ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2230/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă sub nr. x/122/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 22.04.2016, de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu.

2.1. Hotărârea Tribunalului Giurgiu, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 405/CAF din 13 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în Dosarul nr. x/2016, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că potrivit art. 213 alin. (3) din noul C. proc. fisc. - Legea nr. 207/2015, calea de atac împotriva deciziei de măsuri asiguratorii este cea a contestației la instanța de contencios administrativ competentă, fiind prevăzută astfel, o competență materială specială în favoarea instanței căreia i-ar reveni competența să judece și fondul cauzei și care, în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a faptului că reclamantul a solicitat anularea măsurii asiguratorii emisă pentru suma de 5.274.370 RON, este Curtea de Apel București.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. x/2016

Prin Sentința civilă nr. 862 din 13 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, în favoarea Tribunalului Giurgiu, astfel că s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 22.04.2016, a cărei anulare s-a solicitat prin prezenta contestație, a fost emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, în temeiul art. 213 din noul C. proc. fisc. , care la alin. (13) face trimitere, în ceea ce privește stabilirea instanței competente, la dispozițiile de drept comun, respectiv la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, în opinia Curții de Apel București, în speță, competența trebuie determinată în funcție de rangul autorității emitente a actului dedus judecății, iar nu în funcție de criteriul valoric, întrucât criteriul valoric este aplicabil doar în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora.

Astfel, s-a apreciat că în cauză, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului ca primă instanță de contencios administrativ și fiscal, întrucât obiectul litigiului este anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că, obiectul cererii de față îl reprezintă anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 22.04.2016, de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii pentru acoperirea creanțelor ce urmează a fi stabilite, ca urmare a deschiderii procedurii de antrenare a răspunderii solidare, vizând recuperarea obligațiilor de plată stabilite prin Raportul de inspecție fiscală nr. x din 13 aprilie 2016 și Decizia de impunere nr. F-GR x din 13 aprilie 2016, în sumă totală de 5.274.370 RON, din care T.V.A. în sumă de 3.163.866 RON și impozit pe profit în sumă de 2.110.504 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. :

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, …, cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel ", astfel încât criteriul de stabilire a competenței este cel al rangului autorității emitente.

Astfel, dispozițiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ, iar problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește prevalența unuia dintre cele două criterii, pornind de la analiza conținutului actului administrativ supus contestării, Curtea de Apel București apreciind că actul administrativ contestat nu privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, astfel încât criteriul de stabilire a competenței este cel al rangului autorității emitente.

Problema stabilirii competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunile judiciare formulate în temeiul art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. , prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 22 mai 2017. Necesitatea abordării unei soluții de principiu a fost relevată de jurisprudența inconstantă, regăsită inclusiv la nivelul secției specializate a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speță, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 22.04.2016, de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 5.274.370 RON, compus din T.V.A. și impozit pe profit, face parte, în mod evident, din categoria actelor administrative "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Această concluzie este dedusă din regimul juridic al Deciziei contestate, care, având ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării unei creanțe, este indisolubil legată de creanța ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri. Ori, această creanță rezultă, în cazul de față, din taxe și impozite.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora este îndeplinit și în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligații fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanții de recuperare a creanțelor bugetare.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în funcție de criteriul valoric, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că decizia contestată în cauză privește o creanță ce depășește valoarea de 1.000.000 RON, Înalta Curte, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN