ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. a solicita constatarea calității de lucrător al fostei Securități a acestuia din urmă.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 107 din 15 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Brăila, Școala Națională de Pregătire a Agenților de Penitenciare Târgu Ocna și Administrația Națională a Penitenciarelor, ca nefondată.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii sale de recurs, reclamantul CNSC a arătat, în esență, următoarele:

Se arată că verificarea domnului A., sub aspectul existenței calității de lucrător al Securității s-a efectuat în temeiul prevederilor art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Intimatul, având gradul de plutonier major în cadrul Postului de Miliție al comunei Scrada, județul Gorj (1976, 1977), a participat activ la supravegherea informativă a unui fost condamnat politic, cu scopul "stabilirii activității prezente" a acestuia și a instruit informatori din legătura personală a domniei sale pentru a obține informații privind viața privată a urmăritului, precum și despre opiniile acestuia față de regimul comunist, indicându-le concret informatorilor ce categorii de date prezintă interes.

Încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul intimatului, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, fără acordul acesteia și fără ca ea să afle că informații privitoare la opiniile, intențiile, preocupările și viața sa de zi cu zi ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

- Consideră recurenta că nu prezintă relevantă dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente.

Ofițerii sau subofițerii adoptau o poziție activă în raport cu informatorii, care erau instruiți de ofițeri sau subofițeri cu privire la persoana despre care ar fi trebuit să furnizeze informații, cu privire la categoriile de informații care interesau Securitatea, precum și cu privire la modalitatea de obținere a informațiilor.

De asemenea, ofițerii sau subofițerii luau hotărâri cu privire la folosirea informațiilor primite în procesul de urmărire informativă, generând noi ingerințe ale Securității în viața privată a celui urmărit.

Mai mult, această situație dovedește încălcarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, prevăzut de art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Potrivit articolului 19 al Declarației, libertatea de opinie, de care trebuie să se bucure orice individ, "implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale".

În speță, domnul B. era urmărit, la inițiativa intimatului, pentru a se afla care erau opiniile sale, astfel, rezultă, în mod evident, o încălcare a dreptului la libertatea de opinie și de exprimare.

În esență, prima instanță a arătat că intimatul nu ar fi încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului întrucât "trebuie să existe o legătură directă și clară de cauzalitate între, pe de o parte, conținutul fiecărei rezoluții aplicate de pârât pe de o parte (măsurile dispuse) și, pe de altă parte, conținutul notelor informative care să probeze că rezoluțiile au fost aduse la îndeplinire, în concret".

- Prima instanță, în mod greșit, a ajuns la concluzia că notele informative sunt preponderent favorabile persoanelor urmărite, ceea ce, potrivit sentinței atacate, ar duce la concluzia că, în speță, nu ar fi fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale.

Se mai arată că a fost analizat conținutul notelor informative, ca și cum în cauză s-ar fi cerut constatarea calității de colaborator al Securității cu privire la informatorii care au furnizat respectivele note.

Or, în acest sens, prima instanță a distins acolo unde legiuitorul nu a distins, ceea ce dovedește, o dată în plus, încălcarea și aplicarea greșită a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage incidența art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ.

Mutatis mutandis, un ofițer sau subofițer care, într-un alt caz - ar fi dispus interceptarea corespondenței sau a convorbirilor telefonice ale unui cetățean, ar fi încălcat drepturile celui urmărit indiferent dacă din conținutul convorbirilor interceptate sau din conținutul scrisorilor deschise abuziv rezulta că persoana urmărită nutrea convingeri potrivnice regimului comunist sau că avea opinii favorabile autorităților.

Tot astfel, în speță, intimatul obținea despre persoana urmărită informații care ar fi trebuit să rămână în sfera privată. Indiferent de conținutul și natura opiniilor exprimate de cei urmăriți, simpla obținere și. mai ales, folosire a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate fără acordul acesteia și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată și dreptului la libertatea opiniilor.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, lucrător al Securității este:

"orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din textul legal citat rezulta doua condiții pentru reținerea calității de lucrător al fostei securități:

- persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989;

- în calitatea menționată la pct. 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește prima condiție, instanța de fond a reținut corect că din probele administrate rezultă îndeplinirea acestei condiții în persoana pârâtului, argumentele acestuia aduse în apărare fiind analizate și respinse motivat și detaliat.

Astfel, s-a reținut că pârâtul a fost lucrător al fostei Securități, acesta a îndeplinit funcția de ajutor de șef de post în cadrul postului de Poliție Comuna Scrada, sat Berlești, județul Gorj, având atribuții de Securitate în acest fel.

Pârâtul a solicitat o probă cu expertiză grafologică deoarece a contestat scrisul și semnătura sa, instanța de fond a procedat la verificarea de scripte însă ulterior pârâtul a renunțat la această probă.

De asemenea, reclamantul-recurent CNSAS a depus la compartimentul Informații Clasificate al Curții de Apel București, înscrisuri cu caracter "secret de serviciu" . Despre acestea a luat cunoștință apărătorul pârâtului conform cererii de la fila 106 din dosar. Nici instanța de fond și nici apărătorul pârâtului nu au făcut vreo mențiune despre aceste înscrisuri, nefiind folosite în argumentele (prezentate) înfățișate în motivarea sentinței.

Pârâtul nu a formulat recurs împotriva acestei constatări a instanței de fond în sensul îndeplinirii primei condiții, aceea de a fi fost lucrător al Securității. În întâmpinarea depusă de pârât în recurs s-a arătat că în mod corect a reținut instanța că pârâtul în "calitate de ofițer al Securității să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Recurenta CNSAS a apreciat corectă această constatare a Curții de Apel București, însă motivul de recurs este dezvoltat în ceea ce privește cea de-a doua condiție - a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, pe care instanța de fond a considerat-o neîndeplinită în cauză.

- Raționamentul instanței de fond este în sensul că activitatea desfășurată de pârât conform Notei de constatare nr. DI/I/966 din 13.04.2013 și a înscrisurilor atașate nu a încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei supravegheate informativ - fost condamnat politic.

Analizând conținutul fiecărei rezoluții solicitate de pârât pe notele informative și conținutul acestora din urmă, Înalta Curte constată contrar opiniei instanței de fond că este îndeplinită în cauză cea de-a doua condiție.

Prin supravegherea informativă asupra lui B., ca fost condamnat politic și indicațiile primite de informatori față de conduita lor viitoare și discuțiile pe care trebuiau să le poarte, să le provoace deci în mod premeditat, chiar provocator, având în vedere că majoritatea indicațiilor erau în legătură cu opiniile politice ale lui B. sau manifestări de orice fel din care să se traducă dacă este sau nu fidel politicii partidului comunist, în condițiile în care acesta suferise o condamnare politică, este îndeplinită cea de-a doua condiție.

Rezoluțiile au fost următoarele:

- "informatorul să mai discute cu B. despre ceea ce s-a realizat în țara noastră, obiective mari, fabrici, uzine, etc. pentru a vedea cum se manifestă cel în cauză";

- "i s-a indicat să mai discute cu B. despre evenimentele ce apar în presă, așa cum este în prezent cu publicații despre Congresul Sindicatelor pentru a vedea cum se manifestă",

- "informatorul să mai discute cu B. și în viitor despre realizările statului nostru pentru a vedea cum se manifestă. De asemenea, să discute și cu alte persoane care au făcut politică în trecut",

- "informatorul să poarte discuții cu cel în cauză, în legătură cu vizitele ce se fac în țara noastră de diferite persoane de conducere din alte țări, pentru a vedea cum se manifestă";

- "informatorul să mal discuta cu cal în cauză despre evenimentele interne și externe, ce se publică în presă sau la aparatul de radio, pentru a vedea cum se manifestă cel în cauză";

- "să discute cu el în continuare despre problemele politice, ce se comunică în ziare pentru a vedea cum se manifestă";

- "informatorul să discute cu acesta și în continuare despre felul cum trăiau oamenii în trecut și cum trăiesc astăzi, pentru a vedea cum se manifestă. De asemenea, să discute și cu C. și D. pentru a vedea aceștia ce spun";

- "informatorul să mai poarte discuții cu acesta, pentru a vedea cum se manifestă. Să ne sesizeze despre aspecte din cadrul CAP".

Indicațiile precum cele arătate constituie o încălcare evidentă a dreptului la viața privată, a dreptului oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale despre elemente care privesc modul de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Nu prezintă relevanță că indicațiile sau măsurile date de pârât au fost sau nu puse în practică, ceea ce este important este gradul de implicare foarte mare și faptul că pârâtul trebuia sau putea să aibă reprezentarea urmărilor activității sale în sensul vătămării drepturilor lui B.

De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că în notele informative, sursele au relatat fapte pozitive, de mulțumire și preaslăvire a regimului comunist. Dincolo de faptul că aceste note sunt departe de a reflecta adevărul acelor timpuri, fiind mai degrabă atent puse în propoziție, compuse, încât să nu aibe vreo urmare negativă importantă, așa cum s-a arătat mai sus, este atitudinea subiectivă a pârâtului care, chiar și în condițiile în care B. spunea despre cele mai mari satisfacții și mulțumiri față de regimul politic, el în continuare era bănuit (în mod firesc după condamnarea politică), că nu spune adevărul, dovadă că trebuia întrebat și provocat în diverse feluri să-și spună părerile despre conducerea politică a vremurilor.

Aprecierea instanței de fond nu este corectă având în vedere că deși se raportau de către sursele de informatori cele mai frumoase aprecieri și mulțumiri față de regimul politic, totuși lucrătorul de securitate insista în indicațiile sale cu provocări și discuții despre opiniile politice ale lui B., fiind prezentă astfel o dihotomie între ce informări primea și ce indicații dădea.

Tocmai această contradicție conduce la ideea unei cunoașteri a psihologiei abisale, profunde, a surselor de informatori, precum și a lui B., pârâtul, lucrător al Securității realizând maniera ocolită în care comunicau sursele de informații, iar acest lucru subliniază factorul conștient în instrumentarea acestor cazuri ("dosare problemă").

A încălcat astfel pârâtul dreptul la viața privată - art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și dreptul la libera exprimare; art. 28 din Constituția României 1965 și art. 19 din Pactul Internațional.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică și în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea, va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității în perioada 1976 - 1977.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 160 din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea și constată calitatea de lucrător al fostei Securități a pârâtului A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2017.