urmare sentinței nr. 39 din 13.09.2005. Sentința nr. 2477/2016 a devenit definitivă si irevocabilă, prin. nerecurare.

Așadar, sentința nr. 35F/2004, singurul titlu executoriu împotriva revizuentului nu se mai poate executa urmare sentinței nr. 2477/2016, care este autoritate de lucru judecat a primei hotărâri.

Deciziile civile nr. 678 din 1.11.2015 și nr. 495 din 06.06.2006 au hotărât irevocabil prin motivare, că nu există nicio obligație de plată sau stingerea prin compensare a creanțelor reciproce. S-a hotărât irevocabil admiterea contestației tară a se mai pune în discuție respingerea contestației.

Sentința nr. 61 din 17.01.2017 și decizia nr. 956 din 04.05.2017 sunt nelegale și netemeinice, dar și potrivnice cu sentința nr. 2477/2016 si deciziile nr. 678/2005 și nr. 495/2006 deoarece nu se poate opri din pensia reclamantului 250 RON/iună pe baza de acte false, hotărâri prescrise la executare, hotărâri ce nu se mai pot executa sau care nu trebuie executate prin poprire, ci prin compensare.

Cum a aplicat Curtea principiul disponibilității consacrat de art. 9 C. proc. civ., atâta timp cât revizuentul a cerut ceva, partea s-a apărat conform cererii sale, iar instanțele au judecat altceva.

Conform actelor depuse la dosar, cererilor și apărăriior, rezultă clar că revizuentul este executat silit pe codul de procedură fiscală, nu civilă, în baza de titluri executorii false și necomunicate,

Casa de Pensii Dâmbovița, ca terț poprit, în fapt creditor bugetar negarantat conform Dosarului de faliment nr. x/F/2002, încalcă, nu aplică legea la cererea nelegală a A.J.F.P. Dâmbovița nr. x din 12.11.2008 și a titlului executoriu fals nr. x din 12.11.2008.

Analizând recursul în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Obligația părții de a arăta motivele de nelegaiitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegaiitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

În speță, prin cererea de recurs, revizuentul A. și-a exprimat nemulțumirile față de modul de soluționare a pricinii și a reiterat criticii formulate în cadrul cererii de revizuire.

Or, aceste susțineri ale recurenților-revizuenți nu constituie critici de nelegaiitate, care să vizeze considerentele deciziei pronunțate de către instanța de apel și care să permită încadrarea în motivele de nelegaiitate, expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2015 din data de 17 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2018.