ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4677/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța la data de 16.06.2016, reclamanta CN Administrația Porturilor Maritime S.A., în contradictoriu cu pârâții D.G.R.F.P Galați prin Administrația Finanțelor Publice Constanța, A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și A.N.A.F. - Biroul Vamal Frontieră Constanța SUD, a solicitat anularea în tot a:

- Deciziei nr. 125/20.05.2016 privind soluționarea contestației împotriva deciziei pentru regularizarea situației nr. 224/11.11.2015;

- Deciziei pentru regularizarea situației nr. 224/11.11.2015;

- Procesului-verbal de control nr. x/11.11.2015, având în vedere următoarele considerente:

- obligațiile fiscale sunt greșit consemnate în sarcina C.N. A.P.M. S. A. Constanța;

- C.N. A.P.M. S.A, Constanța nu are calitatea de custode;

- C.N. A.P.M. S.A. Constanța nu are calitatea de antrepozitar, motiv pentru care nu datorează accize;

- sumele prevăzute în Decizia nr. 224/11.11.2015 nu sunt real datorate de C.N. A.P.M. S.A. Constanța, reclamanta nefiind proprietara mărfurilor;

- C.N. A.P.M. S.A. Constanța nu a efectuat operațiuni de import - export pentru baxurile de țigări, motiv pentru care nu datorează taxe vamale, accize, TVA, dobânzi și accesorii;

- C.N. A.P.M. S.A. Constanța nu a eliberat pentru consum baxurile de țigări, bunurile au fost sustrase din magazia nr. 1.3.3, acest fapt formând obiectul unui dosar penal care a fost instrumentat de către Serviciul de Poliție Transporturi.

Prin sentința civilă nr. 205 din 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Biroul Vamal Frontieră Constanța Sud și a anulat Decizia nr. 125/20.05.2016, decizia pentru regularizarea situației nr. 224/11.11.2015, precum și Procesul-verbal de control nr. x/11.11.2015, încheiate de pârâte.

Împotriva sentinței civile nr. 205 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția General Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Prin decizia civilă nr. 5938 din data de 27.11.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 205 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința civilă recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În fond după casare, cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016*, la data de 13.02.2020.

Prin sentința civilă nr. 138 din data de 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta CN Administrația Porturilor Maritime S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și a anulat Decizia nr. 125/20.05.2016 privind soluționarea contestației, Decizia nr. 224/11.11.2015 privind regularizarea situației și procesul-verbal de control nr. x/11.11.2015.

Împotriva sentinței civile nr. 138 din data de 19 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 4 pct. 10, pct. 13, pct. 14, pct. 15, pct. 24, art. 37, art. 98 alin. (3), art. 166 lit. a) și art. 203 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și art. 867a din Regulamentul 2454/93, art. 136 alin. (1) și (3), art. 206^7, art. 206

8

și art. 206

9

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) și alin. (7) și art. 120

1

din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.

Întreaga motivare a soluției de admitere a acțiunii se bazează pe concluzia netemeinică și nelegală a instanței de fond conform căreia "se constată că reclamanta nu a avut calitatea de antrepozitar sau depozitar vamal și, drept urmare, punerea în sarcina sa a obligațiilor vamale de import, acciza aferentă mărfurilor și taxa pe valoare adăugată este nelegală".

În primul rând, este important de reliefat faptul că instanța de fond a nesocotit apărările formulate de instituția pârâtă, hotărârea pronunțată de aceasta încălcând prevederile legale la care s-a referit, potrivit cărora statutul de mărfuri intrate în proprietatea statului prin confiscare conferă acestora regimul vamal de antrepozit, chiar dacă locul în care sunt reținute mărfurile nu este antrepozit vamal, iar deținătorul acestuia nu este autorizat ca antrepozitar.

În al doilea rând, în mod greșit instanța de fond a preluat susținerile intimatei referitoare la faptul că nu a avut și nici nu are obligația păstrării mărfurilor și nici nu are calitatea de custode pentru cantitățile sustrase, mărfurile fiind lăsate în custodia unei salariate care avea funcția de gestionar, fără ca aceasta să fie mandatată să păstreze mărfurile până la finalizarea cercetărilor.

Din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că procesul-verbal din 18.01.2006 a fost comunicat Administrației Porturilor Maritime Constanța S.A. prin angajatul său, care avea calitatea de gestionar al magaziei în care au fost reținute mărfurile, așa cum se menționează în textul procesului-verbal și cum a fost reținut și în Rezoluția nr. 43/D/P/2006/19.05.2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar custodia s-a menținut potrivit adresei nr. x/02.11.2015 a Inspectoratului General al Politiei de Frontieră - Garda de Coastă, după finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. x/2006, când a fost înaintat unității de parchet competente fără a ridica custodia asupra mărfurilor, aceasta fiind instituită până la ducerea la îndeplinire a măsurilor de confiscare și distrugere dispuse în dosarul penal nr. x/2006, rămase definitive.

În plus, susținerile intimatei, preluate în mod greșit și de către instanța de fond, potrivit cărora nu avea calitatea de antrepozitar, în condițiile în care nu a efectuat operațiuni comerciale sau de altă natură cu bunurile sustrase, nu a efectuat importul acestora, nu este deținător de antrepozit și nici nu are calitatea de antrepozitar autorizat și prin urmare nu are nici drepturi sau obligații în acest sens sunt neîntemeiate și lipsite de relevanță având în vedere că în speță sunt aplicabile prevederile art. 203, art. 233 lit. c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, de instituire a Codului Vamal Comunitar coroborate cu cele ale art. 867 și art. 867a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei, de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, de instituire a Codului Vamal Comunitar.

Mărfurile având statut vamal necomunitar au aparținut A. S.R.L iar până la punerea în aplicare a măsurii de confiscare și distrugere dispusă conform ordonanței Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 757/P/2006 din 21.04.2008, rămasă definitivă, mărfurile se aflau sub supraveghere vamală, în regim de antrepozit vamal.

Organele vamale au constatat că la data de 21.01.2013 a fost sustrasă din magazia 1.3. a Administrației Porturilor Maritime Constanța S.A. o cantitate de 156 baxuri de țigarete marca x și 190 baxuri de țigarete marca x, iar la data de 17.03.2015 a fost sustrasă din aceeași magazie o cantitate de 427 pachete țigarete marca x și 170 pachete țigarete marca x.

Din adresele nr. x/26.10.2015 și nr. x/06.11.2015, emise de Inspectoratului General al Politiei Romane - Direcția de Politie Transporturi Maritime, aflate la dosarul cauzei, a rezultat ca cercetările efectuate în instrumentarea spețelor se află în curs de desfășurare, iar până la data întocmirii actelor de impunere contestate, persoanele care au săvârșit sustragerile nu au fost identificate.

Totodată, organele vamale au constatat că, deși spațiul în care au fost depozitate țigaretele, respectiv magazia 1.3 din incinta 1A a Zonei libere Constanța Sud, se afla în proprietatea/gestiunea Administrației Porturilor Maritime Constanța S.A, aceasta nu a luat niciun fel de măsuri pentru a asigura paza și depozitarea în bune condiții a cantităților de țigarete lăsate în custodia sa conform procesului-verbal din data de 18.01.2006, deși avea cunoștință despre obligațiile pe care le are cu privire la aceste mărfuri.

Faptul că reclamanta Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. nu a luat niciun fel de măsuri pentru a asigura integritatea și paza mărfurilor în magazia 1.3. și nu a ținut evidența acestora si, de asemenea, faptul că la data la care s-a produs sustragerea nu avea cunoștință despre situația juridică a mărfurilor, se înscriu în seria acțiunilor/omisiunilor care determină nașterea datoriei vamale, debitor fiind persoana care răspunde de îndeplinirea condițiilor de utilizare a regimului vamal, în speța Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A.

Așa cum s-a arătat prin apărările formulate la fondul cauzei, solicită să se aibă în vedere că în conformitate cu înregistrările din Registrul de evidență vamală la import pe anul 2005 și din Registrul de evidență vamală de intrare în Zona liberă Constanța Sud pe anul 2005, o cantitate de 1.296 baxuri de țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, aparținând A. S.R.L., a fost depozitată în anul 2005 în magaziile aflate în incinta Zonei libere Constanța Sud, închiriate de societatea în cauză de la B. S.R.L. și de la Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A.

A. S.R.L. a desfășurat activitatea de depozitare în Zona liberă Constanța Sud, în magaziile 1.2 și 1.3 aparținând Sucursalei Zonei libere Constanța Sud și în magazia închiriată de la B. S.R.L, în baza licenței de lucru Seria x nr. x/19.09.2005, eliberată de Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A. - Sucursala Zonelor Libere Constanța Sud și Basarabi, cu termen de valabilitate 24.09.2005 - 23.03.2006.

Potrivit procesului-verbal întocmit în data de 18.01.2006 de organele de politie din cadrul Inspectoratului General al Politiei de Frontieră - Direcția Combaterea Infracționalității Transfrontaliere și din cadrul Direcției Poliției de Frontieră Constanța, a fost indisponibilizată în magazia 1.3 a Administrației Porturilor Maritime Constanța S.A. cantitatea de 1.296 baxuri de țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x aparținând A. S.R.L., întrucât a existat suspiciunea că sunt mărfuri contrafăcute, acestea fiind lăsate în custodia gestionarei magaziei, cu obligația de a le păstra până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. x/2006

Potrivit rezoluției Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism nr. 43/D/P/2006 din 19.05.2006 a rezultat că în cazul țigaretelor aparținând A. S.R.L. s-a dispus indisponibilizarea și lăsarea în custodia gestionarei magaziei 1.3. din cadrul Administrației Zonei Libere Constanța, a cantității de 1.296 baxuri conținând fiecare 50 de cartușe țigarete marca x și 990 baxuri conținând fiecare câte 50 cartușe țigarete marca x.

Organele vamale au stabilit că potrivit art. 203 alin. (3) teza a 4-a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, debitorul datoriei vamale este persoana care trebuie să execute obligațiile care rezultă din utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile, în speță Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A, în calitate de proprietar/gestionar al magaziei în care mărfurile au fost indisponibilizate, în condițiile în care făptuitorii sustragerilor nu au fost identificați până la data emiterii actelor de impunere contestate.

Concluzionând, contrar reținerilor instanței de fond, solicită să se aibă în vedere că intimata-reclamantă datorează această sumă în condițiile în care este deținător/gestionar al magaziei din care au fost sustrase mărfurile aflate sub regim vamal de antrepozit în urma confiscării de către organele în drept.

În considerarea celor expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de CN Administrația Porturilor Maritime Constanța S.A., ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Adminisrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a arătat că, în raport de documentele/actele aflate în posesia biroului vamal, se constată că CNAPMC S.A., în calitate de proprietar/depozitar/gestionar al spațiului din magazia sa nr. 1.3.3, este deținătorul antrepozitului unde au fost depozitate cele 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, care au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal prin confiscarea dispusă de ordonanța 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, până la distrugerea respectivelor țigarete.

Deținătorul antrepozitului reprezintă persoana desemnată de către Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție prin ordonanța nr. 757/P/2006/21.04.2008/Procesul-verbal din 18.01.2006 de indisponibilizare a țigaretelor în cauză, pentru gestionarea locului în care sunt depozitate țigaretele din tutun cu statut vamal necomunitar, plasate sub regimul de antrepozit vamal prin confiscarea dispusă prin ordonanța 757/P/2006/21.04.2008, calitatea de deținător, respectiv de antrepozit vamal este dobândită ope legis de către CNAPMC potrivit art. 867a (1) din REG.CEE.2454/1993.

Prin confiscarea dispusă prin ordonanța 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a celor 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, respectivele țigarete necomunitare au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal în virtutea măsurii legale de confiscare, fără a fi necesară vreo altă formalitate în acest sens.

Astfel, în mod eronat a reținut instanța de fond, în rejudecare, după casarea cu trimitere, faptul că niciun fel de formalitate nu a fost îndeplinită de către organele vamale pentru a transfera reclamantei obligațiile rezultate din plasarea mărfurilor sub regim de antrepozit vamal.

În calitate de deținător, în sensul prevederilor Ordonanța nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, a celor 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, care au fost confiscate și care trebuie distruse, potrivit dispoziției din Ordonanța nr. 757/P/2006/21.04.2008, intimata-reclamantă CNAPMC avea obligația să inventarieze bunurile respective, luând în același timp și măsurile de securitate, de păstrare și de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor de valorificare.

De asemenea, se constată că, întrucât conform prevederilor art. 6 din Anexa nr. 2 din H.G.410/1993 privind înființarea Zonei libere Constanta Sud, art. 8 din LEGE nr. 342 din 12 iulie 2004, CNAPMC organizează și desfășoară activitatea de pază și control, la porțile de acces și pe întreg teritoriul Zonei libere Constanța Sud, în interiorul acesteia, reclamanta CNAPMC avea obligația de a organiza și activitatea de pază și controlul și asupra celor 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, depozitate/indisponibilizate lăsate în custodia sa prin procesul-verbal din 18.01.2006, în spațiul din magazia 1.3.3. aparținând CNAPMC, situată în incinta 1 A din Zona liberă Constanța Sud.

Având în vedere că mărfurile predate în custodie de organele de politie reclamantei au fost sechestrate de acestea și, ulterior, confiscate prin dispoziție data de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Ordonanța nr. 757/P/2008, aceste mărfuri sunt considerate a fi plasate sub regimul de antrepozit vamal.

Potrivit art. 867a (1) din REG.CEE.2454/1993 "(1) Mărfurile necomunitare care au fost abandonate în favoarea bugetului statului, puse sub sechestru sau confiscate, se consideră a fi plasate sub regim de antrepozit vamal."

Având în vedere că mărfurile sustrase aveau statut de mărfuri necomunitare, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din REG.CEE.2913/1992, mărfurile necomunitare plasate în antrepozit se afla sub supraveghere vamală de la momentul confiscării/plasării în regim de antrepozit vamal și până când aceste țigarete confiscate se distrug.

Astfel, din interpretarea prevederilor legale menționate anterior, se constată că prin confiscarea dispusă prin ordonanța 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție a celor 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, respectivele țigarete necomunitare au fost plasate sub regimul de antrepozit vamal, fără ca acestea să fie depozitate într-un antrepozit vamal, calitatea de antrepozitar vamal fiind dobândita de către reclamantă ope legis, odată cu măsura confiscării dispuse în speța, fără a fi necesara vreo altă formalitate în acest sens.

De asemenea intimata-reclamanta, în calitate de deținător al locului din magazia 1.3.3 unde au fost lăsate spre depozitare și păstrare, fără drept de înstrăinare a țigaretelor în cauză, avea obligația, în conformitate cu prevederile art. 101 lit. a) și lit. b) din REG.CEE.2913/1992, de păstrare a respectivelor țigarete sub supraveghere vamală și de executare a obligațiilor care decurg din depozitarea mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal, respectiv are obligația față de autoritatea vamală să asigure supravegherea astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub control vamal.

Prin cea de-a doua critică, recurenta-pârâtă arată că în ceea ce privește dispozițiile vamale referitoare la stingerea datoriei vamale prin confiscare și distrugere conform art. 233 din REG.CEE.2913/92, cazul stingerii datoriei vamale pentru mărfurile "puse sub sechestru și confiscate simultan sau ulterior", acestea ar trebui interpretate în sensul precizărilor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reprezentate de Hotărârea din 2 aprilie 2009 privind Cauza Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, C-459/07, și Hotărârea din 29 aprilie 2010 privind Cauza Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet, C230/08.

Astfel Hotărârea Curții (Camera a treia) 29 aprilie 2010 (*_) în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteministeriet, unde în această speță, Curtea (Camera a treia) declară:

1) împrejurările în care mărfurile care sunt reținute, în momentul introducerii pe teritoriul vamal comunitar, de autoritățile vamale si fiscale locale în zona în care se află primul birou vamal situat la frontiera externă a Comunității și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate, mărfurile rămânând în permanentă în posesia acestora, intră în cadrul noțiunii de mărfuri "puse sub sechestru și confiscate simultan sau ulterior" care figurează la articolul 233 primul paragraf litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 955/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 1999, astfel încât datoria vamală se stinge în temeiul acestei dispoziții.

Articolul 5 alin. (1) al treilea paragraf și articolul 6 alin. (1) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/99/CE a Consiliului din 30 decembrie 1996, trebuie interpretate în sensul că este necesar să se considere că mărfurile care sunt puse sub sechestru de autoritățile vamale și fiscale locale în momentul introducerii acestora pe teritoriul vamal al Comunității și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora nu au fost importate în Comunitate, astfel încât faptul generator al accizei în privința acestora nu se produce. Mărfurile care sunt puse sub sechestru după ce au fost introduse ilegal pe acest teritoriu, și anume din momentul în care au ieșit din zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora nu sunt considerate într-un regim de "suspendare a accizelor", în sensul dispozițiilor coroborate ale articolului 5 alin. (2) primul paragraf și ale articolului 6 alin. (1) litera (c) din directiva menționată, precum și ale articolului 84 alin. (1) litera (a) și ale articolului 98 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 955/99, și ale articolului 867a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1662/1999 al Comisiei din 28 iulie 1999, astfel încât faptul generator al accizei pentru aceste mărfuri se produce și, prin urmare, acciza devine exigibilă.

Articolul 2 punctul 2, articolul 7 și articolul 10 alin. (3) din A șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/85/CE a Consiliului din 22 octombrie 1999, trebuie interpretate în sensul că este necesar să se considere că mărfurile care sunt puse sub sechestru de autoritățile vamale și fiscale locale în momentul introducerii acestora pe teritoriul Comunității și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora nu au fost importate în Comunitate, astfel încât faptul generator al taxei pe valoarea adăugată nu se produce în privința lor, și că, prin urmare, această taxă nu devine exigibilă. Totuși, dispozițiile coroborate ale articolului 10 alin. (3) al doilea paragraf și ale articolului 16 alin. (1) (B) litera (c) din această directivă, precum și ale articolului 867a din Regulamentul nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1662/1999, trebuie interpretate în sensul că pentru mărfurile puse sub sechestru de aceste autorități după ce au fost introduse ilegal pe acest teritoriu, și anume din momentul în care acestea au trecut de zona în care se află primul birou vamal situat în interiorul teritoriului respectiv, și au fost distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora, faptul generator al taxei pe valoarea adăugată se produce și această taxă este exigibilă, chiar dacă aceste mărfuri sunt plasate ulterior într-un regim vamal.

Articolul 202, articolul 215 alin. (1) și (3) și articolul 217 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 955/1999, precum și articolul 7 alin. (2) și articolul 10 alin. (3) din a șasea Directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/85, trebuie interpretate în sensul că autoritățile statului membru situat la frontiera externă a Comunității, prin care mărfurile au fost introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunității, sunt cele care au competență să recupereze datoria vamală și taxa pe valoarea adăugată, chiar și în cazul în care aceste mărfuri au fost transportate ulterior într-un alt stat membru în care au fost descoperite și apoi puse sub sechestru. Articolul 6 alin. (1) și articolul 7 alin. (1) din Directiva 92/12, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/99, trebuie interpretate în sensul că autoritățile acestui din urmă stat membru sunt competente să recupereze accizele, cu condiția ca aceste mărfuri să fie deținute în scopuri comerciale. Este de competența instanței de trimitere să stabilească dacă această condiție est îndeplinită în litigiul cu care este sesizată.

În temeiul faptelor și prevederilor vamale prezentate în procesul-verbal de control nr. x/11.11.2015/DRS224/11.11.2015 s-a constatat că:

- CNAPMC, în calitate de deținător de antrepozit, de antrepozitar, calitate dobândită ope legis prin faptul dispunerii măsurii de confiscare, reprezintă persoana care trebuie să execute obligațiile care rezultă din utilizarea regimului de antrepozit vamal sub care au fost plasate cele 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, aparținând S.C. A. S.R.L., care au fost confiscate prin ordonanța 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și care avea obligația de păstrare a acestor țigarete necomunitare, care au fost confiscate prin Ordonanța sus-menționată, sub supraveghere vamală, în magazia 1.3.3. aparținând CNAPMC, timp cât acestea se afla în antrepozit până la distrugerea țigaretelor în cauză, respectiv avea obligația față de C. de a asigura supravegherea celor 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, plasate în regim de antrepozit vamal, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub control vamal.

- CNAPMC nu și-a respectat obligația privind păstrarea sub supraveghere vamală până la distrugerea țigaretelor necomunitare confiscate prin ordonanța 757/P/2006/21.04.2008 a P.I. C. civ..J și care au fost plasate astfel sub regim de antrepozit vamal, sub supraveghere vamală.

- În Ordonanța 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică nu se dispune că se stinge datoria vamală prin confiscarea și distrugerea celor 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, aparținând S.C. A. S.R.L., indisponibilizate de organele de politie prin procesul-verbal din 18.01.2006. Prin măsura de confiscare și distrugere a acestor țigarete necomunitare dispuse prin ordonanța 757/P/2006/21.04.2008 nu s-a schimbat statul vamal necomunitar al acestor țigarete, conform dispoziții art. 867/REG.CEE.2454/93.

Cele 346 baxuri de țigarete (156 baxuri țigarete marca x și 190 baxuri țigarete marca x CLASSIC) sustrase în data de 22.01.2013 și cele 427 pachete țigarete x CLASSIC și 170 pachete țigarete x sustrase în data de 17.03.2015, din magazia 1.3.3., aparținând CNAPMC fac parte din cantitatea de 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, cu statut vamal necomunitar, care sunt plasate sub regimul de antrepozit vamal și reprezintă marfa cu statut vamal necomunitar care au fost sustrase de sub supraveghere vamală și introduse pe teritoriul vamal al Comunității ilegal fără efectuarea formalităților vamale, iar pentru aceste cantități de țigarete din tutun necomunitar s-a născut datoria vamală ca urmare a sustragerii de sub supraveghere vamală a mărfurilor plasate sub regim de antrepozit vamal cele 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x, aparținând S.C. A. S.R.L., indisponibilizate și lăsate în custodia/magazia CNAPMC de organele de politie prin procesul-verbal din 18.01.2006, pentru care s-a dispus confiscarea și distrugerea acestor țigarete ordonanța 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-au aflat tot timpul în posesia CNAPMC din 18.01.2006 până în ianuarie 2016, când pentru cantitățile de țigarete din tutun care se mai aflau în magazia CNAPMC au fost efectuate formalitățile de distrugere.

Datoria vamală s-a născut la data constatării sustragerii de sub supraveghere vamală a cantităților de țigarete din tutun mai sus precizate, respectiv data de 22.01.2013 și 17.03.2015 măsurile de confiscare și distrugere a unui număr de 1296 baxuri țigări marca x și 990 baxuri țigări marca x, aparținând S.C. A. S.R.L. au fost consfințite prin deciziile pronunțate de instanțele competente de pe raza județului Constanța, după data de 21.04.2008 când dispozițiile privind confiscarea și distrugerea acestor țigarete stabilite prin Ordonanța 757/P/2006/21.04.2008/P.I.C.C.J. au fost contestate, dar înainte de data de 22.01.2013, data sustragerii celor 346 baxuri de țigarete (156 baxuri țigarete marca x și 190 baxuri țigarete marca x), respectiv înainte de data sustragerii din 17.03.2015, a cantității de 427 țigarete marca x și 170 pachete țigarete marca x, din magazia 1.3.3., aparținând CNAPMC, situată în incinta 1. A a Zonei libere Constanța Sud, din custodia C.N.A.P.M.C.

În susținerea constatării că în cazul sustragerii/furtului de mărfuri aflate într-un antrepozit vamal sunt aplicabile prevederile art. 203 din REG.CEE.2913/92 sunt precizările din Hotărârea Curții (Camera a doua) 11 iulie 2013(*) în cauza C-273/12, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE.

Potrivit art. 867 din Regulamentul CEE 2454/1993 "Confiscarea unor mărfuri în conformitate cu art. 233 lit. c) și d) din cod nu modifică statutul vamal al mărfurilor respective", iar art. 867a dispune:

"(1) Mărfurile necomunitare care au fost abandonate în favoarea bugetului statului puse sub sechestru sau confiscate se consideră a fi plasate sub regim de antrepozit vamal.

(2) Mărfurile menționate la alin. (1) pot fi vândute de către autoritățile vamale numai cu condiția îndeplinirii fără întârziere de către cumpărător a formalităților de atribuire de destinații vamale.

În cazul în care vânzarea se face la un preț care include drepturile de import, vânzarea este considerată echivalentă cu punerea în liberă circulație și autoritățile vamale trebuie să calculeze, la rândul lor, cuantumul drepturilor și să le înregistreze în evidențele contabile.

În aceste cazuri, vânzarea se desfășoară în conformitate cu procedurile în vigoare din statele membre.

(3) În cazul în care administrația decide să cedeze ea însăși mărfurile menționate la alin. (1) altfel decât prin vânzare, aceasta îndeplinește de îndată formalitățile de atribuire de destinații vamale stabilite în articolul 4 alin. (15) literele (a), (b) (c) și (d) din cod".

În același timp art. 233 lit. c) din Reg. CEE 2913/1992 statuează:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor în vigoare cu privire la prescrierea unei datorii vamale și la imposibilitatea de a o recupera în cazul insolvabilității debitorului constatate pe cale judecătorească, o datorie vamală se stinge:

(c) în cazul în care, cu privire la mărfurile declarate pentru un regim vamal ce implică obligația de plată a drepturilor: declarația vamală este invalidată; mărfurile, înainte de a primi liberul de vamă, sunt fie puse sub sechestru și simultan sau ulterior confiscate, fie distruse din dispoziția autorităților vamale, fie distruse sau abandonate în conformitate cu articolul 182, fie distruse sau iremediabil pierdute dintr-un motiv care ține de natura lor sau de caz fortuit sau forță majoră (...)"

Antrepozitul vamal reprezintă orice loc aprobat de autoritățile vamale și aflat sub controlul lor, unde mărfurile pot fi depozitate în condițiile prevăzute.

Situațiile în care mărfurile menționate în alin. (1) pot fi plasate sub regimul de antrepozit vamal fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu procedura comitetului.

Din prevederile sus-menționate rezultă faptul că sustragerea mărfurilor necomunitare intrate în proprietatea statului reprezintă sustragere de sub supraveghere vamală care dă naștere unei datorii vamale la data la care s-a produs, debitor fiind persoana care a sustras mărfurile, persoana care a participat la o astfel de acțiune și care știa sau ar fi trebuit să știe că mafurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală, persoana care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală și persoana care trebuia să execute obligațiile care rezultă din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri.

Față de aceste motive, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, respingerea acțiunii.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 04 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat, contradictoriu cu pârâții D.G.R.F.P Galați prin Administrația Finanțelor Publice Constanța, A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și A.N.A.F. - Biroul Vamal Frontieră Constanța SUD, anularea în tot a Deciziei nr. 125/20.05.2016 privind soluționarea contestației împotriva deciziei pentru regularizarea situației nr. 224/11.11.2015, a deciziei pentru regularizarea situației nr. 224/11.11.2015 și a Procesului-verbal de control nr. x/11.11.2015.

Prima instanță, în fond după casare, cu trimitere spre rejudecare, a admis cererea dedusă judecății și a anulat Decizia nr. 125/20.05.2016 privind soluționarea contestației, Decizia nr. 224/11.11.2015 privind regularizarea situației și procesul-verbal de control nr. x/11.11.2015, reținând, în esență, că reclamanta nu a avut calitatea de antrepozitar sau depozitar vamal și, drept urmare, punerea în sarcina sa a obligațiilor vamale de import, acciza aferentă mărfurilor și taxa pe valoare adăugată este nelegală.

Învestită cu soluționarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

La o primă analiză a cererilor de recurs, Înalta Curte constată că ambele recurente au invocat aceleași motive de nelegalitate ale sentinței pronunțată de către prima instanță, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Sub acest aspect se arată că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 203, art. 233 lit. c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, de instituire a Codului Vamal Comunitar coroborate cu cele ale art. 867 și art. 867a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei, de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, de instituire a Codului Vamal Comunitar.

Printr-o primă critică, recurentele-pârâte au arătat că, potrivit art. 98 alin. (3) din Regulamentul CEE nr. 2913/92 mărfurile pot fi plasate sub regimul de antrepozit vamal fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal, în situația prevăzută de art. 867a din Regulamentul CEE nr. 2454/93, astfel că proprietarul/deținătorul spațiului în care sunt depozitate mărfurile trebuie să îndeplinească obligațiile față de acestea în ceea ce privește derularea și încheierea regimului ca și un titular de antrepozit vamal/antrepozitar, iar în speța de față, obligația depozitării și păstrării în bune condiții a mărfurilor conform dispozițiilor din procesul-verbal din data de 18.01.2006 întocmit de organele de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră - Direcția de Combaterea Infracționalității Transfrontaliere, reținută și prin rezoluția nr. 43/D/P/2006 din data de 19.05.2006 și Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 757/P/2006 din data de 21.04.2008, revine Administrației Porturilor Maritime Constanța S.A., aceasta având cunoștință despre măsura lăsării în custodie a bunurilor confiscate.

Într-adevăr, prin Ordonanța 757/P/2006/21.04.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Urmărire Penală și Criminalistică s-a dispus confiscarea a 1296 baxuri x și 990 baxuri x, iar organele vamale au considerat că, potrivit art. 98 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și art. 867a din Regulamentul 2454/93, cantitatea de țigarete (1296 baxuri x și 990 baxuri x) cu statut vamal necomunitar a fost plasată sub regim de antrepozit vamal în urma confiscării, în spațiul din magazia 1.3.3. aparținând CNAPMC, situat în incinta 1 A din Zona liberă Constanța Sud.

De asemenea, în cuprinsul Deciziei nr. 125/20.05.2016 privind soluționarea contestației formulată de Administrația Porturilor Maritime Constanța, înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală sub nr. x din data de 22.12.2015, se menționează că "Organele vamale arată că prin confiscarea dispusă conform ordonanței nr. 757/P/2006 din 21.04.2008, cele 1296 baxuri țigarete marca x și 990 baxuri țigarete marca x au fost plasate sub regim vamal de antrepozit conform art. 98 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal, în acest caz antrepozitul vamal fiind spațiul magaziei 1.3. ca loc în care au fost indisponibilizate mărfurile de către organele de poliție conform procesului-verbal din 18.01.2006 și ca loc în care s-au produs faptele care dau naștere datoriei vamale, la data de 22.01.2013, respectiv la data de 17.03.2015".

În speța de față, relevante sunt dispozițiile articolului 100 (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 conform cărora:

"Gestionarea unui antrepozit vamal este condiționată de eliberarea unei autorizații de către autoritățile vamale, dacă autoritățile vamale nu gestionează ele însele antrepozitul vamal. (2) Orice persoană care dorește să gestioneze un antrepozit vamal trebuie să întocmească în scris o cerere care să conțină informațiile necesare pentru acordarea autorizației, în special să demonstreze că există o rațiune economică pentru antrepozitare. Autorizația prevede condițiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat. (3) Autorizația se acordă numai pentru persoanele stabilite în Comunitate."

Conform articolului 101 din același regulament, deținătorul antrepozitului răspunde de:

"(a) păstrarea mărfurilor sub supravegherea vamală atât timp cât acestea se află în antrepozitul vamal; (b) executarea obligațiilor care decurg din depozitarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozit vamal și (c) respectarea condițiilor speciale precizate în autorizație."

Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că, gestionarea unui antrepozit vamal este condiționată de eliberarea unei autorizații de către autoritățile vamale, dacă autoritățile vamale nu gestionează ele însele antrepozitul vamal, iar instituirea calității de antrepozit vamal prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 757/P/2006 din 21.04.2008, precum și a obligațiilor ce-i revin, trebuia comunicată expres și explicit intimatei-reclamante, neavând relevanță faptul că mărfurile contrafăcute au fost lăsate în custodia gestionarei magaziei (angajată a societății reclamantei, fără prerogative de reprezentare), context în care nu se poate considera că CNAPMC a dobândit calitatea de antrepozit vamal ope legis, așa cum se menționează de dispozițiile art. 867a (1) din REG.CEE 2454/1993, atât timp cât această ordonanță prin care s-a dispus confiscarea și distrugerea mărfurilor contrafăcute a fost comunicată intimatei-reclamante odată cu decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare nr. 224/11.11.2015.

Față de aceste aspecte, nu pot fi primite criticile recurentelor-pârâte conform cărora, chiar dacă locul în care sunt reținute mărfurile nu este antrepozit vamal, iar deținătorul acestuia nu este autorizat ca antrepozitar, statutul de mărfuri intrate în proprietatea statului prin confiscare conferă acestora regimul vamal de antrepozit.

Prin cea de-a doua critică, recurentele-pârâte au susținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 203 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 potrivit cărora "o datorie vamală la import ia naștere prin: sustragerea de sub supravegherea vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import, precum și în momentul sustragerii mărfurilor de sub supravegherea vamală", iar debitorii vamali sunt: persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală; orice persoană care a participat la o astfel de acțiune și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală; orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor, că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală și după caz, persoana care trebuie să execute obligațiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri".

De asemenea, recurentele-pârâte au menționat că, în susținerea constatării că în cazul sustragerii/furtului de mărfuri aflate într-un antrepozit vamal sunt aplicabile prevederile art. 203 din REG.CEE.2913/92 sunt precizările din Hotărârea Curții (Camera a doua) 11 iulie 2013(*) în cauza C-273/12, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE.

Înalta Curte constată că, dispozițiile sus-menționate nu pot fi interpretate în mod izolat, așa cum propun recurentele-pârâte ci prin coroborare cu dispozițiile art. 209 din același regulament, potrivit cărora: (2) "Datoria vamală ia naștere în momentul în care este acceptată declarația vamală. (3) Debitorul vamal este declarantul. În situația reprezentării indirecte, persoana în numele căreia se face declarația este considerată, de asemenea, debitor vamal."

Relevante sunt și dispozițiile art. 206

7

alin. (5) potrivit cărora: nu se consideră eliberate pentru consum distrugerea totală sau pierderea iremediabilă de produse accizabile, dacă acestea intervin în timpul în care se află într-un regim suspensiv de accize și dacă:

a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, contaminării, inundațiilor sau altor cazuri de forță majoră;

b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deținerii sau deplasării produsului;

c) distrugerea este autorizată de către autoritatea competentă.

Din actele dosarului de fond rezultă că produsele accizabile nu au fost eliberate pentru consum deoarece, țigaretele supuse accizării au fost sustrase din magazia nr. 1.3.3., eveniment ce a format obiectul unui dosar penal, constituit de către Serviciul de Poliție Transporturi pentru infracțiunea de furt, iar prin adresa nr. x/08.03.2013 Biroul Vamal Constanța Sud a menționat că "țigările rămân în proprietatea S.C. A. S.R.L. până la punerea în aplicare a măsurii confiscării și distrugerii acestora".

CNAPM S.A. Constanța deține în concesiune, conform contractului de concesiune nr. x/31.10.2008 încheiat cu Ministerul Transporturilor, magazia 1.3.3. în care au fost depozitate țigaretele și, în această calitate a închiriat proprietarului/depozitarului mărfurilor, S.C. A. S.R.L. acest spațiu, fără a încheia vreo înțelegere cu instituțiile statului din care să rezulte calitatea de antrepozit vamal, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul procesului-verbal din data de 06.12.2012, de predare-primire a celor 1296 baxuri țigarete x și 990 baxuri țigarete x se menționează că "magazia 13 este închiriată de firma D., cu acces permanent la mărfuri".

Cu privire la datoria vamală, Înalta Curte reține, pe de o parte, că pentru societatea care a introdus în țară mărfurile necomunitare confiscate și puse sub regim de supraveghere vamală operează stingerea datoriei vamale, iar pe de altă parte, că în cazul furtului mărfurilor intrate în proprietatea statului prin confiscare, care reprezintă de fapt o sustragere de sub supraveghere vamală, ia naștere o datorie vamală, la data la care s-a produs, debitorii vamali fiind: persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală; orice persoană care a participat la o astfel de acțiune și care știa sau ar fi trebuit să știe în mod normal că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală; orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul cumpărării sau primirii mărfurilor, că ele au fost sustrase de sub supraveghere vamală și, după caz, persoana care trebuie să execute obligațiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri, conform art. 203 alin. (3) din Regulament.

Prin raportare la dispozițiile legale sus-citate, organele fiscale ar fi avut posibilitatea de a se îndrepta împotriva persoanei care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală ori a persoanei care trebuie să execute obligațiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri, însă având în vedere că până la data încheierii actelor de impunere contestate nu a fost determinată identitatea făptuitorilor sustragerii deși s-a constituit dosarul penal nr. x/2013 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, în mod greșit au apreciat că intimata-reclamantă ar fi fost obligată să execute obligațiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri.

Așa fiind, atât timp cât C.N. A.P.M. S.A Constanța nu are calitatea de custode, nu are calitatea de antrepozitar, nu este proprietar al mărfurilor confiscate, nu a efectuat operațiuni de import - export pentru baxurile de țigarete și nu poate fi considerată ca persoană care trebuia să execute obligațiile ce rezultau din utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile, în mod corect a reținut prima instanță că aceasta nu datorează taxe vamale, accize, TVA, dobânzi și accesorii, iar obligațiile fiscale au fost stabilite în mod nelegal de organul fiscal în sarcina intimatei-reclamante.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind temeinică și legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală și recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței nr. 138 din 19 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.