ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1408/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 27 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte a admis cererea formulată de petentul A. privind acordarea ajutorului public judiciar, și a acordat petentului ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 20 de RON; a respins cererea de reexaminare amendă judiciară formulată de A. împotriva deciziei nr. 2817 din data de 4 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare petentul A., înregistrată la data de 31 mai 2018, de altfel, o cerere olografă întemeiată în drept pe prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ., în esență, arătând că instanța a încălcat dispozițiile legale ale art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j); art. 397 alin. (1) și art. 191 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3959 din 13 septembrie 2019, Înalta Curte a respins contestația în anulare, reținând că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată pe nicio altă cale de atac, deci, nici pe calea contestației în anulare, ci doar pe calea cererii de reexaminare.

Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul B., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3959 din 13 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul susținând că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de B., ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Deci, pentru a promova contestație în anulare se cere, pe de o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.

În cauza de față, prin decizia nr. 3959 din 13 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de B. împotriva încheierii din 27 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016.

Cum, în speță, hotărârea atacată este dată în cadrul soluționării unei contestații în anulare, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, aceasta nu este, în niciun caz, o hotărâre ce poate fi supusă, prin urmare, căii de atac a contestației în anulare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor în temeiul cărora a fost pronunțată, Înalta Curte constată că cererea contestatorului nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare fiind pronunțată tot într-o contestație în anulare, motiv pentru care prezenta contestație în anulare este inadmisibilă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că decizia atacată în prezenta cauză nu face parte din hotărârile care pot fi atacate cu contestație în anulare astfel cum permit dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de B. împotriva deciziei nr. 3959 din 13 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal .

Înalta Curte mai constată că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt înregistrate numeroase dosare, având ca obiect contestații în anulare, consecutive și cu conținut identic, formulate de contestatorul A., în nume personal sau în calitate de reprezentant al societății C. S.R.L.

Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.,:

"(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Față de exercitarea repetată a căii de atac a contestației în anulare, aspect de natură a contura reaua-credință a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 503 și urm din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica contestatorului A., o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va dispune respingerea contestației în anulare formulată de contestatorul A., ca inadmisibilă și, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3959 din 13 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Dispune amendarea contestatorului B. cu suma de 1000 de RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.