ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4624/2018

Asupra conflictului negativ de față,

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea deciziei de impunere nr. x/30.01.2017, a Raportului de inspecție fiscală x/2017 emise de AJFP Giurgiu și a Deciziei nr. 23/2017 emisă de ANAF DGSC.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1501 din 28 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, prin acțiunea sa, reclamanta a solicitat anularea unei decizii de impunere și a unui raport de inspecție fiscală emise de AJFP Giurgiu, acte administrativ fiscale emise de o autoritate publică locală, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată în sumă totală de 947.570 RON.

A constatat că, atât în funcție de cuantumul sumelor contestate, cât și în funcție de rangul autorității emitente, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.

2.2. La rândul său, prin sentința civilă nr. 405 din 24 octombrie 2018, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Tribunalul a reținut că prin decizia nr. F-GR 6/30.01.2017 de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, în sarcina reclamantei s-au stabilit, de către organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Giurgiu, obligații fiscale în suma de 1.482.529 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 768.195 RON și impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice în sumă de 714.334 RON.

A arătat că aplicarea criteriului valoric se face în raport de suma totală stabilită prin Decizia de impunere nr. x/30.01.2017, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la valoarea contribuțiilor fiscale presupus a fi datorate de către contribuabil, valoare stabilită printr-un act de impunere de către organul fiscal. Mai mult Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a indicat, că Decizia nr. 231/13.07.2017 poate fi atacată în termen de 6 luni de la data comunicării la Curtea de Apel București.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea deciziei de impunere nr. x/30.01.2017 emisă de AJFP Giurgiu privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, prin care în sarcina reclamantei s-au stabilit obligații fiscale în suma de 1.482.529 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 768.195 RON și impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice în sumă de 714.334 RON, a raportului de inspecție fiscală x/2017 emis de AJFP Giurgiu și care a stat la baza emiterii deciziei de impunere și a deciziei nr. 231/2017 emisă de ANAF - DGSC în soluționarea contestației formulată de reclamantă.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

1.criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

2.criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, pe scurt creanțe fiscale, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 1.000.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unor acte administrative privind o creanță fiscală în sumă totală de 1.482.529, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GIURGIU și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2018.

GGC - MP