ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1929/2017

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea ce face obiectul contestației în anulare

Prin Decizia nr. 2823 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015,s-a respins recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 13 aprilie 2016, 2 iunie 2016 și 30 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că prin încheierea din camera de consiliu de la 26 octombrie 2016, s-a admis cererea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurentul A. și s-a respins cererea de ajutor public judiciar, sub forma asistenței prin avocat, formulată de recurent.

La termenul de judecată din 26 octombrie 2016, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului, excepție invocată de instanță din oficiu, excepție de procedură care face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 13 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul A., Înalta Curte a constatat că hotărârea respectivă nu este supusă recursului la instanța superioară, ci este supusă numai cererii de reexaminare care se soluționează de un alt complet al aceleiași instanțe, în condițiile art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008, conform căruia:

"Art. 15 - (1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.

(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere definitivă."

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 2 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost modificată, prin îndreptarea erorilor materiale, prin încheierea din 30 iunie 2016, Înalta Curte a reținut că, prin încheierea atacată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea petentului A. de reexaminare a încheierii de ședință din data de 13 aprilie 2016 prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

A mai reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, citate anterior, încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care se respinge cererea de ajutor public judiciar este o încheiere definitivă, care nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte a reținut că, prin încheierea respectivă, a fost respinsă cererea petentului A. de sesizare a Curții Constituționale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea petentului de îndreptare a erorilor materiale, a fost admisă sesizarea din oficiu și s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul încheierii de ședință din data de 2 iunie 2016.

Înalta Curte a mai reținut că recurentul A. nu a formulat critici cu privire la încheierea din 30 iunie 2016 sub aspectul soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel că admisibilitatea căii de atac a recursului nu face obiectul analizei efectuate de instanța de control judiciar în privința acestei soluții.

În condițiile în care recurentul a formulat critici numai cu privire la soluțiile date cererii, respectiv sesizării din oficiu cu privire la erorile materiale strecurate în cuprinsul încheierii din 2 iunie 2016, Înalta Curte a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 446 C. proc. civ., conform cărora:

Contestația în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2823 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare contestatorul A., astfel cum a precizat,fără a indica vreun temei de drept.

În motivarea căii extraordinare de atac, contestatorul a susținut că decizia Înaltei Curți este nelegală, având în vedere, pe de o parte, situația personală a contestatorului, relevată de înscrisurile medicale și dovezile de venit iar, pe de altă parte, din actele depuse la dosarul cauzei- sentințe judecătorești din care reiese că acesta a avut câștig de cauză.

În susținerea cererii, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului.

Intimata Primăria Primăria Sectorului 5 a depus întâmpinare în cauză, solicitând respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând contestația în anulare din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, urmând să a fi respinsă, pentru considerentele ce succed.

Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Analizând decizia contestată din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Decizia nr. 2823 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul ca inadmisibil a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 442, art. 443, art. 444 coroborat cu prevederile art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008.

Mai mult, Înalta Curte a argumentat în sensul că încheierea din 2 iunie 2016 (prin care a fost soluționată cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar) este o încheiere definitivă, care nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs. Astfel fiind, încheierea din 30 iunie 2016 este o încheiere definitivă, nesusceptibilă a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului.

Așadar, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestația în anulare este admisibilă numai dacă hotărârea instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

De asemenea, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, iar nu stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.

Din motivele contestației în anulare expuse de contestator reiese nemulțumirea părții de modul în care a fost soluționată decizia contestată însă acest aspect nu poate duce la deschiderea contestației în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, într-un al caz decât cele limitativ arătate de art. 503(1) C. proc. civ. (lipsă de procedură și necompetența instanței) și art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).

De asemenea, motivele contestației în anulare speciale sunt expres și limitativ prevăzute de art. 504 C. proc. civ. Pentru o apreciere completă a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 504 alin. (2) C. proc. civ. este imperios necesar să se facă distincție între motive și argumente.

Cu alte cuvinte, textul amintit vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, ceea ce contestatoarea încearcă să obțină. A da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluționată pricina și s-au stabilit raporturile litigioase dintre părți, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care această cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege. Numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, ceea ce nu este cazul în speță.

În fine, în acord cu jurisprudența consecventă a Curții Europene a Drepturilor Omului, reliefată de exemplu prin soluțiile pronunțate în cauzele Mitrea c. României (nr. 26105/03/2008) și Stanca Popescu c. României (nr. 8727/03/2009), că în lipsa unei circumstanțe substanțiale și imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestații în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securității raporturilor juridice și, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2823 pronunțată la data de 26 octombrie 2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.

Procesat de GGC - GV