ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3763/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. prin Administrator Judiciar B. în contradictoriu cu pârâtele ANAF și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 469/07.12.2017 emisă de către ANAF, în sensul de a fi anulate punctele 2, 3 și 4 din decizie, și pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu ăi a Raportului de inspecție fiscală nr. x/09.05.2017.

Prin sentința civilă nr. 325 din data 31.01.2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei către Tribunalul Giurgiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în forma în vigoare la data introducerii acțiunii:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În raport cu aceste dispoziții legale, competența materială de soluționare a cauzelor privind obligații fiscale, de către instanțele de contencios administrativ, se stabilește în funcție de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

Acțiunea de anulare a actului administrativ de impunere se circumscrie unui litigiu care privește taxe și impozite, dintre cele la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În condițiile în care, prin actele administrative contestate se stabilesc creanțe fiscale având naturi juridice diferite, derivând totodată din analiza unor raporturi juridice distincte, cum este cazul în speță, pentru determinarea competenței materiale după valoarea obiectului, devine incident și art. 99 alin. (2) C. proc. civ., cu care se completează dispozițiile legii speciale, conform prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La stabilirea competenței trebuie avut în vedere nivelul fiecărei creanțe fiscale principale contestate, iar nu însumarea tuturor creanțelor principale, întrucât numai o asemenea interpretare a textului art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ar fi în acord cu regulile imperative din art. 99 C. proc. civ. Astfel, din formularea textului alin. (1) al art. 10 rezultă că obiectul litigiului este taxa, impozitul, contribuția ș.a.m.d., așadar fiecare creanță fiscală contestată, astfel încât este firească stabilirea competenței în funcție de cuantumul creanțelor privite ut singuli, fiind așadar fără relevanță că prin același act administrativ sunt stabilite mai multe creanțe fiscale principale, atât timp cât acestea au naturi juridice distincte. În plus, prin acțiune pot fi contestate doar o parte dintre creanțe, cum este cazul și în speța de față, iar instanța învestită cu o astfel de acțiune va analiza susținerile părților cu privire la fiecare creanță fiscală contestată prin raportare la motivele invocate, specifice naturii și raportului din care derivă acea creanță.

Așadar, pentru determinarea competenței materiale, s-a avut în vedere acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt. Constatând că valoarea cea mai mare contestată de reclamantă este suma de 789.355 RON reprezentând TVA, Curtea de Apel a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal reținând și disp. art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 în raport de care reclamanta a ales instanța de la sediul acesteia.

Urmare declinării competenței de soluționare a cauzei, cauza a fost înregistrată la data de 28.01.2020 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 64/CAF din data de 11 iunie 2020, Tribunalul Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ si Fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Giurgiu a reținut că din decizia de soluționare a contestației administrative contestată în cauză rezultă că la punctele 2, 3 și 4 s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. x/09.05.2017 cu privire la obligații fiscale în sumă de 150.371 RON impozit pe profit, 185.668 RON TVA, 380.687 RON impozit pe profit și s-a suspendat soluționarea contestației pentru obligația în sumă de 789.355 RON Tva, în total, pentru taxe și impozite în cuantum de 1.506.081 RON.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată (19.06.2018 - data depunerii la serviciul de curierat), litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Din lectura atentă a textelor legale menționate se constată că în materia contenciosului administrativ activitatea de judecată în primă instanță revine, în principiu, tribunalelor și curților de apel, a căror competență materială este delimitată potrivit celor două criterii identificate chiar de legiuitor în conținutul normei juridice, respectiv (1) criteriul rangului autorității publice (locală sau centrală) și (2) criteriul valoric (până la 1.000.000 de RON, inclusiv, sau mai mari de 1.000.000 de RON).

În legătură cu verificarea competenței materiale de judecată prin prisma criteriului valoric, tribunalul a apreciat ca este relevant cuantumul total al sumei contestate, iar nu fiecare creanță fiscală ce ar intra în compunerea obiectului cererii de chemare în judecată; altfel spus, o acțiune în anularea unei decizii unice de soluționare a contestației administrative fiscale se va raporta, în scop de stabilire a competenței materiale de judecată a instanței, la suma tuturor creanțelor fiscale principale și accesorii analizate de autoritatea publică pârâtă prin actul administrativ fiscal contestat.

Prin urmare, față de valoarea totală a taxelor și impozitelor menținute prin decizia de soluționare a contestației la pct. 2,3 și 4, dedusă analizei instanței de contencios administrativ, în suma de 1.506.081 RON, competența materială de soluționare a contestației împotriva actului administrativ fiscal revine curții de apel, în speță Curtea de Apel București în a cărei rază teritorială își au domiciliul/sediul părțile, astfel încât tribunalul a declinat competența de soluționare în favoarea acesteia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii deduse judecății, în raport de care între cele două instanțe s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, constă în obligarea pârâtelor la anularea în parte a Deciziei nr. 469/07.12.2017 emisă de către ANAF, în sensul de a fi anulate punctele 2, 3 și 4 din decizie, și pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu ăi a Raportului de inspecție fiscală nr. x/09.05.2017.

Din conținutul actului administrativ contestat rezultă că la punctele 2, 3 și 4 s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. x/09.05.2017 cu privire la obligații fiscale în sumă de 150.371 RON impozit pe profit, 185.668 RON TVA, 380.687 RON impozit pe profit și s-a suspendat soluționarea contestației pentru obligația în sumă de 789.355 RON Tva, în total, pentru taxe și impozite în cuantum de 1.506.081 RON.

Prin urmare, pentru stabilirea instanței competente sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menționează următoarele:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Cum, în speță, actul administrativ contestat privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, este aplicabil cel de-al doilea criteriu enunțat, astfel că, raportat la valoarea obligațiilor fiscale, respectiv suma de 1.506.081 RON, mai mare de 1.000.000 RON, competența materială de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. S.R.L. prin administrator judiciar INSEVAL IPURL și B. și pârâții Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu și Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iulie 2020.