ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1566/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII contencios administrativ și fiscal, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate că pârâtul A. a avut calitatea de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii se arată că prin cererea nr. P 13568 din 10 din 16 decembrie 2011 adresată C.N.S.A.S. de către domnul B., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul au avut acces în temeiul art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2306 din 10 septembrie 2013, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii rezultă că, domnul A., având gradul de plutonier major în cadrul Inspectoratului Județean Gorj, Postul de Miliție D. (1970 - 1975), a participat activ la supravegherea informativă a unui agricultor, închis la colonia de muncă "Culmea" în perioada 1959 - 1962, iar după punerea în libertate a fost supravegheat informativ pentru a i se cunoaște atitudinea și concepțiile actuale, dosarul fiind închis în 1981, prin decesul titularului.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3474 din 16.12.2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 3474 din 16.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, la data de 14.09.2015, cu respectarea condițiilor prevăzute de C. proc. civ. Prin întâmpinare s-a invocat excepția nulității recursului susținându-se că, afirmațiile reținute în cuprinsul recursului nu permit încadrarea în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La termenul din 27.04.2017 având în vedere că în raport s-a propus anularea recursului, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod. Se constată că, deși recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. și a susținut că în speță este neîndeplinită cea de-a doua condiție pentru a se reține calitatea de lucrător al securității din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv faptul că nu s-ar fi adus atingere drepturilor și libertăților omului în ceea ce privește pe numitul C., se apreciază că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se desprind critici ce ar putea fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., partea exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția primei instanțe. Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat. Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.