ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2214/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați: (i) anularea parțială a Deciziei nr. 28/P/30.05.2014 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Biroul de Soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, decizie privind soluționarea plângerii prealabile formulate de reclamantă împotriva Dispoziției obligatorii nr. 349 din 30 septembrie 2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați; (ii) anularea Dispoziției obligatorii nr. 658 din 26 iunie 2014 emisă de D.G.R.F.P. Galați - Serviciul de Inspecție economico-financiară Galați - Biroul de inspecție economico-financiară Constanța - Tulcea.

Prin Sentința civilă nr. 71/CA din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta C.N.A.P.M. S.A. Constanța.

Împotriva Sentinței civile nr. 71/CA din 23 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, solicitând casarea Sentinței nr. 71/CA/2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, cu consecința anulării parțiale a Deciziei nr. 28/P/30.05.2014, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Biroul de Soluționare a plângerilor prealabile și contestațiilor, decizie privind soluționarea plângerii prealabile formulate de subscrisa împotriva Dispoziției obligatorii nr. 349 din 30 septembrie 2013 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați și anulării Dispoziției obligatorii cu nr. 658 din 26 iunie 2014 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați - Serviciul de inspecție economico-financiară Galați -Biroul de inspecție economico-financiară Constanța - Tulcea, după cum urmează:

- anularea art. 1 din decizie, privind respingerea ca neîntemeiată a plângerii prealabile formulate de CN APM S.A., împotriva măsurilor nr. 4.2, 4.3, 4.4 și 4.5 din Dispoziția obligatorie nr. 349 din 30 septembrie 2013 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați și modificarea aceleiași dispoziții obligatorii în sensul desființării măsurilor nr. 4.2, 4.3, 4.4 și 4.5.

- menținerea art. 2 din aceeași decizie, articol prin care se dispune desființarea măsurii nr. 4.1 din Dispoziția obligatorie nr. 349 din 30 septembrie 2013 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați cu privire la dispunerea de către conducerea companiei a măsurilor pentru recuperarea sumei de 12 mii RON, cheltuită peste suma aprobată prin bugetul de venituri și cheltuieli aferent anului 2012 la cheltuieli cu acțiuni sociale, de la persoanele răspunzătoare.

- anularea integrală a Dispoziției obligatorii nr. 658 din 26 iunie 2014 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați - Serviciul de inspecție economico-financiară Galați - Biroul de inspecție economico-financiară Constanța - Tulcea.

În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:

Instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a prevederilor legale vizând prevederile O.U.G. nr. 109/2011 și a Legii nr. 31/1990, după cum urmează:

Referitor la măsura nr. 4.2 și 4.3

- Planul de administrare conține, astfel cum se menționează și în raportul de inspecție, la pct. 5.5 următorii indicatori și criterii de performanță (Key Performance Indicators - KPI):

- cifra de afaceri - PIB +2%;

- eficientizarea activității prin îmbunătățirea indicatorilor de profitabilitate, respectiv marja EBITDA și marja netă;

- EBITDA minus working capital minus capex propriu (sursa proprie conform legii și anume 5% din profitul net) minus dividende (conform legii și anume 85%) mai mare 0;

- productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu, în prețuri curente (RON/pers) programată în anul 2013 este de 289381,05 RON/pers. și va fi îmbunătățită în anii 2014 - 2016;

- indicator de resurse umane: creșterea eficienței individuale a salariaților, inclusiv implementarea unui sistem de evaluare a întregului staff;

- organizarea a două internship-uri pe an în scopul recrutării de personal tânăr în vederea întineririi vârstei medii a organizației;

Reducerea expunerii prin litigii: până în anul 2016, scăderea valorii actuale (excepție - litigii existente ce nu se finalizează în instanțe, pe fond, până atunci);

QHSE: încadrarea în parametrii în reducerea mobilității profesionale și a accidentelor de muncă.

De asemenea la pct. 5.5.1 din planul de administrare au fost fixați și indicatori și criterii de performanță suplimentare după cum urmează:

- Gradul de realizare/implementare a planurilor de acțiune strategică propuse prin planul de administrare;

- Comunicare eficientă cu diferitele părți implicate în activitatea companiei: acționari, management executiv, salariați-sindicate, autorități publice locale și centrale, etc;

- Obținerea unei opinii de audit fără rezerve asupra situațiilor financiare anuale;

- Eficiența exercitării funcției de supraveghere și control asupra societății.

- Modul și gradul de implementare a standardelor de bună practică în domeniul guvernanței corporative.

Recurenta consideră că prin aprobarea în AGA a planului de administrare acționarii au aprobat implicit și indicatorii și criteriile de performanță neexistând în niciun act normativ obligația ca această aprobare să conțină o formă sacramentală și, în consecință, apreciem că măsura 2 din raport este de fapt rămasă fără obiect.

Referitor la măsura nr. 4.4 și 4.5

Considerentele pentru care recurenta solicită respingerea măsurilor de mai sus sunt următoarele:

"Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului" (art. 1267 noul C. civ.). Așadar, clauzele unor acte bilaterale trebuie interpretate coordonat. Ele alcătuiesc un întreg, neputând fi desprinse din contextul contractului. Numai așa este posibilă decelarea voinței reale a părților.

"Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar produce niciunul" [art. 1268 alin. (3) noul C. civ. Prezumția de la care pornește această regulă este aceea că, dacă o clauză a fost inserată în contract, este de presupus că părțile au dorit să producă un efect juridic.

Echipa de control trebuia să facă aplicarea celor două prevederi legislative și să interpreteze actele deduse analizei în scopul în care acestea produc efecte și să urmărească anihilarea lor.

În acest context recurenta invocă și prevederile art. 1266 alin. (1) noul C. civ. care consacră prioritatea voinței reale și concordante a părților:

"Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor".

Ca urmare a celor expuse reiese în mod evident că prin hotărârea AGA la care se face referire în raportul de inspecție acționarii companiei au înțeles să aprobe contractul cadru de mandat, să stabilească administratorii care vor semna acest contract, remunerația acestora precum și desemnarea persoanei, din cadrul reprezentanților acționarilor, care să semneze aceste contracte cu societatea, fără modificarea contractului cadru.

În mod evident există prezumția că persoana desemnată să semneze aceste contracte a respectat contractul cadru astfel cum a fost aprobat de AGA, contract care avea inclusă și remunerația pentru cele două comitete. Faptul că la hotărârea AGA din 04.02.2013 nu este atașat un contract cadru nu trebuie să conducă la concluzia toate contractele de mandat semnate sunt încheiate cu încălcarea prevederilor legale.

În ceea ce privește măsura nr. 5, recurenta arată că suma de 10.508 RON net nu a fost încasată necuvenit ci a fost încasată în baza contractului dintre părți (societatea prin AGA și fiecare administrator).

Atât timp cât clauza privind remunerația pentru activitatea depusă în comitete nu este anulată de către părți sau de către instanța de judecată aceasta produce efecte în sarcina ambelor părți semnatare.

În acest context compania este obligată să respecte contractele existente și să plătească remunerația menționată, iar administratorii au dreptul să primească remunerația menționată contractele fiind legea părților.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata DGRFP Galați a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 aprilie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Prin sentința atacată, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta C.N. Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a criticat menținerea de către organul de soluționare a contestației sale a măsurilor 4.2, 4.3, 4.4 și 4.5.

Prin măsura 4.2 s-a reținut de organul de control și cel investit cu soluționarea contestației că din analiza planului de administrare s-a constatat faptul că la data aprobării planului de administrare nu erau stabilite și aprobate obiectivele și criteriile de performanță. Prin Hotărârea AGA nr. x/2013 s-a aprobat amânarea semnării Anexei 1 în contractul de mandat 1 din 4.02.2013 ce cuprinde obiectivele și criteriile de performanță, urmând ca aceasta să fie aprobată în următoarea adunare generală a acționarilor.

Or, din hotărârile depuse la dosar, emise după 4.02.2013 (și până la întocmirea actului de control), se constată că obiectivele și criteriile de performanță nu au mai fost discutate și aprobate.

Susținerile conform căreia, este evident că prin hotărârea AGA la care se face referire în raportul de inspecție, acționarii companiei au înțeles să aprobe contractul cadru de mandat, să stabilească administratorul care va semna acest contract, remunerația acestora, precum și desemnarea persoanei, din cadrul reprezentanților acționarilor, care să semneze aceste contracte cu societatea, fără modificarea contractului cadru este nefondată, deoarece în cauză, dimpotrivă nu este evident că prin această hotărâre s-au luat aceste măsuri, fiind evidentă însă nerespectarea legii.

Astfel, potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice (1) "În termen de 90 de zile de la data numirii sale, consiliul de administrație/supraveghere elaborează și prezintă adunării generale a acționarilor, spre aprobare, planul de administrare, care include strategia de administrare pe durata mandatului pentru atingerea obiectivelor și criteriilor de performanță stabilite în contractele de mandat.

(2) Dacă este cazul "adunarea generală a acționarilor poate decide completarea sau revizuirea planului de administrare, dacă acesta nu prevede măsurile pentru realizarea obiectivelor cuprinse în contractul de mandat și nu cuprinde rezultatele prognozate care să asigure evaluarea indicatorilor de performanță stabilite în contract ".

Așadar, obiectivele și criteriile de performanță ale administratorilor sunt stabilite prin contractele de mandat încheiate cu fiecare dintre membrii consiliului de administrație, anterior elaborării planului de administrare, ceea ce presupune elaborarea lor anterioară.

Deși prin hotărârea AGA nr. 1 din 4.02.2013 s-a aprobat contractul cadru de mandat (de administrare), cu unanimitate de voturi s-a aprobat "amânarea semnării Anexei nr. 1 la contractul de mandat ce cuprinde obiectivele și criteriile de performanță, urmând ca aceasta să fie aprobată în următoarea adunare generală a acționarilor", ceea ce nu s-a mai înfăptuit.

Ori, este nefondat a susține că implicit anexa a fost aprobată prin aceeași hotărâre în care în unanimitate s-a aprobat amânarea semnării Anexei nr. 1 ce cuprinde obiectivele și criteriile de performanță, invocarea dispozițiilor art. 1267 și 1268 și a art. 1266 din C. civ. referitoare la interpretarea contractelor este nelegală de vreme ce reclamanta avea obligația primordială de a respecta prevederile O.U.G. nr. 109/2011, art. 1270(1) din C. civ. prevăzând expres "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante".

Or, din analiza contractului de mandat din 4 februarie 2013, deși acesta prevede la pct. 3.2.16 că "administratorul îndeplinește obiectivele/criteriile de performanță prevăzute la anexa 1 la prezentul contract" contractul nu cuprinde și această anexă.

Prin măsura 4.3 s-a dispus reanalizarea planului de administrare după întocmirea și aprobarea obiectivelor/criteriilor de performanță, ținând cont de obiectivele/criteriile de performanță aprobate. Și aici au fost considerate nefondate susținerile reclamantei conform cărora prin aprobarea în AGA a planului de administrare, au fost aprobați implicit și indicatorii și criteriile de performanță, prin raportare la dispozițiile art. 30(1) din O.U.G. nr. 109/2011 reproduse anterior, considerentele expuse pentru respingerea anulării măsurii 4.2 fiind deopotrivă valabile pentru respingerea și a solicitării de anulare a măsurii 4.3, având în vedere și împrejurarea că, în fapt, planul de administrare a Consiliului de administrație a fost aprobat de AGA fără ca aceasta să fi aprobat anterior, după cum s-a arătat obiectivele și criteriile de performanță pentru administratori.

În ce privește măsurile 4.4 și 4.5 acelea de a analiza oportunitatea acordării remunerației suplimentare conform O.U.G. nr. 109/2011 și Legea nr. 31/1990, ca și recuperarea sumei de 10.508 RON net de la persoanele fizice care au încasat necuvenit aceste sume, se constată că susținerea reclamantei conform căreia suma de 10.508 RON nu a fost încasată necuvenit, ci a fost încasată în baza contractului între părți și atât timp cât clauza pentru remunerația pentru activitatea depusă nu este anulată de părți sau de instanță, ea își produce efectele, este nefondată, ca și solicitarea de anulare a art. 1 din decizia de soluționare a contestației reclamantei, cu referire la măsurile 4.4 și 4.5 este nefondată.

Aceasta, deoarece art. 153

18

din Legea nr. 31/1990 prevede că:

"(1) Remunerația membrilor consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acționarilor.

(2) Remunerația suplimentară a membrilor consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere însărcinați cu funcții specifice în cadrul organului respectiv, precum și remunerația directorilor, în sistemul unitar, ori a membrilor directoratului, în sistemul dualist, sunt stabilite de consiliul de administrație, respectiv de consiliul de supraveghere. Actul constitutiv sau adunarea generală a acționarilor fixează limitele generale ale tuturor remunerațiilor acordate în acest fel.

(3) Orice alte avantaje pot fi acordate numai în conformitate cu alin. (1) și (2).

(4) Adunarea generală, respectiv consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere și, dacă este cazul, comitetul de remunerare se vor asigura, la stabilirea remunerațiilor sau a altor avantaje, că acestea sunt justificate în raport cu îndatoririle specifice ale persoanelor respective și cu situația economică a societății".

De asemenea, art. 37(1) din O.U.G. nr. 109/2011 "Remunerația membrilor consiliului de administrație sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere este stabilită de adunarea generală a acționarilor. Ea este formată dintr-o indemnizație fixă lunară și, dacă este cazul, dintr-o componentă variabilă, constând într-o cotă de participare la profitul net al societății, schemă de pensii sau o altă formă de remunerare pe baza performanțelor".

Art. 18 pct. 42 din statutul CN Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța prevede că "remunerația suplimentară și orice alte avantaje ale membrilor CA se stabilesc prin hotărâre AGA".

Prin hotărârea AGA nr. x din 4.02.2013 a fost aprobată remunerația administratorilor pentru activitatea desfășurată în calitate de membri ai Consiliului de administrație, în sumă de 900 euro lunar net, fără a se hotărî acordarea vreunei indemnizații suplimentare.

Așadar remunerația suplimentară netă fixă de 300 euro lunar, pentru calitatea de membru al unui comitet consultativ organizat la nivelul Consiliului de administrație a fost acordată în afara cadrului legal, fără ca aceasta să fie aprobată printr-o hotărâre AGA.

Susținerile reclamantei conform căreia clauzele unor acte bilaterale trebuie interpretate coroborat, ele alcătuind un întreg, neputând fi desprinse din contextul contractului, vor fi înlăturate ca nefondate, întrucât, indubitabil reclamanta nu a respectat dispozițiile legale pentru acordarea remunerației suplimentare, iar art. 1169 C. proc. civ. prevede că "Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri".

Înalta Curte apreciază drept legală sentința atacată și își însușește integral considerentele acesteia, pentru motivele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Astfel, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii în privința măsurilor nr. 4.2 și 4.3, în condițiile în care prevederile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011 fac referire în mod expres la stabilirea prin contracte de mandat a obiectivelor și criteriilor de performanță impuse administratorilor întreprinderii publice-societate comercială. Or, astfel cum rezultă din actele dosarului, contractele de mandat ale administratorilor societății comerciale recurente nu cuprind obiectivele și criteriile de performanță, fiind deci neîndoielnică încălcarea prevederilor legale mai sus menționate.

Contrar susținerilor recurentei, inserarea în planul de administrare a unor indicatori de performanță nu echivalează cu stabilirea prin contractul de mandat a obiectivelor și criteriilor de performanță ale administratorilor. Aceasta întrucât, raportat la prevederile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011, planul de administrare trebuie să includă mijloacele pentru atingerea obiectivelor și criteriilor de performanță stabilite prin contractul de mandat. Altfel spus, obiectivele și criteriile de performanță stabilite prin contractul de mandat trebuie să preexiste planului de administrare.

În ceea ce privește indemnizația suplimentară a membrilor consiliului de administrație (măsurile nr. 4.4 și 4.5), Înalta Curte reține că aceasta a fost acordată în lipsa unei hotărâri de aprobare emise de adunarea generală a acționarilor (AGA) societății comerciale recurente, condiție impusă expres de dispozițiile art. 153

18

din Legea nr. 31/1990 și art. 37 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011, precum și de prevederile art. 18 pct. 42 din statutul recurentei, astfel cum se arată în mod corect și în considerentele sentinței recurate.

Ca urmare, Înalta Curte apreciază că, în prezența unor norme juridice imperative ce condiționează acordarea indemnizației suplimentare menționate de existența unei hotărâri AGA în acest sens, sunt lipsite de relevanță regulile de interpretare a contractelor prevăzute de C. civ. Totodată, se constată că nu există niciun temei legal pentru a se reține că persoana desemnată să semneze contractul de mandat a respectat contractul-cadru astfel cum a fost aprobat de AGA. Înalta Curte are în vedere la pct. 2 al hotărârii AGA nr. x din 04 februarie 2013 se menționează exclusiv aprobarea unei remunerații de 900 euro lunar pentru activitatea desfășurată de membrii consiliului de administrație, fără a se face nicio referire la vreo indemnizație/remunerație suplimentară.

2.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 noul C. proc. civ., reținând că nu există motive de reformare a sentinței va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța împotriva Sentinței civile nr. 71 CA din 23 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN