ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2186/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 12414 din 27 octombrie 2016, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a trimis cauza având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, la Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin Sentința civilă nr. 1255 din 20 februarie 2017, Judecătoria Sector 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorul 5 București, invocată din oficiu de către instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin Încheierea nr. 776 din 3 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, învestită cu soluționarea conflictului de competență, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte, secția a II-a civilă, a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin Sentința civilă nr. 12414 din 27.10.2016, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, reținând că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este judecătoria în circumscripția căreia are sediul contestatoarea, în speță Judecătoria Sectorului 5 București.

Judecătoria Sectorului 5 București, prin Sentința civilă nr. 1255 din 20.02.2017, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și a constatat ivit conflictul negativ de competență, reținând că soluționarea contestației la executare revine instanței de executare în care își are sediul organul de executare la data începerii executării silite, în speță Judecătoria Constanța.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Constanța și Judecătoria Sectorului 5 București, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a constatat că obiectul dosarului îl reprezintă contestație la executare silită întemeiată pe dispozițiile art. 260 - 261 C. proc. fisc.

A reținut secția civilă a Înaltei Curți că, potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă, astfel că, în raport de temeiurile de drept invocate prin acțiunea promovată, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare, conform art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 modificată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea conflictului de competență de față, în raport de prevederile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 05.08.2016 sub nr. x/212/2016, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare silită demarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, solicitând admiterea contestației și anularea tuturor formelor de executare întreprinse împotriva sa pentru executarea sumei de 2.490 RON (contestația vizează, în opinia contestatoarei, un număr de 11 somații din 15.05.2014, 3 somații din 29.02.2016 și 12 popriri din data de 05.07.2016, titluri executorii care au la bază decizii ale organului fiscal emise în perioada februarie 2009 - decembrie 2015).

În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că s-a înregistrat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța în anul 2006, ca avocat colaborator, iar în luna mai 2009 a deschis cabinet individual și s-a înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Sector 5, solicitând și transferul dosarului fiscal de la un organ fiscal la celălalt.

A mai arătat contestatoarea că, deși la finalul anului 2011 a achitat toate datoriile pentru a beneficia de stingerea penalităților, ulterior, la data de 20.07.2016, cu ocazia prezentării la sediul Administrației Finanțelor Publice Sector 5 pentru eliberarea deciziei de impunere finală pentru anul 2015 i s-a adus la cunoștință că figurează cu debite restante în cuantum de 2490 RON, reprezentând obligații restante și penalități aferente unor tranșe de impozit scadente în iunie 2009, septembrie 2009 și decembrie 2009.

Contestatoarea a precizat că nu a avut cunoștință de faptul că figurează cu debite până la data de 20.07.2016 și nu i-a fost comunicat niciun fel de act, titlu executoriu sau somație, prin care să-i fie aduse la cunoștință pretinsele debite, arătând că nu datorează aceste sume de bani deoarece le-a plătit către Administrația Finanțelor Publice Sector 5, iar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța trebuia să închidă și să transfere dosarul fiscal încă din luna iunie 2009.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 260 - 261 C. proc. fisc.

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 30.09.2016 și intitulat cerere precizatoare și răspuns la întâmpinare, contestatoarea a precizat că solicită anularea somațiilor și a titlurilor executorii din data de 15.05.2014, 29.09.2014 și respectiv 29.09.2016 și a adresei de înființare a popririi din data de 05.07.2016, precum și întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la restituirea sumei de 1.465 RON, având în vedere faptul că executarea silită a fost finalizată parțial.

Conform prevederilor art. 213 alin. (14) C. proc. fisc. :

"(14) Împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 260 și 261".

Potrivit art. 260 C. proc. fisc. (în forma în vigoare la data formulării contestației la executare):

"(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile.

(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data începerii executării silite împotriva debitoarei prin somații, respectiv 15.05.2014):

"(1) Contestația se introduce la instanța de executare", iar potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. XIV/05.02.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în aplicarea art. 169 alin. (4) din vechiul C. proc. fisc. (art. 172 alin. (4), s-a decis că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Din coroborarea dispozițiilor legale citate anterior rezultă faptul că instanța competentă să judece contestația formulată împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul organului de executare, care se afla în Municipiul Constanța la data începerii executării silite.

În concluzie, competența teritorială trebuie stabilită prin raportare la momentul sesizării instanței, relevanță având sediul organului de executare, care este în Municipiul Constanța, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Constanța.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A. și pe intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN